Bolnavă atacată în propria casă de o vecină, spaima comunei, cu o cărămidă şi un geam scos din cadru!

77

Stela Ciurar este o pensionară de boală în vârstă de 58 de ani, din comuna turdeană Mihai Viteazu, cu o “galerie” de cel puţin zece diagnostice, care ar putea figura oricând din acest punct de vedere, în Cartea Recordurilor! Practic, este o minune însuşi faptul că femeia mai trăieşte – iar viaţa ei seamănă cu o cursă pentru supravieţuire, dusă între o internare şi alta. Aceasta, chiar înainte de a se interna din nou în spital – de data aceasta pentru paralizia părţii stângi a corpului – o vecină, cunoscută ca spaima comunei, a atacat-o în propria sa casă, lovind-o cu o cărămidă în gură şi încercând să o lovească apoi şi cu un geam pe care l-a scos din cadru! 

 

Prăbuşită în lume

Complet abulică – ca o pasăre vlăguită de un parcurs lung după care a reuşit să se refugieze pe o stâncă din ocean – femeia, cântărind maxim 40 de kg, se aşează pe unul din scaunele sălii de aşteptare a  I.M.L. Cluj. Minute în şir nu e capabilă să facă nimic – de fapt habar n-are ce trebuie să întreprindă deoarece suferă de câteva boli “la cap” dar şi de ulcer, gastrită, boli de inimă, hernie de disc, etc., un advărat record în domeniu. Femeia e îngrijit îmbrăcată şi, evident, nu e o cerşetoare. Aceasta, după ce-şi mai revine puţin, mărturiseşte că nu ştie să citească şi nu crede că deţine nici suma întreagă, trezeci şi opt de lei, necesară consultului. De fapt, lucru nemaiîntâlnit – asemeni unui personaj teleportat direct din cer sau poate dintr-un alt secol – nu are nici măcar noţiunea banilor. Îşi scoate din buzunar câteva bancnote – pe care o femeie, miloasă, victimă unui accident de circulaţie, aflată şi ea la I.M.L. i le numără şi apoi îi mai pune câteva pentru a atinge suma necesară consultului. Apoi aceaşi binevoitoare dă un telefon, la o rudenie, care trebuie să apară şi-o roagă să-i facă rost femeii şi de un timbru fiscal în valoare de un leu. Stela mărturiseşte în continuare că practic a venit la I.M.L.Cluj “lansată”, astfel încât până să ajungă la destinaţie a fost ghidată de mulţi oameni – uneori greşit – şi doar printr-o minune a reuşit să găsească instituţia medicală. În ciuda fragilităţii fizice şi a debilităţii sale evidente femeia dovedeşte o tărie de caracter incredibilă: arată că e hotărâtă cu orice preţ să-şi facă dreptate după ce a suferit, sâmbătă, 9 iunie, o traumă cruntă în propria ei casă. Însă, înainte de a-mi povesti necazul său – în minutele de aşteptare înainte de consult – o rog să-mi relateze câteva episoade din viaţa sa cu totul neobişnuită. Începe aceasta, cu aceeaşi hotărâre întipărită pe figură: “Demult, în tinereţile mele am lucrat la Lugoj, la parcuri şi zone verzi, timp de 15 ani – însă fără niciun rezultat fiindcă după aceea nu mi-au mai recunoscut vechimea în muncă, aşa că am rămas fără pensie. Norocul meu a fost că am fost căsătorită cu un bărbat bun, care m-a ţinut bine, dar el a murit în urmă cu nouă ani şi m-a lăsat pradă bolilor şi greutăţilor lumii. Acum am o pensie de boală şi de handicap de 520 de lei”. Trece apoi la descrierea evenimentului care a bulversat-o complet: “Sâmbătă seară stăteam în pat la mine în casă, la televizor, când a venit una Viorica, pe care o ştiu de copilă că umblă cu cuţit, se leagă de oameni când e beată şi bate copiii din parc. Mi-a zis să-i dau numărul de telefon al lui Aurica, o femeie din sat cu care am fost internată în spital. I l-am dat, dar Viorica s-a întors repede, turbată, zicându-mi că Aurica nu-i răspunde. Băuse toată ziua în vecini, la doi bărbaţi şi era deja criţă. M-a rugat s-o las la WC după care s-a întors să bea mai departe în vecini. Apoi la numai câteva minute m-am trezit din nou cu ea în casă, dar n-am mai răbdat şi am scos-o afară, nu înainte de a căpăta nişte pumni în cap de la aceasta. Dar, când mă aşteptam mai puţin a apărut din nou, a patra oară, însă de data asta însoţită de unu` Florin, cel cu care băuse”.

 

„Dumnezeu există”

Dar de data aceasta Viorica n-a venit cu mâna goală: avea ascunsă, la spate, o cărămidă de şamotă pe care nu a ezitat nicio clipă s-o folosească. Povesteşte Stela, îngrozită: “Cum a intrat în cameră m-a şi lovit cu cărămida în gură, umplându-mă pe loc de sânge. Eu i-am dat peste mână şi şi-a scăpat-o, dar nu s-a lăsat, că-i  femeie puternică. Telefonul mi-a căzut din fericire după pat, aşa că n-a reuşit să mi-l fure, fiindcă asta dorea, ca să nu pot chema poliţia. Apoi, dornică să mă omoare, s-a apucat şi a scos din cadru o parte din geamul camerei şi a încercat să mi-l trântească în cap. Am reuşit să mă feresc, în ultima clipă, după care am înhăţat o coadă de mătură pe care o avem după uşă – şi am început s-o lovesc şi eu ca s-o fugăresc din casa mea. Aşa am reuşit să o scot până în curte şi numai faptul că a venit un vecin a făcut ca Viorica să nu revină şi să mă omoare. Acum sunt plină de lovituri  la cap,  la piept şi abia umblu cu piciorul drept, pe lângă lovitura pe care o am la gură”… Îşi descheie cămaşa şi-mi arată câteva lovituri şi în zona pieptului. Relatează apoi că acelaşi vecin, cel care a salvat-o, a sunat la 112 iar ambulanţa – sosită rapid la faţa locului, a transportat-o la Spitalul Municipal Turda. Explică femeia, în continuare: “De acolo m-au adus la Cluj, iar eu am ajuns, după multă umblătură, vai de capul meu, din nou la Spitalul Turda, însă doar duminică dimineaţă. Şi, imediat ce am ieşit din spital m-am şi prezentat la poliţie, dar cei de acolo m-au trimis la Cluj, la I.M.L, aşa că am venit cum am putut aici. Şi când mă gândesc că trebuia să fiu deja internată pentru paralizia de pe partea stângă… Şi  acuma iată-mă lovită rău şi la piciorul drept, terminată de tot! Atât de tare că abia mă mai târăsc”. Femeia este poftită în cabinetul de consultaţii şi se întoarce după câteva minute cu un certificat în care medicii i-au recomandat între şapte şi opt zile de îngrijiri medicale. Se înseninează puţin după ce o sună un tânăr milos din Mihai Viteazu, care  munceşte la Cluj – şi care o anunţă că la noapte o va găzdui în locuinţa unde locuieşte, în chirie, după care a doua zi o va transporta personal până acasă. O roagă însă ca imediat să ia un taxi – pe care-l va plăti el – însă când va ajunge în autoturism să-l sune ca să-i indice taximetristului la ce adresă să o ducă.  Femeia, în ciuda loviturilor şi dificultăţii cu care se mişcă se înseninează pentru câteva clipe şi rosteşte, ca pentru sine: “Dumnezeu există”. Apoi mă roagă să o conduc la prima staţie de taxi, ca să fie sigură că nu se mai rătăceşte. Fac acest lucru, cu plăcere, după care văzând-o în siguranţă pornesc şi eu spre treburile mele…

 

Punctul de vedere al I.P.J. Cluj

„Există la postul de poliţie din comuna Mihai Viteazu o sesizare depusă, sub aspectul comiterii infracţiunilor de lovire şi alte violenţe, distrugere şi violare de domiciliu”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Traian Morar, purtător de cuvânt al I.P.J.Cluj.

LĂSAȚI UN MESAJ