Dosarul deschis de DNA în 2014 în cazul ilegalităţilor de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei a fost clasat. Toată lumea a scăpat basma curată, deşi în urmă cu trei ani procurorii vorbeau despre abuz în serviciu, fonduri primite pentru lucrări inexistente şi plăţi pe baza unor documente care nu reflectă realitatea. Totuşi, cine va fi tras la răspundere pentru cheltuirea a 1,7 milioane euro pentru o broşură sau pentru faptul că muzeul stă închis de opt ani pentru lucrări de modernizare care nu au mai fost terminate?
Managementul prost şi gestionarea fără cap (sau cu cap, dar în interes propriu) a banului public au pus pe butuci multe instituţii din România. Din nefericire, nici Cluj-Napoca nu duce lipsă de asemenea exemple. Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei este doar una dintre instituţiile care, de-a lungul anilor, au fost bătaia de joc a unor manageri care nu au fost în stare sau nu au vrut să îşi rolul în serios.
În 2009 începeau lucrările de reabilitare a clădirii Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei. Fără nicio licitaţie, a fost semnat un contract cu firma Artex International Service Bucureşti, în valoare de 11 milioane euro. Lucrările ar fi trebuit încheiate în anul 2011.
Ilegalităţi descoperite de un fost director al muzeului
Piesele de patrimoniu (muzeul deţine peste 450.000 de bunuri culturale, inclusiv bunuri care ilustrează istoria şi civilizaţia Transilvaniei din preistorie până în zilele noastre) au fost împachetate şi puse la păstrare până ce urma să fie gata modernizarea clădirii. Lucrările au bătut însă pasul pe loc, s-au sifonat bani şi s-au cheltuit fonduri pe baza unor documente justificative care nu reflectau realitatea. Viorica Crişan, director al muzeului la acea vreme, a semnat plata a 1,7 milioane euro pe baza unor devize false, bani pe care i-a obţinut printr-o suplimentare de fonduri de la Ministerul Culturii. Această suplimentare s-a făcut ilegal, iar beneficiar a fost firma Artex, care astfel a încasat 1,7 milioane euro pentru o broşură de 150 de pagini. Ioan Piso, unul dintre foştii directori ai Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei (a preluat conducerea în 2010) a cerut o comisie de audit cu privire la contractul cu Artex. A aflat că nu s-a făcut nicio licitaţie, Artex fiind desemnată câştigătoare prin concurs de soluţii. La o lună după semnarea contractului, Artex a încasat cei 1,7 milioane euro, pe baza semnăturii Vioricăi Crişan. Din totalul acestei sume, 1,5 milioane euro s-au achitat pentru o broşură de 150 de pagini, cu 105 poze ale viitoarelor vitrine unde urmau să fie expuse piesele dosite în depozit. Acesta a fost „conceptul expoziţional”. Pentru fiecare pagină s-au cheltuit 14.000 euro.
DNA spunea că s-au cerut bani pentru lucrări inexistente
În 2014, procurorii DNA au săltat-o pe Viorica Crişan, alături de Emilia Taloş, contabil şef la muzeu, Mircea Staicu, fost secretar general în cadrul Ministerului Culturii, Roxana Bălăuţă, director adjunct în cadrul Ministerului Culturii şi Constanţa Grosu, angajat al Ministerului Culturii. Firma Artex International Service Bucureşti a fost cercetată pentru complicitate la abuz în serviciu.
„Din probele administrate a rezultat că atribuirea execuţiei lucrărilor pentru obiectivul de investiţii «Amenajare muzeală» s-ar fi efectuat cu nerespectarea procedurilor legale privind achiziţiile publice, iar efectuarea de plăţi/cheltuieli de capital, în sumă totală de 6.939.565 lei, la acest obiectiv de investiţii, a fost făcută pe baza unor documente justificative care nu reflectă realitatea, sau a fost făcută pentru servicii şi lucrări neexecutate. Astfel, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei a efectuat plăţi, în trei tranşe, în perioada 23.12.2009 – 29.12.2009, către SC ARTEX SERVICES INTERNATIONAL SRL Bucureşti. Pentru exerciţiul bugetar al anului 2009, Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei (denumit în continuare MNIT) a avut aprobată iniţial, în bugetul de venituri şi cheltuieli la articolul bugetar „cheltuieli de capital”, suma de 1.000.000 lei. La datele de 16.07.2009 şi 12.10.2009, suspectele Crişan Viorica şi Taloş Emilia solicitaseră abuziv suplimentarea bugetului de venituri şi cheltuieli al MNIT, neavând la bază o fundamentare legală a valorii investiţiei solicitate. Ulterior, Crişan Viorica şi Taloş Emilia au semnat şi Nota de fundamentare, la 12.10.2009, identică în conţinut cu referatul de necesitate, ambele având un conţinut general şi fără să furnizeze nici un element cu privire la modul de stabilire al valorii estimate a obiectivului de investiţii”, au afirmat procurorii DNA Cluj, în 2014.
În trei ani, DNA s-a răzgândit şi i-a iertat pe cei care au sifonat banul public
Acum, la trei ani de la începerea urmăririi penale faţă de cei enumeraţi anterior, cauza a fost clasată. Toţi cei care au fost suspectaţi iniţial de fapte penale, au cheltuit bani pentru lucrări inexistente şi au cerut fonduri suplimentare pe baza unor documente care nu reflectă realitatea sunt bine mersi. A fost doar o furtună într-un pahar cu apă.
„Prin ordonanţa procurorului din 30.05.2016 s-a dispus, în temeiul art. 314 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală şi art. 315 alin. 1 lit. b raportat la art. 16 alin. 1 lit. b din Codul de procedură penală, clasarea cauzei faţă de inculpaţi şi suspecţi, cu privire la infracţiunile pentru care se dispusese anterior efectuarea urmăririi penale”, se arată într-un răspuns transmis de DNA, la solicitarea Gazeta de Cluj.
S-a decis clasarea cauzei deoarece organele de anchetă nu au putut dovedi că suspecţii au acţionat cu intenţia de a-şi încălca atribuţiile de serviciu.
„S-a apreciat că este incident cazul prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. b din Codul de procedură penală (,,fapta … nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege”), deoarece nu a fost dovedit, dincolo de orice îndoială, faptul că inculpaţii şi suspecţii ar fi acţionat cu intenţia de a îşi încălca atribuţiile de serviciu sau de a păgubi bugetele Ministerului Culturii şi Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca. Conform principiului in dubio pro reo, această îndoială profită inculpaţilor şi suspecţilor. Ca atare, s-a dispus clasarea cauzei”, au mai precizat reprezentanţii DNA.
„Există dubiu cu privire la existenţa intenţiei infracţionale”
La baza deciziei clasării cauzei a stat şi o decizie a Curţii de Apel Cluj din anul 2015, adoptată după dispunerea efectuării urmăririi penale faţă de angajaţii muzeului şi ai Ministerului Culturii.
„S-a avut în vedere şi faptul că, după dispunerea efectuării urmăririi penale, Curtea de Apel Cluj a adoptat decizia civilă nr. 1057/28.01.2015, prin care a dispus respingerea recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 4410/2014 a Tribunalului Cluj. Prin sentinţa civilă nr. 4410/17.06.2014 emisă de Tribunalul Cluj fusese dispusă admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, în contradictoriu cu pârâtele Camera de Conturi a Judeţului Cluj şi Curtea de Conturi a României.
Instanţa de judecată a dispus, printre altele, anularea deciziei nr. 23/2012 şi a Raportului de control din 31.05.2012, întocmite de Camera de Conturi a Judeţului Cluj, privind procedura de atribuire şi încheierea contractului nr. 2242/25.11.2009”, se mai arată în răspunsul DNA.
Procurorul de caz a apreciat că există dubiu cu privire la existenţa intenţiei infracţionale în conduita inculpaţilor şi a suspecţilor.
„Curtea de Apel Cluj a reţinut în esenţă următoarele (pag. 26 – 32 din motivarea deciziei civile nr. 1057/28.01.2015):
– este corectă aprecierea instanţei de fond conform căreia Muzeul nu avea obligaţia organizării procedurii de achiziţie publică pentru realizarea amenajării muzeale, contractul în discuţie fiind încadrat în prevederile Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor;
– instanţa de judecată a apreciat că Ministerul Culturii şi-ar fi însuşit investiţia respectivă, ca fiind necesară şi utilă, fapt care a rezultat din suplimentarea fondurilor bugetare aferente anului 2009, cu sumele necesare derulării contractului cu ARTEX;
Precizăm că urmare a acţiunii de control efectuată iniţial, Curtea de Conturi a României a sesizat Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Cluj, la data de 09.10.2012.
Văzând soluţia definitivă de anulare a Raportului de control întocmit de Camera de Conturi a Judeţului Cluj, precum şi motivarea adoptată Curtea de Apel Cluj, procurorul de caz a apreciat că există dubiu cu privire la existenţa intenţiei infracţionale în conduita inculpaţilor şi a suspecţilor”, au afirmat reprezentanţii DNA.
Cine se face totuşi vinovat de faptul că muzeul este închis de opt ani, că s-au cheltuit nişte bani pe lucrări care nu se văd, pe broşuri şi rapoarte, că piese valoroase se degradează într-un depozit?
