27 de ani de la Revoluţie: 21 decembrie 1989 – Revoluţia a început şi la Cluj, unde militarii au tras în manifestanţi

225

Ziua de 21 decembrie 1989 a fost cea în care Revoluţia începută la Timişoara a cuprins şi Cluj-Napoca. Muncitorii de la CUG au pornit pe jos spre centru, alăturându-li-se alte persoane. În Piaţa Libertăţii, la Astoria şi la Fabrica de Bere, militarii au tras, momentele fiind surprinse în fotografii.

Ziua de 21 decembrie 1989 a marcat începutul Revoluţiei şi la Cluj-Napoca, aproape imediat după discursul de la Bucureşti al lui Nicolae Ceauşescu, întrerupt de huiduielile mulţimii adunate la mitingul organizat de PCR în faţa sediului Comitetului Central.

În jurul orei 14.00, pe platforma industrială a oraşului, muncitorii care au ieşit din schimbul întâi de la Combinatul de Utilaj Greu (CUG) s-au adunat în faţa întreprinderii, iar lor li s-au alăturat cei care ar fi urmat să intre în schimbul al doilea. Sute de oameni s-au încolonat şi au pornit pe jos spre centrul oraşului.

Punctul fierbinte al Revoluţiei de la Cluj-Napoca a fost, însă, Piaţa Libertăţii (acum Piaţa Unirii), unde întreruperea discursului lui Nicolae Ceauşescu a fost întâmpinată, aproape de ora 13.00, de scriitorii clujeni, de la geamul Asociaţiei Scriitorilor şi al revistei Tribuna, cu scandarea „Victorie”, iar ulterior, în jurul orei 15.00, grupul de 10-15 persoane, condus de actorul Călin Nemeş, a constituit catalizatorul revoltei. Acesta s-a adresat trecătorilor din piaţă şi le-a cerut să se solidarizeze cu timişorenii, strigând „Timişoara, Timişoara”, iar la apariţia militarilor şi-a desfăcut haina şi s-a îndreptat spre aceştia.

revolutie

Apoi, militarii au început să tragă, atunci fiind înregistraţi primii morţi şi răniţi ai Revoluţiei clujene, printre răniţi fiind şi Călin Nemeş.

revolutie-militari

Muncitor rănit la Revoluţie: „O doamnă în vârstă, cu o crenguţă de brad în faţa soldaţilor, spunea «Copiii mei, de ce vreţi să trageţi în noi?»”

Printre manifestanţii care au ajuns în acea zi în Piaţa Libertăţii se afla şi Mircea Machek, care avea atunci 22 de ani şi era angajat la o întreprindere mecanică. Tânărul era la curent cu evenimentele de la Timişoara şi îi spusese soţiei că, dacă şi la Cluj va fi vreo manifestaţie, el va fi prezent, indiferent de consecinţe. În 21 decembrie, soţia sa era în spital, iar el, având liber de la serviciu, şi-a dus fetiţa de cinci luni la socri şi a plecat spre centrul oraşului.

În zona centrală a văzut prima maşină de Armată şi primul pluton de soldaţi, iar când a ajuns în Piaţa Libertăţii a vrut să se îndrepte, alături de alţi manifestanţi, spre librăria Universităţii, fiind opriţi de un cordon de militari aşezaţi pe trei-patru rânduri, dintr-un trotuar în celălalt. Machek îşi aminteşte că în piaţă era un container metalic de marfă şi, împreună cu alţi tineri, a început să bată în el, în ritmul scandărilor „Jos Ceauşescu”, „Jos comunismul”, „Libertate”, „Criminalii”.

„La un moment dat, am început să cântăm Hora Unirii, eu am iniţiat Hora Unirii. Am cântat şi am dansat în faţa trupelor, după aceea am încercat să ne apropiem şi să dialogăm cu ei, să le spunem că suntem prieteni, că nu pot să tragă în noi, că sunt semeni de-ai noştri, şi ei suferă, şi noi am suferit. Un lucru care m-a şocat şi m-a marcat a fost când am văzut o doamnă în vârstă, cu o crenguţă de brad în faţa soldaţilor. Nu ştiu ce s-a mai întâmplat cu ea. Spunea «Copiii mei, de ce vreţi să trageţi în noi?»”, spune el.

Mircea Machek a observat că o parte dintre soldaţi nu aveau petliţe la gulerul hainei militare, nici însemne de armă, ca să îşi poată da seama de la ce armă provin, dar şi că printre ei erau şi persoane mai în vârstă. La un moment dat, un ofiţer s-a apropiat de comandantul plutonului şi i-a şoptit ceva la ureche, după care militarii şi-au armat puştile mitralieră.

revolutie-universitatii

„Din instinct, automat, m-am întors şi nu ştiu cum am ajuns efectiv pe trotuar în faţa anticariatului. Aşa am ţinut eu minte din Armată, să mă arunc cu călcâiele înspre cei care trag, că aşa trebuie, şi aşa am ajuns. Am stat acolo şi urmăream cum se trage. S-a tras absolut în toate direcţiile, s-a tras la nivel, s-a tras în sus, peste clădire. Se trăgea cu trasoare şi se vedeau cum ricoşează gloanţele din asfalt”, povesteşte Machek.

Când s-a ridicat, vrând să se scuture de praf, a văzut că avea sânge pe mâini, fiind împuşcat în zona şoldului drept. S-a dus singur, pe jos, spre Clinica de Chirurgie, iar acolo a rugat o asistentă să îl ducă la un medic.

Citește mai mult pe MEDIAFAX.

LĂSAȚI UN MESAJ