Săptămâna trecută, Anamaria Pop, poetă, jurnalistă şi manager cultural, dar mai ales traducătoare a 40 de volume din limba maghiară în limba română, a încetat din viaţă la 63 de ani. Să ne omagiem cărturarii care ne formează, cu orele şi zilele vieţii lor, cultura noastră românească. „Cultura occidentală există graţie traducătorilor” (Milan Kundera) De obicei, în cultura noastră literară, traducătorii sunt aproape total ignoraţi, deşi uneori muncesc mult mai mult decât autorul însuşi. Şi-mi pare rău că o omagiez aici post mortem, după ce miercuri, 7 iulie, doamna Anamaria Pop, un intelectual de elită, poetă, traducătoare, jurnalistă şi manager cultural a încetat din viaţă, la 63 de ani. Născută la Turda, a absolvit Facultatea de Ziaristică din Bucureşti. Fără ca limba maghiară să fie limba sa maternă, Anamaria Pop a învăţat-o la 27 de ani.  Şi-a stabilit după 1990 domiciliul într-o casă izolată din Ungaria, Szalkszentmárton, un sat foarte mic, aproape de Dunăre, de unde a tradus în limba română mii de pagini (40 de volume) ale marilor scriitori contemporani unguri, cum ar fi Péter Nádas, László Krasznahorkai, Péter Esterházy, Sándor Márai, Imre Kertész, András Forgách, László Bitó, Attila Bartis, Katalin Thuróczy, Magda Szabó, Béla Pomogáts, Géza Szőcs, Endre Kukorelly, Árpád Göncz, Gizella Hervay. Cu mulţi dintre ei a legat o strânsă prietenie. Astfel, unele dintre cele mai bune romane ungureşti traduse în româneşte – despre care am scris aici – îi poartă numele, iar forma în care sunt şi vor fi asimilate în cultura română aparţin în bună parte şi doamnei Anamaria Pop. Acum doi ani, îi scrisesem pe Facebook că-i admir munca şi mi-a răspuns că astfel de mesaje o fac să simtă că zilele şi nopţile în care a trudit să pună, cât de cât, umărul la cunoaşterea reciprocă a celor două culturi au meritat”. Lucra 15-18 ore pe zi la traduceri, iar restul grădinărea sau vorbea pe Skype cu prietenii. Era profund implicată politic, participa la manifestaţii împotriva fascizării Ungariei de către regimul Orbán. Între 1999-2001 a fost directorul Institutului Cultural Român la Budapesta. A scris, de asemenea, volume de versuri (Castelul din siclame albe, Pasul corbilor, Corida, Trăgătorul la ţintă). Omagiile noastre faţă de un cărturar trudnic pentru cultura română. Nyugodj békében! (preluare adevarul.ro)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.