Accidentul secret al lui Ceauşescu de la Cluj, povestea tinichigiului garajului PCR şi blestemul vrăjitoarelor!

1114

Atacul unui necunoscut asupra sa, într-un bar din Mărăşti l-a adus recent pe clujeanul Iulian Lupea la I.M.L.  Însă evenimentul în sine a trecut pe un plan secund după ce bărbatul – fost timp de 40 de ani  tinichigiul garajului „judeţenei” de partid Cluj – mi-a relatat povestea unui accident avut prin 1976-1977 de ARO-ul în care se afla Ceauşescu, pe renumita Calea Turzii, şi cum a fost nevoit să-l repare în timp record. Accidentul duce la teoria unor parapsihologi, cum că dictatorul ar fi fost „avertizat” astfel de vrăjitoarele de pe Calea Turzii, pentru intenţa de a demola cartierul, ceea ce s-a şi întâmplat, înainte de `89 şi că moartea dictatorului s-ar fi datorat chiar blestemului acestora.

 

Pornind de la o buză ruptă…

Iulian Lupea este un bărbat dintr-o bucată, care nu se fereşte să vorbească, părând a fi o persoană care înţelege şi cunoaşte multe. Acedsta povesteşte că vineri, 18 mai, pe la ora 16.30 – 16.45  se afla la o bere, într-un bar din Piaţa Mărăşti, când brusc a intrat un tânăr – probabil băut sau drogat – şi s-a repezit direct la el, pocnindu-l în buză cu un obiect contondent pe care-l ţinea în pumn. ”Mi-a spart buza instantaneu iar sângele mi-a ţâşnit până şi pe pereţi. Cu sângele şiroind şi buza fluturând despicată, ca o mânecă ruptă, am anunţat poliţia. Aceasta a venit, rapid, şi a ridicat patru tineri aflaţi lângă mine, dar nu şi pe făptaş fiindcă acesta fugise deja prin ieşirea din spate. Am ajuns la poliţie, unde am dat cu mare greutate declaraţie, din cauza sângelui care-mi curgea, abundent, după care m-am deplasat pe propriile mele picioare la U.P.U., unde medicii mi-au cusut şi apoi pansat buza. Dar, vă mărturisesc, nu l-am văzut niciodată pe acel individ – un tânăr de vreo 25 de ani, scund de statură şi cam „colorat”. Sincer, puteam să îl lovesc şi eu, în replică,  dar m-am gândit să nu-mi fac necaz, că poate-l omoram dintr-un pumn. Sunt tinichigiu auto de peste patruzeci şi patru de ani – din care aproape patruzeci numai la fostul garaj al „judeţenei”de partid de pe Dorobanţilor şi am un pumn greu, fiindcă şi acum sunt activ, muncesc la o firmă”… Bărbatul în vârstă de 67 de ani este poftit în cabinetul de consultaţii, de unde se întoarce la scurt timp cu un certificat medico-legal în care i-au fost recomandate între opt şi nouă zile de îngrijiri. Între timp, stârnit de faptul că omul a muncit ca tinichigiu tocmai în unitatea-fanion a Partidului Comunist Român din judeţ, mi s-a aprins „filamentul”, curios să aflu povestiri mai puţin ortodoxe din viaţa „tovarăşilor” – primii-secretari, staff-ul lor – dar şi majoritatea protipendadei comuniste a vremii, pe care Iulian a cunoscut-o bine de tot. Îmi zâmbeşte, cu acelaşi aer cunoscător şi mă invită să-i fac o vizită în satul Filea de Sus, unde are o casă şi-mi va povesti, la un pahar de pălincă, o mulţime de întâmplări, care de care mai speciale – demne  de a face parte dintr-un roman… Îi mulţumesc dar forţez puţin: nu mi-ar putea relata ca „aconto” o primă povestire din acele vremuri? Se gândeşte puţin şi-mi spune: „O să vă povestesc despre accidentul de maşină al lui Ceauşescu de la Cluj – necunoscut de oamenii de rând, pentru că a fost ţinut în mare secret – pe care l-a avut când cobora, cu coloana oficială, Calea Turzii, prin 1976-1977”.

 

„Am fost păziţi toată noaptea de securişti înarmaţi”

Curios la culme, îl încurajez să mi-o relateze, iar omul o face fără rezerve. Începe acesta: „Atunci, la garajul aflat pe actuala Dorobanţilor, fostă Budai Nagy-Antal eram angajaţi patru tinichigii şi şase mecanici şi ne ocupam de o mulţime de maşini aflate în parcul auto al „judeţenei” de partid. Într-o zi de iarnă, cu polei, a anului 1976 sau 1977 – nu mai ştiu exact – pe la ora zece dimineaţa aflăm că ARO-ul în care se afla chiar Ceauşescu (Dumnezeu să-l odihnească!) sosit într-o vizită oficială la Cluj, derapase pe Calea Turzii şi a intrat într-un stâlp sau clădire. N-o să uit niciodată, i s-au făcut ţăndări un far, o aripă şi capota iar ordinul primit a fost să o reparăm ca să arate ca nouă, până a doua zi când preşedintele va părăsi Clujul. A fost o muncă grea, fără pauze – păziţi toată noaptea de doi securişti – dar am reuşit să i-o reparăm la timp. Nu vă mai spun că răsplata pentru reuşită a constat în două zile libere. Şi lui Florin Piersic i-am făcut de-a lungul anilor maşina, dar şi multor altor celebrităţi şi, uite, să ajung să mă lovească în aşa hal individul ăla, un drogat”! (Nota noastră: Între timp am verificat povestea lui Iulian, la un colonel din cadrul Serviciului Circulaţie Rutieră al acelor vremuri şi am aflat că totul s-a petrecut aievea, exact în perioada menţionată de Iulian, cu amendamentul că versiunea oficială care i s-a adus la cunoştinţă acestuia a fost  că era vorba de o maşină din coloana oficială. Însă acesta nu exclude faptul ca în maşina respectivă să se fi aflat Ceauşescu, iar imediat după accident dictatorul să fi fost mutat într-o altă maşină, cea a securiştilor de la protecţie şi pază.)  Îl apelăm, legat de incidentul din Mărăşti, pe purtătorul de cuvânt al I.M.L.Cluj, Traian Morar care, după câteva minute, în care se informează despre agresiune, ne declară următoarele: „În cazul acestui domn s-a deschis dosar penal pentru lovire şi alte violenţe, faţă de un autor necunoscut. Se efectuează cercetări pentru identificarea şi tragerea la răspundere penală a autorului”

 

Blestemul vrăjitoarelor din Piaţa Cipariu?

Cu ani în urmă, un cercetător al fenomenelor paranormale din zona Clujului, inginerul Ciprian Oltean, îmi vorbea despre un lucru extrem de ciudat petrecut – mai ales în deceniile trecute – pe Calea Turzii. Datorat, crede el, blestemului vrăjitoarelor din cartierul ţigănesc din Piaţa Cipariu şi adresat celor care le intră în spaţiul vital şi vor să le demoleze cartierul, prezicându-le să aibă o moarte violentă. Cartierul romilor a fost totuşi demolat, în parte, de către Ceauşescu, până la revoluţie şi apoi complet, până în 1991 când a început construcţia unor clădiri în zonă şi apoi a catedralei Greco-Catolice din Piaţa Cipariu. Tot el îmi povestea că  dificultatea construcţiei catedralei, care a durat mulţi ani, s-ar datora unei pânze uriaşe de apă freatică, aflată la fundaţia catedralei, fapt care a necesitat un consum uriaş de material de construcţie, în care acesta a fost vărsat ca într-un sac fără fund şi cu care s-ar fi construit poate încă un lăcaş. Şi acest fenoment cercetătorul îl pune pe seama aceluiaşi blestem, cel al vrăjitoarelor din Piaţa Cipariu. Îl apelez din nou, curios să-i aflu părerea despre accidentul lui Ceauşescu – dacă nu cumva acesta ar avea vreo legătură cu vrăjitoarele de pe Calea Turzii. Mărturiseşte acesta, după un moment de gândire: “Am ştiinţă că pe Calea Turzii vrăjitoarele au făcut un blestem pentru cei care le vor tulbura integritatea şi vor periclita cartierul lor. Am discutat, anii trecuţi, cu ultimul primar comunist al Clujului, Gheorghe Rusu, azi decedat, care-mi spunea că în acele vremuri îi era teribil de frică să demoleze cartierul – tocmai datorită acestor blesteme, de care auzise şi el, de la Ceauşescu, iar acesta, la rândul său le ştia de la coana Leana, care frecventa cercurile de vrăjitoare de la Bucureşti şi acestea era la curent cu întreprinderile “colegelor” de la Cluj. Dar până la urmă Ceauşescu a hotărât demolarea cartierului murind apoi violent, aşa cum ameninţaseră vrăjitoarele de pe Calea Turzii. Cât priveşte accidentul său de circulaţie – în contextul unui uriaş număr de accidente în zonă, de domeniul zecilor, care s-au întins până prin anul 2000! – acesta a fost declanşat tot de aceste vrăjitoare. De fapt, cum procedează acestea: iau tot răul, îl vâră în apă, sub formă de argint viu şi apoi îl aruncă la diverse intersecţii de pe Calea Turzii, producând accidentele care au înspăimântat timp de decenii Clujul. Acum acestea s-au rărit şi pentru că, în timp, efectul vrăjilor s-a atenuat. Însă, în Evul Mediu şi mai târziu zona dinafara vechii cetăţi a Clujului, tot de pe Turzii, era destinată execuţiilor, printre care cea mai celebră a fost a lui Baba Novac. Aşa că locul a rămas impregnat cu acea amprentă negativă şi chiar şi azi pot fi văzute – nu întâmplător – prostituatele Clujului atrăgându-şi clienţii în locul respectiv. Deci, accidentul lui Ceauşescu – tocmai al maşinii sale, aflată într-o coloană de vreo douăzeci – nu a fost deloc întâmplător şi consider că acolo avusese loc o “marcare”, de către vrăjitoare, a locului”…

1 COMENTARIU

  1. […] Tinichigiul Iulian Lupea lucra, în 1976-1977, la garajul unității județene a Partidului Comunist Român. Cariera sa l-a făcut să fie un martor-cheie la un accident în care a fost implicat vehiculul ARO în care se afla Nicolae Ceaușescu, în timpul unei deplasări pe Calea Turzii. Bărbatul spune povestea din spatele incidentului și relatează cuma fost nevoit să repare mașina în timp record, conform unui interviu publicat de Gazeta de Cluj. […]

LĂSAȚI UN MESAJ