Alegeri decise de „cârtițe“ FBI și magistrați anticorupție

43

La finalul săptămânii trecute Departamentul Justiției a pierdut o luptă în Congres SUA și a trebuit să ofere acces Comisiei pentru serviciile secrete la documente despre o sursă secretă a procurorilor FBI care anchetează implicarea Rusiei în campania prezidențială, scrie cotidianul.ro.

Inițial, procurorul-șef al SUA refuzase, pentru că „asta poate amenința viața unui cetățean SUA care a oferit informații pentru CIA și FBI“, după cum scrie The Washington Post. FBI pare să fi strecurat o cârtiță în fosta echipă de campanie a celui care acum este președintele SUA, arată două articole publicate de The Washington Post și de The Wall Street Journal. Este o ipoteză ce nu se bazează pe informații certe, după cum nici anchetele procurorului FBI Mueller nu reușesc să producă probele care să dovedească limpede complicitatea dintre oamenii lui Trump și Rusia.

Un informator în echipa lui Trump

„Cred că știu numele informatorului, însă sursele mele din servicii nu mi l-au confirmat și ar fi iresponsabil să-l public“, scrie în The Wall Street Journal Kimberley Strassel, sub titul „Despre cârtița FBI“. Jurnalista consideră că această „cârtiță“ nu se află în SUA, asta pentru că multe dintre „probele“ procurorilor FBI au venit din străinătate: un diplomat australian, „dosarul Steele“ despre posibile legături Trump-Moscova, redactat de un fost angajat al spionajului britanic, iar apoi un diplomat britanic (care fusese acreditat la Moscova) care îi înmânează acest dosar senatorului John McCain.

Care a fost rolul „cârtiței FBI și CIA“? Tot mai mulți jurnaliști americani consideră că scopul nu a fost neapărat protejarea Americii de o mașinațiune rusă, ci crearea, prin complicitatea CIA și FBI, a unor „capcane“ în care să cadă echipa lui Trump, care promisese asanarea „mlaștinii de la Washington“. FBI nu a păstrat distanța cerută de lege nici față de campania rivalei Hillary Clinton. Cu câteva zile înainte de vot, directorul James Comey anunța redeschiderea unei investigații privind-o pe democrată și astfel decidea victoria la mustață a lui Trump. Ulterior, administrația Trump ar fi urmat să fie controlată prin dosarele rezultate din „capcanele“ din timpul campaniei.

„Parchetul Național Politic“

Nici Franța nu este străină de implicarea procurorilor în procesul electoral. Recent, presa internațională a fost inundată cu relatări despre împlinirea unui an cu Emmanuel Macron în fruntea Franței, însă nimic nu s-a scris despre soarta procesului care a pus capăt campaniei fostului premier Francois Fillon, cel mai puternic și experimentat contracandidat pe care l-a avut Macron în 2017. La începutul acelui an, Fillon era dat drept învingător în primul tur al prezidențialelor.

Însă revista Le Canard Enchaîne a publicat informația că soția candidatului, galeza Penelope Fillon, a câștigat, în 15 ani, 600.000 de euro ca asistentă parlamentară a soțului. În aceeași zi se autosesizează Parchetul Național Financiar, începe cercetarea penală și candidatura lui Fillon este distrusă. Rolul acestui parchet este „combaterea marii delincvențe financiare“, a deturnării de fonduri „de mare complexitate“. Să fie verificarea statelor de plată ale unei asistente parlamentare ceva de „mare complexitate“? „Nu este un parchet național financiar, este un parchet național politic“, este concluzia lui Herve Lehman, autorul volumului „Procesul Fillon“.

Când inculparea echivalează cu vinovăția

Ce s-a întâmplat cu procesul Fillon? Început cu o rapiditate incredibilă pentru justiția franceză, procesul trenează de la retragerea din cursă a celui care-l putea înfrânge pe Macron. Fillon a fost naiv, declarând că se va retrage în cazul în care va fi inculpat, fiind convins că acest lucru este tehnic imposibil, spune Lehman. Ulterior, inculpat și eliminat, Fillon a vorbit degeaba despre existența unui „cabinet negru“ și a unui complot în justiție. Lehman arată că lucrurile sunt mai subtile: nu este un cabinet negru și nici un complot, ci „este un lanț de magistrați, cei mai mulți numiți de președintele Hollande, mulți membri ai echipelor lui Lionel Jospin și Segolene Royal, militanți în Sindicatul Mgistraturii. Este evident că acești magistrați nu au simpatii pentru Fillon. Au acționat potrivit convingerii lor“.

Judecătorul de instrucție ales pentru cazul Fillon (desemnat de președintele tribunalului, nu tras la sorți) era cunoscut ca un magistrat care „îi tratează pe politicieni ca pe delincvenți de drept comun“, spune Lehmen. Soarta lui Fillon părea pecetluită, pentru ca „inculpatul este nevinovat din punct de vedere juridic, însă este considerat vinovat la nivel social și în presă“, spune Lehman. „În fiecare an, circa zece mii de inculpați sunt declarați nevinovați, însă rămân cu pecetea infamiei în ochii celorlalți.“

Mărturisirea directorului FBI

În Statele Unite, președintele Trump a fost ales după o lovitură dată de FBI lui Hillary Clinton, iar apoi administrația Trump a fost aproape paralizată de o luptă surdă americano-americană cu aceaiași procurori FBI. În Franța, președintele Macron, învestit cu imaginea reformatorului Europei, a venit la putere în urma unei campanii din care justiția l-a eliminat fulgerător pe marele rival.

În cartea publicată după ce a fost demis, fostul director FBI James Comey scrie că era conștient că va afecta grav campania lui Hillary Clinton redeschizând amintita anchetă cu câteva zile înainte de alegeri. Dacă niciun magistrat francez nu a mărturisit asta, nu înseamnă că membrii Parchetului Național Financiar (creat în 2013 de președintele Hollande) nu a fost conștient că face jocuri politice și că influențează procesul democratic.

LĂSAȚI UN MESAJ