Ambasadorii, in frunte cu cel al Statelor Unite ale Americii, Hans Klemm, alaturi de partidele nou intrate in Parlament si altele mai vechi, si alaturi de gruparile #rezist care protesteaza non-stop fata de Legile Justitiei ar face bine sa inceteze cu dezinformarile, sa mai puna mana pe carte si sa se informeze inainte sa se dea de ceasul mortii ca modificarile aduse celor trei legi vor stiribi din drepturile procurorilor si judecatorilor, scrie luju.ro.
Raspunderea magistratilor pentru exercitarea functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta, astfel cum este reglementata in propunerile de modificare a Legii 303/2004, respecta pe deplin normele si standardele europene in materie, dispozitii similare existand in legislatia in vigoare din state membre UE, precum Suedia, Germania, Croatia, Portugalia, Italia, Serbia, Franta sau Austria. Concluzia se regaseste intr-un studiu realizat de reprezentantii Ministerului Justitiei pe care Lumeajustitiei.ro il publica exclusiv, alaturi de alte doua analize comparate care arata ca statutul procurorului, in forma in care se doreste a fi reglementat prin modificarile aduse Legilor Justitiei, este similar celor din alte state europene, care au trecut deja testul constitutionalitatii.
Potrivit studiului realizat la Ministerul Justitiei privitor la raspunderea magistratilor, judecatorul poate raspunde pentru deciziile luate cu rea-credinta sau grava neglijenta, aceasta reglementare fiind deja existenta in state europene precum Suedia, Germania, Croatia, Portugalia (actiunea in regres se exercita cu avizul CSM), Italia, Serbia, Franta (actiunea statului impotriva unui magistrat care comite o greseala personala cu privire la serviciul public de justitie este optional si nu a fost niciodata exercitata) sau Austria (cu exceptia judecatorilor celei mai inalte Curti, care au imunitate; exista un sistem de asigurari de raspundere profesionala). Singurele state europene in care nu este reglementata raspunderea magistratilor sunt Polonia si Cipru.
De altfel, cu privire la raspunderea magistratilor, Carta europeana privind statutul judecatorilor subliniaza, la alin. 5.2, “nevoia de a restrange raspunderea civila a judecatorilor la despagubirea statului pentru “neglijenta grava si impardonabila“ prin proceduri legale, cu acordul anterior al unei autoritati independente cu reprezentare juridica relevanta (cum ar fi cea prezentata la alin. 43 al Opiniei CCJE nr. 1/2001).” Acelasi studiu arata ca “atunci cand prejudiciul pe care Statul trebuia sa-l garanteze este rezultatul ignorarii grosolane si inexcuzabile de catre judecator a regulilor in cadrul carora se desfasoara activitatea sa, statutul poate oferi Statului posibilitatea sa ii ceara acestuia, in limitele determinate de statut, rambursarea repararii pe calea unei actiuni jurisdictionale”.
Studiu MJ face referire si la recomandarea Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni, care prin alin. 55 al Avizul nr.3 stabileste de principiu ca „judecatorii sa fie scutiti complet de raspundere in ceea ce priveste plangerile directe impotriva lor in legatura cu exercitiul de buna-credinta al functiunii lor. Erorile juridice, fie ca se refera la jurisdictie, fie la procedura, in aprecierea si aplicarea legii sau in evaluarea probelor, trebuie sa fie rectificate prin apel; alte erori juridice care nu pot fi rectificate astfel (inclusiv intarzierea excesiva) trebuie, cel mult, sa conduca la o plangere a litigantului nesatisfacut impotriva statului”.
Procurorii de rang inalt pot fi numiti politic
In ce priveste numirea procurorilor de rang inalt in Europa, analiza comparata realizata de Ministerul Justitiei face trimitere la Avizul 9 (2014) al Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni (CCPE) in atentia Comitetului Ministrilor al Consiliului Europei privind normele si principiile europene referitoare la procurori, in care se face vorbire despre metoda de numire si revocare a Procurorului General, conchizandu-se ca in cazul in care “Guvernul are un anumit control asupra numirii Procurorului General, este important ca metoda de selectie a acestuia sa fie de natura sa castige increderea publica, precum si respectul celorlalti membri ai sistemului judiciar si ai profesiilor juridice”.
Iata care este modalitate de numire a procurorilor de rang inalt in unele state din Europa, cu mentiunea ca intregul studiu poate fi citit la finalul articolului:
Danemarca – Procurorul General este numit si poate fi eliberat din functie de catre Ministerul Justitiei. Anchetele se afla sub autoritatea ministrului Justitiei, care supravegheaza activitatea procurorilor. Ministerul Justitiei e responsabil pentru intreg sistemul judiciar, pentru politie si parchete organizarea instantelor, penitenciare si serviciile de probatiune. Tot ministerul este cel care supravegheaza activitatea parchetelor, inclusiv pe cea a procurorului general si poate dispune asupra retragerii unor sarcini ale procurorilor, potrivit Legii pentru administrarea justitiei. Ministrul Justitiei poate da instructiuni in legatura cu un anumit caz, inclusiv prin hotararea de incepere sau neincepere a urmaririi penale. Deciziile procurorilor pot fi contestate la procurorul general sau, cand acesta nu este impartial, direct la ministrul Justitiei.
Finlanda – Procurorul General si adjunctul acestuia sunt numiti de Presedintele Republicii, la propunerea Guvernului. Procurorii statului sunt numiti de Guvern, la propunerea Procurorului General. Procurorul General si parchetele isi desfasoara activitatea independent de Guvern si Ministerul justitiei. Actiunea penala impotriva Procurorului General sau a adjunctului acestuia se exercita de catre ministrul Justitiei sau de Avocatul Poporului. Procurorul general poate da instructiuni cu caracter general procurorilor, poate lua un caz de la un procuror subordonat, dar nu poate interveni direct in solutionarea unui caz ce apartine unui procuror ierarhic inferior.
Suedia – Procurorul General e numit de Guvern si e inamovibil. Numirea magistratilor este in competenta Procurorului General. Conducatorii parchetelor regionale sunt numiti de Guvern la propunerea Procurorului General. Fiecare procuror e independent in activitatea sa, iar procurorul general si parchetele regionale au dreptul de a revizui decizia unui procuror privitoare la oportunitatea de a incepe urmarirea penala. Parchetele se afla sub autoritatea Ministerului Justitiei, dar acesta nu poate interveni in decizile luate de procurori.
Germania – Procurorii din cadrul Parchetului Federal sunt numiti de catre presedintele federal, la propunerea ministrului federal al Justitiei, cu confirmarea Parlamentului (Bundesrat). Parchetul General Federal nu conduce activitatea parchetelor de la nivelul landurilor, acestea functionand sub autoritatea Ministerelor de Justitie de la nivelul landurilor. Procurorii isi desfasoara activitatea sub autoritatea Ministrului Federal al Justitiei (la nivel federal, si sub cel al Ministrului Justitiei de la nivelul landului respectiv. Parchetele sunt organe impartiale.
Olanda – Procurorul General de pe langa Curtea Suprema e numit pe viata. Membrii Comitetului Procurorilor Generali, procurorii de pe langa curtile de apel si cei districtuali cat si procurorii Parchetului national sunt numiti prin Decret Regal. Parchetul e subordonat Ministerului Justitiei. Ministrul Justitiei poate da instructiuni procurorilor in exercitarea atributilor lor si poate cere Parlamentului oprirea investigatiilor, dupa consultarea Comitetului Procurorilor Generali.
Italia – Procurorii sunt magistrati de cariera. Judecatorii si procurorii fac parte din acelasi corp. Parchetele fac parte din sistemul judiciar. Procurorii isi desfasoara activitatea sub supravegherea Ministerului Justitiei. Ministrul Justitiei poate intenta o actiune impotriva unui magistrat, dar institutia care il sanctioneaza este Consiliul National al Magistraturii. Italia, ca si Franta, sunt singurele tari europene care se aseamana foarte mult, in privinta statutului procurorului, cu Romania.
Grecia – Procurorii sunt inamovibil si numiti pe viata, cariera lor depinde de o Comisie de Serviciu Judiciar, alcatuita din judecatori si procurori sub conducerea Presedintelui Curtii de Casatie. Ei au independenta, ca si judecatorii, nu pot primi instructiuni d ela autoritatile politice sau de la procurorii generali. Procurorul General al Curtii de Casatie poate solicita cercetarea unei cauze dar nu poate da vreun ordin si poate emite circulare referitoare la politica penala. Interesant este ca ministrul justitiei poate solicita punerea sub acuzare in anumite cazuri, dar si suspendarea unei cercetari ce ar putea prejudicia relatile cu alte state sau privind anumite cauze politice.
Spania – Procurorul General e numit de Rege, la propunerea Guvernului si dupa consultarea Consiliului General al Puterii Judiciare. In Spania exista un Consiliu al Parchetului National cae isi poate exprima opinia in privinta numirii procurorilor. Potrivit Legii statutului procurorilor, Procurorul General trebuie sa prezinte Parlamentului un raport anual de activitate, care se publica in Jurnalul Oficial. Guvernul, prin intermediul Ministerului Justitiei, poate solicita procurorului national al statului sa formuleze cereri in fata instantelor pentru apararea interesului public. Procurorul General raspunde in fata Guvernului pentru modalitatea in care a rezolvat solicitarea acestui, dupa consultarea Consiliului Parchetului National.
Franta – Procurorii sunt numiti, dupa absolvirea Scolii Nationale de Magistratura, de catre Presedintele Republicii Ministerul Public este agent al puterii executive si actioneaza in numele societatii. Ministerul Public se afla sub autoritatea Ministerului Justitiei. Ministrul Justitiei exercita actiunea disciplinara asupra magistratior de parchet care conform Consitutiei, se afla sub conducerea si controlul sefilor lor ierarhici si sub autoritatea ministrului Justitiei.
Belgia – Regele e cel care numeste si revoca procurorii, la propunerea Consiliului Superior Judiciar. Independenta procurorilor e relativa, ei fiind in acelasi timp si reprezentanti ai puterii executive, dar si membri ai puterii judiciare.
*Cititi aici analiza privitoare la raspunderea magistratilor
*Cititi aici analiza comparata privind numirea procurorilor de rang inalt in Europa
Este o legitate faptul că atunci cînd cei mai sus numiți încep să grohăie, guițe, mugească, de fapt o fac contra normalității.
Specimenele toxice trebuiesc ignorate, până la punctul la care nu mai pot fi ignorați și se cer puși la punct.
Si acum asta o cer, sa fie pusi la punct.