Arhivele nu ard! Operaţiunea IUG: Ne-au luat în trenuri de vite şi ne-au dus

337

La 6 iulie 2017 se împlinesc 67 de ani de la cel de-al doilea şi cel mai mare val al deportărilor staliniste din Basarabia şi Nordul Bucovinei, când peste 35.000 de persoane, majoritatea femei şi copii, au fost trimise în cele mai îndepărtate regiuni ale fostei Uniuni Sovietice, precum Siberia sau Kazahstan.

Deportările din noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, operaţiune denumită conspirativ ‘IUG’, s-au făcut în urma Hotărârii Biroului Politic al CC al PC al URSS nr. 1290-467cc din 6 aprilie 1949 ”Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi, complicilor ocupanţilor germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliţiei germane şi româneşti, membrilor partidelor politice, gardiştilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât şi a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”.

Conform documentelor de arhivă, la această operaţiune au participat 4.496 de ‘lucrători operativi’ ai Ministerului Securităţii de Stat al URSS, inclusiv aduşi din alte republici, 13.774 de ofiţeri şi soldaţi şi 4.705 de activişti de partid din Moldova. Pentru asigurarea transportului intern al celor ce au fost ridicaţi au fost mobilizate 4.069 autovehicule, iar pentru transportarea basarabenilor în Siberia şi RSS Kazahă au fost pregătite 30 de eşaloane de tren, respectiv 1.573 de vagoane de vite.

 

„Chiaburii- duşmanii poporului”  Cine sau cum arăta acesta?

Criteriul principal care a stat la baza depistării şi deportării elementelor periculoase — a “chiaburilor”, a “duşmanilor poporului” — a fost atitudinea acestor oameni faţă de regim. Orice manifestare de nesupunere faţă de noul regim social şi politic era pedepsită cu deportarea.

Erau persoane care au fost activi membri de partide antisovietice, au colaborat cu antisovieticii, au avut relaţii cu puterea de ocupaţie, au emigrat în România, au sprijinit regimul româno-fascist de ocupaţie şi influenţează economic şi politic ţăranii săraci, nu dădeau pîinea la stat, refuzau să se conformeze sistemului sovietic, erau contra construcţiei colhozului şi consolidării structurii puterii sovietice, au folosit munca lucrătorilor sezonieri au avut venit de la mori, oloiniţe, rîşniţe. Nu e de mirare pentru că fiecare om care avea cel puţin una din aceste caracteristici, imediat era trecut în rândul chiaburilor sau duşmanilor poporului, naţionalişti etc. Deseori cînd i se incrimina omului că este chiabur, el nici nu ştia ce prezintă acest cuvînt şi de ce i se zice aşa. Pentru a scăpa de chiaburi a şi fost folosită a două rundă de deportări intitulată operaţiunea IUG cu scopul, , izbăvirii, , RSSM de elemente chiabureşti.

 

-17 mai 1949, V. Ivanov, preşedintele Biroului CC al P.C. din toată Uniunea pentru R.S.S.M. şi N. Coval, secretarul al CC al P.C., G. Rudi preşedintele Consiliului de Miniştri al R.S.S.M., trimit lui Stalin un document prin care cer permisiunea acestuia şi nemijlocit a partidului din toată Uniunea pentru organizarea deportării din R.S.S.M. a chiaburilor, activiştilor partidelor profasciste.

-6 aprilie 1949, Biroul politic al C.C. al P.C. din toată Uniunea adoptă hotărîrea , , Cu privire la deportarea de pe teritoriul R.S.S.M. a chiaburilor, foştilor moşieri, marii comercianţi, complicii ocupanţilor germani, persoanelor care au colaborat cu germanii şi romînii, membrii partidelor şi organizaţiilor profasciste, membrii sectelor ilegale cît şi familiile celor indicaţi mai sus, , .Aceştia urmau să fie deportaţi pe veci şi nu aveau voie să se întoarcă în locurile natale. Dacă fugeau din locurile stabilite de deportare riscau 20 de ani să stea la ocnă.

-28 iunie 1949, Confirmarea listelor de către Consiliul de miniştri al R.S.S.M şi a unui consiliu special.

-30 iunie 1949, Consiliul de miniştri al republicii adoptă hotărârea, , Cu privire la confiscarea şi realizarea averii deportaţilor de pe teritoriul R.S.S.M. Astfel toate bunurile mobile şi imobile erau confiscate şi trecute în proprietatea statului.

-5 spre 6 iulie 1949, se declanşează operaţiunea IUG. Zeci de persoane mobilizate şi înarmate până în dinţi în toiul nopţii scoteau familii întregi din case îi încărcau în maşini şi îi duceau la cea mai apropiată cale ferată de unde se pornea trenul morţii pentru mii de familii.

 

Din punct de vedere legal această operaţiune a fost explicată în baza decretului Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 8 martie 1941 care prevedea redobândirea cetăţeniei sovietice de către locuitorii din Basarabia. Conform acestuia românii de la est de Prut erau declaraţi cetăţeni sovietici şi că au colaborat în anii războiului cu administraţia românească şi astfel au trădat patria sovietică. Cel mai straniu a fost că nimeni nu a acordat cetăţenie sovietică basarabenilor şi nimeni nu a cerut cetăţenie sovietică, dimpotrivă în 1941 când erau românii sate întregi, inclusiv popoulaţia din Ciucur-Mingir scriau cereri ca să li se acorde cetăţenie română, îşi schimbau familiile rusificate în cele româneşti (cazul lui Anatolie Cernov, fiul lui Sezonte Cernov, care în 1941 era institutor la o şcoală din Chişinău, şi cere primarului din sat (Isidor Teleagă) ca acesta să confirme că familia lui este Ciornei sau cum se spune în popor Şiornei, familie pe care ruşii bolşevici i-au rusificat-o deoarece doreşte să scape de această familie rusificată străină pentru sufletul lui). Doar românii în septembrie 1941 după ce au eliberat teritoriul Basarabiei au promulgat un decret lege privind reglementarea cetăţeniei locuitorilor din Basarabia. Articolul I din lege prevedea, , Au fost şi sunt romîni, , :

  1. Toţi locuitorii din teritoriile dezrobite care potrivit legilor în vigoare la 28 iunie 1940 se bucurau de naţionalitate română
  2. Copii născuţi la 28 iunie 1940 sau după această dată pe teritoriile dezrobite, din tată şi mamă necunoscuţi. Copii găsiţi pe teritoriile dezrobite ce au fost născuţi pe acele teritorii. În acest scop la 1942 au fost întocmite liste de locuitori a comunelor, conform depoziţiunilor art. 25 din Regulamentul privitor la constatarea cetăţeniei romîne a locuitorilor din Basarabia după constatarea Comisiunei respective. Astfel pentru comuna Ciucur-Mingir în listă au fost înregistraţi 555 de familii, persoane. Listă confirmată de primarul comunei I. Teleagă şi notarul C. Linescu.

Acum ne punem întrebarea ce fel de redobândire a cetăţeniei inexistente sovietice poate fi vorba? Prin amploarea lor, deportările au avut efecte nemaivăzute atât la nivel psihologic, dar şi cultural, economic, demografic. Omul rămas era cu frica în oase, fiind conştient că fiece vorbă poate duce la un dosar şi eventual exil în orce moment poate fi declarat duşman al poporului şi posibil ultima dată să vadă vatra casei strămoşeşti. După dezgheţul hruşiovist şi apoi epoca lui Brejnev multe familii au revenit în sat cum ar fi cazul familiei lui Surdu Alexandra şi Iacob, iar alţii au rămas cu trupul în exil dar cu sufletul tot în Ciucur-Mingir. Întorşi acasă au început totul de la capăt deoarece statul le-a luat şi ceaunele din pod, au continuat să trăiască viaţa zi cu zi dar calvarul acelor vremuri din exil a rămas o urmă adîncă în familiile lor, neamul lor şi nemijlocit în istoria satului. Au fost aleşi deoarece erau gospodari care ştiau să preţuiască fiece petec de pământ, aveau copii învăţaţi şi pricepuţi, au demonstrat că pot mânui şi calul de căpăstru şi arma pe front, nu se temeau să îşi împărtăşe opiniile politice să adere la partide, dar cînd e un amestec de toate aceste calităţi inevitabil devii duşman pentru sovietici nu conta că erai femeie ori bărbat.

Dezrădăcinarea, deznaţionalizarea şi dezmoştenirea celor deportaţi a avut consecinţe grave asupra evoluţiei ulterioare a spaţiului dintre Prut şi Nistru.

În total, în acea zi, au fost deportate 11.293 de familii – 35.796 de persoane, din care 9864 bărbaţi, 14.033 femei şi 11.889 copii.

Dintre aceştia, 7620 de familii au fost considerate „chiaburi”, iar celelalte au fost acuzate de „colaborare cu fasciştii”, de „apartenenţă la partidele burgheze româneşti sau la secte religioase ilegale”.

 

Cum au dispărut sute de mii de oameni în 6 ani

Procesul de arestare şi deportare nu a avut nevoie de mult timp. După ocuparea Basarabiei între 28 iunie-iulie 1940, listele cu persoanele care trebuie urgent deportate erau deja gata. După instaurarea regimului sovietic încep reforme şi paşi concreţi:

  1. 28 iunie-iulie 1940, arestarea foştilor poliţişti, agenţi ai siguranţei şi ofiţeri ai armatei române
  2. 9 iulie 1940, V. Molotov, preşedintele Guvernului sovietic, semnează hotărârea, , Cu privire la activitatea tribunalelor militare pe teritoriul Basarabiei”, conform căreia tribunalelor le revenea sarcina examinării dosarelor vizînd „crimele contrarevoluţionare şi banditismul”;toţi cei învinuiţi de activităţi contrarevoluţionare erau reprimaţi conform art.58 (1-18) din Codul penal.
  3. 7 mai 1941, este numit împuternicit al Moscovei în R.S.S.M. S. Goglidze, care îşi propune detectarea duşmanilor regimului sovietic, întocmeşte listele şi deportările aşa zişilor duşmani. În opinia lui, duşmanii sunt, , activul partidelor burgheze, moşierii, ofiţerii armatei albe, marii comercianţi şi proprietari de case, diverse elemente antisovietice”. Pe lângă aceasta, el crează un nou element şi anume agenţii secreţi, care reprezentau legătura dintre popor şi conducere, aveau menirea de a reproduce orice frază zisă la adresa regimului şi să caute pretutindeni duşmanii. Se deghizau ca să nu fie recunoscuţi, aveau anumit limbaj. Tot Goglidze cere lui Stalin ca aceste persoane să fie deportate împreună cu familiile lor. Cu aceasta începe primul val al deportărilor;astfel în clasa deportaţilor au fost primari, mari proprietari de case, comercianţi, ofiţeri ai armatei române, poliţişti şi jandarmi, moşieri, membrii partidelor politice.

Astfel Balmuş Alexe a fost deportat deoarece a deţinut funcţia de primar şi membru al Partidului Naţional-Ţărănesc, Grîu Serafim pentru că a fost gardian public la poliţia Comrat, Cernov Leonte a fost radiotelegrafist în Aeronautică în România, Cernov Sezont deoarece avea casă mare şi era adept al românismului, Ciobanu Mavtei notar, moşier. Acest lucru e valabil şi pentru ceilalţi deportaţi din 1941. Din categoria moşierilor erau deportaţi cei care deţineau suprafeţe de pământ mai mari de 15-20 hectare.

  1. În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, efectuarea operaţiunii cu scopul deportării membrilor organizaţiilor contrarevoluţionare şi a elementelor antisovietice. Oamenii erau deportaţi pe termen de 20 de ani. În baza, , Regulamentului cu privire la modul de aplicare a deportării faţă de unele categorii de criminali” erau deportate familiile fără capul familiei, adică soţia şi copii. Deoarece în opinia regimului comunist aceasta era ostilă faţă de regim, partid etc.

Conform documentelor de arhivă, la această operaţiune au participat 4496 de „lucrători operativi” ai Ministerului Securităţii de Stat al URSS, inclusiv aduşi din alte republici, 13.774 de ofiţeri şi soldaţi şi 4705 de activişti de partid din Moldova. Pentru asigurarea transportului intern a celor ce au fost ridicaţi au fost mobilizate 4069 autovehicule, iar pentru transportarea basarabenilor în Siberia şi RSS Kazahă au fost pregătite 30 de eşaloane de tren, respectiv 1573 de vagoane de vite.

 

www.timpul.md

3 COMENTARII

  1. Se face să nu uităm ca majoritatea acestor activiști de partid și „lucrători operativi”, erau evrei. Lor le datorăm bolșevismul adus pe tancurile sovietice.

LĂSAȚI UN MESAJ