Avertismentul lui Trump: „Niciodată, dar absolut niciodată să nu mai ameninţi America…“

65

Pentru unii comentatori politici, mesajul acesta adresat liderului iranian Rohani şi, în general, elitei politice de la Teheran, ar însemna că planurile de atac sunt demult elaborate în cel mai mic detaliu şi extrem de aproape de a fi puse în practică.

Pentru alţi comentatori, nu ar fi vorba decât de un alt semnal dintr-un spectacol profesionist realizat de echipele de comunicare ale unui preşedinte care, foarte tare atacat pe plan intern după şirul de ambiguităţi de la Helsinki împreună şi alături de preşedintele Putin, vrea să arate concetăţenilor săi că America este gata de luptă, la fel de puternică şi decisă ca întotdeauna, pregătindu-se să lovească ţara declarată principal sponsor al terorismului în lume. Iată mesajul Preşedintelui Trump:

Ce anume însă a stârnit furia lui Donald Trump? E vorba de un mesaj postat de preşedintele iranian Rohani în care avertiza guvernul american împotriva continuării a ceea ce numeşte „acţiuni ostile“ împotriva Iranului,: „Domnule Trump, nu vă jucaţi cu coada leului, asta ni va duce decât la păreri de rău… America ar trebui să ştie că Iranul este mama păcii, dar războiul cu Iranul ar însemna mama tuturor războaielor.“ V-aş ruga însă să luaţi în considerare cu toată atenţia remarcile făcute cu puţin timp înainte de acest schimb de mesaje de către secretarul de Stat Mike Pompeo. În cadrul unui discurs ţinut în California, el afirmase că: „Se pare, câteodată, că lumea a fost desensibilizată la autoritarismul acestui regim pe plan intern şi cu campaniile violente pe care le duce în exterior, dar mândrul popor iranian nu trebuie să rămână tăcut faţă de numeroasele abuzuri ale guvernului iranian… Şi nici SUA sub conducerea Preşedintelui Trump nu vor rămâne nici ele tăcute. În contextul acestor proteste şi a 40 de ani de regim tiranic, am un mesaj către poporul iranian. SUA vă sprijină. SUA sunt cu voi.“ Foarte interesant deoarece, astfel, avem deschise toate cele trei opţiuni posibil de luat în discuţie în acest moment. 1. Un război al vorbelor, menit să ridice tensiunea la un maximum acceptabil astfel încât un eventual acord Putin-Trump pe această temă, în toamnă, să vină însoţit de un oftat de uşurare firesc şi general, eventual salutat de ONU ca efort exemplar de oprire a unei situaţii cu potenţial major de conflict. Plus un cadou rusesc pentru Israel, adică garantarea securităţii prin retragerea forţelor armate iraniene din Siria şi, totodată, închiderea bazelor Hezbollah de pe teritoriul acestei ţări. 2. Declanşarea unor operaţiuni militare de mare amploare împotriva regimului iranian, Variantă posibilă ca parte componentă a unui plan militar mai vast, preconizând acţiuni comune ale armatelor israeliene şi saudite, puternic sprijinite de americani. Aducând în zonă, aşa cum au făcut-o în cadrul unui exerciţiu militar din luna martie a acestui an, două grupuri de luptă însoţind două portavioane din Flota a 5-a. Citat de situri algeriene specializate în analiza de informaţii, fostul preşedinte iranian Abolhasan Bani Sadr spunea în acest sens pe 7 mai 2018: „Ştiu că SUA au pus în practică un plan discutat cu Benjamin Netanayahu şi cu saudiţii.

Printre elementele cele mai importante ale acestui plan se numără măsuri de intensificare a sancţiunilor economice împotriva Iranului şi izolarea sa pe plan internaţional… o parte a acestui plan constă în ameninţarea Iranului cu războiul, mai ales prin intermediul unui atac israelian… chiar dacă Netanayahu declară că nu are intenţia de a intra în război cu Iranul, ministrul american al Apărării a declarat, în timpul vizitei sale la Tel Aviv, că prevedea un război împotriva Iranului“. Desigur, un scenariu posibil, dar cu atâtea implicaţii grave încât americanii încearcă acum să vadă cât de mult vor putea folosi mai întâi arma sancţiunilor economice, extrem de dure şi cu preconizate efecte masive asupra Iranului. „America vrea să reducă la zero vânzările iraniene de petrol, sursă vitală a veniturilor naţiunii noastre“ – spunea vicepreşedintele iranian Jahangirki pentru Agenţia Fars, adăugând şi că, în ciuda ameninţărilor americane, „Iranul va vine cât de mult petrol va putea“. Numai că, de pe 4 noiembrie, urmează să se aplice pe plan mondial sancţiunile americane care vor penaliza orice stat care va mai cumpăra petrol din Iran… 3. Varianta schimbării de regim politic în Iran, acceptabilă pentru super-puteri? Personal, cred că în jurul acestui punct se vor axa negocierile între partea americană şi partea rusă, dar de data asta cu consultarea partenerilor europeni semnatari ai faimosului Acord Nuclear cu Iranul, denunţat unilateral de Trump. Este posibil ca pachetul viitor de oferte să conţină şi asigurări că un regim viitor de la Teheran, considerat acceptabil politic de toată lumea, va fi imediat cu mult mai deschis şi concliliant în privinţa extinderii conţinutului acordului, liniştind şi netezind criticile şi asperităţile. În acest sens vorbea Mike Pompeo şi, amintiţi-vă, în acest sens se pronunţa şi Trump care saluta manifestaţiile de acum câteva luni de la Teheran, promiţând populaţiei iraniene „la momentul oportun“. Adăugând, de la tribuna Adunării Generale a ONU, că „lumea întreagă înţelege că bunul popor al Iranului vrea o schimbare şi că, în afara vastei puteri a SUA, poporul iranian reprezintă lucrul de care conducătorii săi se tem cel mai mult… Regimurile opresoare nu pot dura o veşnicie şi va veni o zi în care poporul iranian va face o alegere. Lumea îl priveşte“. Toate trei variantele sunt posibile. Şi chiar asta este cea mai mare problemă: intrarea jocului global într-o zonă de impredictibilitate totală tocmai fiindcă actorii vor să schimbe regulile, cât mai repede şi definitiv posibil şi să impună o Nouă Ordine Mondială. Poate mai bună şi cu instituţii mai eficiente şi credibile ca cea de acum. Poate. Dar nu e sigur. Şi viaţa noastră a tuturor depinde de modul în care se va rezolva această încercare de rescriere a regulilor.

LĂSAȚI UN MESAJ