Biserica Greco-Catolică între minciuna pseudoacademicienilor şi ignoranţa pseudoconducătorilor

Asistăm cu toţii de câtva timp, la scandalul iscat datorită emisiunii postului de televiviune al Patriarhiei Ortodoxe Române. Credincioşii greco-catolici au ajuns într-o situaţie de fierbere, astfel, în fiecare zi reţelele de socializare abundă de comentarii revoltătoare legate de cele afirmate pe acest post T.V. Nu doresc să reiau aberaţiile şi minciunile spuse acolo, sunt deja arhicunoscute. Mă voi referi la alte aspecte.

În primul rând, acest atac murdar a început încă înainte de venirea comuniştilor la putere, din perioada interbelică, prin vocile şi acţiunile unor intelectuali şi politicieni ortodocşi ardeleni, cum au fost Octavian Goga, Silviu Dragomir, Vasile Goldiş, Alexandru Lapedatu şi alţii. S-a ajuns şi la atacuri murdare, cu scrieri istorice în care adevărul era falsificat, cu acţiuni de destabilizare a parohiilor greco-catolice, prin ,,cumpararea” câtorva preoţi gr.catolici care avuseseră conflicte cu conducerea Bisericii lor. În Academia Română au fost făcuţi noi membrii cu preferinţă dintre ortodocşi, precum şi în multe funcţii publice. S-a ajuns ca atacurile murdare să fie de aşa amploare, încât greco-catolicii au trecut la acţiuni de autoapărare. În primul rând, episcopul Iuliu Hossu a fost liderul de neclintit al luptei. El, în parlamentul României, a luat pe faţă apărarea Bisericii Gr.Catolice atacate, arătând minciunile, el spunându-le tuturor, cu pumnul bătând în masă, că nu acceptă niciodată ca Biserica şi credincioşii săi să fie jigniţi de nimeni. La fel, în numeroase localităţi au fost organizate de către preoţii greco-catolici, cu acordul episcopilor, demonstraţii cu prapori şi icoane, pentru apărarea Bisericii. Mari personalităţi de talia lui Nicolae Iorga şi Mircea Eliade ne-au luat apărarea. Iorga a şi arătat cauzele conflictului, între care principala era funcţia de ministru al cultelor, dată după 1918 cu precădere unor ardeleni ortodocşi care aveau dorinţa asumată pe faţă, de a desfiinţa greco-catolicismul. Însă, reacţia greco-catolicilor, mai ales prin Iuliu Hossu a făcut ca toate aceste acţiuni necreştine să fie sortite eşecului. Şi o bună parte a presei, mai ales cea bucureşteană a luat apărarea Bisericii Gr.Catolice. Chiar şi Alexandru Lapedatu, a trecut la schimbarea totală a atitudinii sale, devenind unul din cei mai înverşunaţi apărători ai Bisericii Gr. Catolice.(vezi: Valer Hossu, Episcopul Iuliu, sfântul marii uniri, ed. Napocastar, Cluj-Napoca, 2008, şi   http://www.history-cluj.ro/Istorie/cercet/CampianRemus/DavidProdan.pdf). După venirea comuniştilor la putere, Biserica Gr. Catolică a fost scoasă în afara legii, urmând calvarul, tortura şi umilinţa tuturor episcopilor gr. catolici, a preoţilor şi credincioşilor care au refuzat supunerea faţă de aceste abuzuri ordonate de Stalin şi realizate cu ajutorul patriarhului trădător Iustinian Marina.

Mă întreb, ca şi credincios greco-catolic, ce face azi conducerea Bisericii mele în urma recentelor atacuri? Singura atitudine a luat-o episcopul de Oradea, Virgil Bercea. Blajul a dat o declaraţie slabă, cu lucruri pe care le ştim, au mai fost spuse. Nu de cuvinte mieroase avem noi nevoie ci de fapte. Unde vedem o reacţie adevărată cum a avut Iuliu Hossu? Unde este reacţia episcopiei de Cluj-Gherla, episcopia lui Iuliu Hossu? Nu a dat niciuna, ne-a lăsat baltă pe toţi enoriaşii să fim jigniţi de nişte oameni fără Dumnezeu, care se mai pretind preoţi şi teologi. Dar conducerea episcopiei Gr. Catolice de Cluj-Gherla a mers în schimb zilele trecute în excursie la mănăstirile ortodoxe din Moldova, să facă probabil un nou episod Trinitas. S-a făcut la fel ca şi la retrocedarea catedralei Schimbarea la Faţă, când, deşi se ştia cu luni de zile înainte data de retrocedare, Florentin Crihălmeanu a plecat în excursie tocmai atunci în străinătate, lăsând să se lupte cu bătăuşii puşi de Arhiepiscopia Ortodoxă(care nu a respectat legea), pe studenţii la teologie şi pe preoţii bătrâni. Mai mult, conflictul prelungindu-se, şi-a prelungit şi el vacanţa pe alte meleaguri.

De ce nu s-a luat atitudine şi împotriva Academiei Române, care acceptă încă în rândurile ei relicve staliniste de tip Mircea Păcurariu. Cum forumul cultural şi ştiinţific suprem al ţării încă acceptă teoriile mincinoase legate de Biserica Gr.Catolică dar şi altele legate de începuturile creştinismului nostru, cu aberaţiile conform cărora dacii erau creştini înaintea existenţei lui Cristos iar poporul român era creştin înainte să existe popor român? I.P.S. cardinal Mureşan de la Blaj trebuie să i-a atitudine, iar dacă Academiei nu-i pasă, să-şi dea demisia din această instituţie. Despre ,,teologul” Radu Preda ştim cu toţii ce hram poartă, din moment ce apără trădătorii în sutană vânduţi ateilor comunişti. Şi culmea, el le explică  greco-catolicilor care au trecut prin numeroase drame cum au stat în realitate lucrurile. Cum poate el, născut în Galaţi în anul 1972, să ştie mai bine decât cei care au trăit efectiv acele vremuri şi au suferit? Ce caută el la conducerea ,,Institutului pentru investigarea crimelor comunismului şi memoria exilului românesc”, un institut care-şi face cu adevărat datoria. El, care consideră crimele împotriva greco-catolicilor providenţă divină.  Recomand celor doi teologi exaltaţi, precum şi fanilor acestora, citirea Bibliei, dacă nu ştiu cum arată, este o carte neagră cu o cruce pe ea.

Nu doresc prin acest articol atacarea credincioşilor ortodocşi, din contră, şi ei sunt minţiţi de aceşti pseudoteologi care încearcă reabilitarea patriarhului roşu Iustinian Marina, un trădător vândut comuniştilor atei şi ocupanţilor sovietici, în perioada mandatului său suferind şi murind în temniţele comuniste atât de mulţi preoţi şi călugări ortodocşi. Voi mai reda doar un citat al său, care va lămuri pe toată lumea cine a fost acesta:

,, Stalin, conducătorul Partidului Comunist, duce la îndeplinire legea istoriei, cu alte cuvinte acţionează aşa cum doreşte Dumnezeu, motiv pentru care trebuie să ne supunem lui. Cristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic.”

Vlad Nap