BOR pierde păduri în valoare de 3,5 milioane de euro

199

Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei a pierdut definitiv procesul cu Romsilva de retrocedare a aproape 170.000 de hectare de pădure, cu o valoare estimată la 3,5 milioane de euro. După ce Curtea de Apel Cluj a respins cererea făcută de Fondul Bisericesc Ortodox Român, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a menţinut ca irevocabilă şi definitivă decizia magistraţilor clujeni. Pentru ca imaginea asupra acestui proces să fie completă, trebuie menţionat că Romsilva a fost reprezentată de Ana Şova Diculescu, mama vitregă a senatorului Dan Şova, iar şeful Romsilva, Ciprian Pahonţu, este prieten la cataramă cu Schmidt Karl, şeful Holzindustrie Schweighofer, cel mai mare exploatator de păduri din România.

 

În decembrie 2009, Curtea de Apel Timişoara a stabilit menţinerea sentinţei Tribunalului Suceava din martie 2007, prin care Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina i s-a recunoscut dreptul de proprietate pe o suprafaţă de 166.613 hectare de pădure. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, a casat decizia Curţii de Apel Timişoara şi a retrimis cazul spre rejudecare la Cluj Napoca.

În urmă cu doi ani, procesul prin care Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei revendică sutele de mii de hectare de terenuri cu vegetaţie forestieră, aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, a fost suspendat, în condiţiile în care Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor nu a achitat partea sa de 1,2 milioane de lei din avansul pentru realizarea unei expertize solicitată de instanţă, probă care era cerută de Regia Naţională a Pădurilor (RNP). Decizia de suspendare a procesului a fost atacată de Arhiepiscopie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a decis, în aprilie 2013, reluarea procesului la Curtea de Apel Cluj.

Pe 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul Fondului Bisericesc Ortodox al Bucovinei (FBORB) împotriva sentinţei civile pronunţată de Tribunalul Suceava în procesul intentat Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, pe rol fiind retrocedarea a 166.000 de hectare de pădure, a căror valoare este estimată la aproximativ 3,5 miliarde de euro. Instanţa a obligat, de asemenea, Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina să plătească Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva – Direcţia Silvică Suceava suma de 300.000 lei drept cheltuieli parţiale de judecată în apel, decizie menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Potrivit comunicatului Romsilva, ” Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva a câştigat definitiv procesul cu Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, 166.813 hectare de fond forestier rămânând astfel în proprietatea publică a statului român şi în administrarea Romsilva.

Procesul a fost intentat acum 16 ani de Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei, care a cerut recunoaşterea dreptului de proprietate pentru cele 166.813 de hectare, aflate în judeţul Suceava.

Litigiul s-a judecat în aceşti ani la mai multe instanţe din ţară, în mai multe cicluri procesuale, la Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Cluj, precum şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Acţiunea Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei a fost respinsă definitiv de Curtea de Apel Cluj şi irevocabil de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie acum trei ani, iar calea extraordinară de atac a revizuirii a rămas irevocabilă în acest an, prin Decizia 192 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”, arată un comunicat emis de Romsilva.

 

Istoria proprietăţilor Arhiepiscopiei Sucevei

Sutele de mii de hectare revendicate de către FBORB au la bază documente vechi de sute de ani, majoritatea în limba germană, care atestă faptul ca FBORB ar deţine un drept de proprietate. La dosar au fost depuse sute de astfel de documente care atestă că FBORB ar fi proprietar, cel puţin pe hârtie, a zeci de mii de hectare, majoritatea în zona istorică a Bucovinei.

Din aceste documente reiese că FBORB a fost constituit la 19 iunie 1783 prin hotărâre imperială şi a fost organizat într-o forma definitivă la 29 aprilie 1786, conform dispoziţiilor „Regulamentului Duhovnicesc”, având că provenienţă toate averile mănăstireşti ce au fost „incamerate” la 27 decembrie 1781, mai bine de două treimi din suprafaţa Bucovinei, cu scopul întăririi cultului ortodox şi a altor scopuri folositoare. La încorporarea Bucovinei în Austria, pe 7 mai 1775, aceasta a găsit în noua provincie o mare bogăţie formată din păduri, fâneţe şi pajişti, moşii şi sate, bogăţie ce se află în proprietatea Episcopiei de Rădăuţi, a mănăstirilor şi schiturilor. Această avere ocupa două treimi din suprafaţa Bucovinei şi provenea din daniile făcute acestor aşezăminte religioase de către domnitori ai Moldovei, clerul şi boierii români, începând cu secolul al XV-lea. Pe data de 27 decembrie 1781, a fost adoptată de către împăratul Austriei Rezoluţia nr. 2239 privind desfiinţarea unor mănăstiri şi întrebuinţarea averii lor, completată ulterior de noi rezoluţii şi ordonanţe imperiale. Din acest moment pădurile au trecut în proprietatea statului austriac.

Articolul XV al Constituţiei Dualiste din 1867 a stabilit şi dreptul de administrare autonomă a averii bisericeşti. Fondul şi-a extins proprietăţile prin cumpărarea de la stat, în anul 1870, a circa 70.000 de hectare – zona muntoasă de la Câmpulung la Vatra Dornei, şi a răscumpărat într-o perioadă de câteva decenii drepturile de servitute devenind liberă de sarcini, prin cedarea unor suprafeţe de terenuri acoperite de păduri către obştile locale ale populaţiei din zonă.

Conform extraselor de carte funciară, Fondul a fost proprietar al acestor terenuri până în anul 1948, atunci când în baza Constituţiei din 13 aprilie 1948 toate pădurile au trecut în proprietatea statului. Curtea de Conturi, Romsilva şi alte instituţii ale statului au reuşit să demonstreze că noul Fond Bisericesc era o fundaţie privată, diferită de vechiul Fond, care era o instituţie publică, ce nu a avut niciodată în proprietate acele păduri.

 

Şefilor de la curtea de Apel Cluj le-a şuierat incompatibilitatea pe la urechi

La ultimul termen din acest proces, care se judecă la Curtea de Apel Cluj, în completul de judecată au apărut Denisa Băldean, şefa Curţii de apel clujene, şi Valentin Mitea, vicepreşedintele aceleiaşi instanţe. Ei se pregăteau să judece apelul acestui dosar de retrocedare, chiar dacă, în trecut, aceeaşi magistraţi au mai judecat dosarul, respingând în 2012 cererea făcută de Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina (FBOB). Atunci, Valentin Mitea era şeful Curţii de Apel, iar Băldean ocupa funcţia de vicepreşedinte!

Spre norocul celor doi magistraţi clujeni, avocatul FBOB a observat cazul de incompatibilitate şi le-a atras atenţia magistraţilor, recuzându-i din complet.

 

 

Şeful Romsilva prieten cu şeful ”abatorului” de păduri

Însă, dacă au fondul forestier respectiv a ajuns în administrarea Romsilva, acest lucru nu înseamnă neapărat un lucru benefic pentru România.

Din întâmplare, şeful Romsilva, Ciprian Pahonţu, este prieten la cataramă cu Schmidt Karl, şeful Holzindustrie Schweighofer, cel mai mare exploatator de păduri din România li o firmă care a fost acuzată în diferite medii de exploatări ilegale de pădure din România.

Siteul neuerweg.ro descrie relaţia de prietenie între noul director Romsilva şi directorul companiei care a defrişat ilegal sute de hectare de păduri din ţară. “Mai mult, în 2015, cu ocazia unei întruniri pe marginea modificării codului silvic, dl. Pahonţu s-a pronunţat foarte ironic şi părtinitor la adresa criticilor firmei austriece, cum se poate vedea în secvenţa din reportajul “O pădure de schmecheri” a lui Andrei Ciurcanu. Iată câteva citate din gura lui C. Pahonţu, cu potenţial de a deveni clasice: “Îţi plac sarmalele mele?” (Pahonţu către KSchm pe Facebook); “Le-au închis gura!” (Pahonţu, despre pledoaria celor de la Schweighofer împotriva criticilor lor); “Nu reprezint statul român, nu!” (Răspuns a lui Pahonţu la întrebarea lui Andrei Ciurcanu, pe cine ar reprezenta la evenimentul cu pricina)”, arată neuerweg.ro.

Sebastian Albescu

1 COMENTARIU

  1. Compania Holzindustrie Schweighofer își desfășoară activitățile respectând normele și legile stabilite de statul român, ca toți ceilalți agenți economici din industria de prelucrare a lemnului, și nu beneficiază în nicio formă de decizia instanței la care faceți referire sau de o relație preferențială cu conducerea Romsilva sau cu dl. Pahonțu. Este regretabil modul în care publicația dvs. încearcă să inducă o idee speculativă care afectează în mod negativ imaginea și activitatea Holzindustrie. Vă cerem expres să reparați această „eroare” și să rețineți că Holzindustrie Schweighofer face tot posibilul pentru a împiedica tăierile ilegale din România, în ciuda faptului că nu efectuează operaţiuni de exploatare forestieră, ci cumpără lemn de la furnizori care acționează în conformitate cu legislaţia din România.

LĂSAȚI UN MESAJ