Rezultatul referendumului, ce s-a desfăşurat în această lună în Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, prin care s-a decis ieşirea acestui stat din Uniunea Europeană a provocat un adevărat cutremur pentru economia acestei ţări, pentru cetăţenii Regatului Unit, din care unii regretă votul dat, iar Scoţia şi Irlanda de Nord, care s-au declarat împotrivă se pregătesc să se desprindă de Anglia. Este evenimentul major al anului.

 

Membrii fondatori ai Uniunii Europene i-au cerut Marii Britanii să accelereze procesul de desprindere, dar premierul David Cameron, care a demisionat, doreşte ca acest lucru să se întâmple numai în toamnă când în fruntea ţării va fi un nou prim ministru şi acesta să ceară antamarea discuţiilor pentru ieşirea din UE conform procedurilor prevăzute de articolul 50 din Tratatul de la Lisabona.

S-au produs scăderi ale valorii lirei sterline, nici euro nu stă prea bine, dar România până acum nu a fost afectată prea mult. România şi Anglia au, în cadrul NATO, relaţii excelente aşa cum a declarat ambasadorul Marii Britanii din Bucureşti după referendum.

După reuniunea de vară a Consiliului Europei din această lună, şefii de stat şi de guvern din cele 27 de state rămase în UE, i-au cerut Marii Britanii să îşi asume răspunderea pentru acest gest, care a determinat necunoscute şi incertitudini în viaţa politică şi economică europeană. Chiar şi pe plan mondial reverberaţiile sunt evidente. Preşedintele Obama le-a cerut britanicilor să chibzuiască bine înainte de a apuca pe un drum, care cu siguranţă nu le va aduce multe avantaje. Acum, la 29 iunie 2016, ziua apostolilor Petru şi Pavel, mulţi londonezi au organizat o amplă manifestaţie de protest împotriva brexitului, fiind convinşi că, dacă s-ar repeta referendumul, votul ar fi cu totul altul. Nu numai Scoţia şi Irlanda de Nord au cerut acum separarea de Regatul Unit pentru a putea intra în UE, dar şi londonezii care au votat 70% pentru a rămâne în structurile europene.

Desigur, referendumul nu se va putea repeta, dar procesul de desprindere a Marii Britanii nu va fi unul simplu. Cu siguranţă însă că votul nu va provoca ostilitate între englezi şi celelalte ţări şi nu va mai fi un război de 100 de ani cum s-a întâmplat în Evul Mediu între Anglia şi Franţa sau conflicte majore ca pe vremea lui Napoleon. Cert este faptul că paradigma europeană va suferi schimbări esenţiale. Dovadă este şi faptul că economia Regatului Unit deja a primit din partea agenţiilor de evaluare, un rating mai scăzut.

Cel mai mult mă tem că dacă Scoţia şi Irlanda de Nord vor accentua tendinţele secesioniste se vor accentua şi dacă ţara se va diviza, insula va deveni şi mai mică şi nu este bine pentru nimeni.

Este păcat pentru ceea ce li se întâmplă englezilor, care ne-a dat Magna Charta Libertatum, parlamentul şi pe marele Shakespeare pe care l-am sărbătorit în acest an de răscruce. Englezii ne-au dat nenumăraţi oameni remarcabili în domeniul civilizaţiei şi culturii.

Nu trebuie însă exagerat asupra consecinţelor referendumului. Anglia nu se va prăbuşi în mizerie, emigranţii sau cei mai mulţi dintre ei nu vor fi alungaţi, inclusiv românii care şi-au găsit acolo un rost, dar, per total, lucrurile nu îi vor mulţumi decât pe antieuropenii. Mai sunt orientări spre ieşirea din UE şi în Austria, Olanda, Danemarca şi Suedia, dar nu cred că, pe termen scurt şi mediu, vreuna din aceste ţări va părăsi UE.

Înainte de referendum, conducerea UE era formată din Germania, Franţa şi Anglia. De acum înainte, al treilea pilon de rezistenţă pentru această structură va fi Italia, dar şi acolo sunt exaltaţi ca cei din Liga Nordului care nu vor să se desprindă numai de Uniunea Europeană şi chiar şi de Italia. Tendinţe centrifuge majore există şi în Spania, cetăţenii Cataloniei dorindu-şi independenţa, deşi această provincie are o largă autonomie. Cred însă că raţiunea va învinge fiindcă în secol a fost suficiente două războaie mondiale. Să nu uităm că NATO şi UE, deşi nu au fost organisme perfecte, au asigurat partea şi prosperitatea Europei pentru mai bine de 70 de ani. Şi ţările din centrul şi estul Europei, inclusiv România, au progresat, primind mai mult decât au dat de când au intrat în UE.

Sunt o persoană care, împreună cu familia, am suferit pe timpul ocupaţiei străine. Cu toate acestea, cred că o Federaţie Europeană este cea mai bună soluţie de organizare a viitorului, dar această variantă nu are adepţi decât din partea membrilor fondatori ai Uniunii. Grupul de la Vişegrad (Polonia, Cehia, Slovacia şi Ungaria) are o tendinţă mai aparte, se opune primirii de imigranţi. O atitudine mai rezonabilă au România şi Bulgaria. Varianta federalizării nu duce la pierderea identităţii a statelor şi a naţiunilor. Aceasta nu înseamnă că nu se pot găsi soluţii de compromis care să determine colaborarea şi în viitor către ţările UE. Probabil că atât Consiliul Europei, cât şi Comisia Europeană, precum şi celelalte instituţii europene vor amenda unele deficienţe ce sunt evidente în funcţionarea UE. În această privinţă, poziţia României este una constructivă, rezonabilă şi a fost afirmată cu tărie la Bruxelles de preşedintele ţării.

28 iunie 2016

Adrian Man

P.S. De 4 iulie, Ziua Naţională a Statelor Unite, (se împlinesc 240 de ani de la proclamarea independenţei), îi doresc marelui stat şi popor multă prosperitate şi m-aş bucura sa-şi menţină rolul de leadership în lume. Acum SUA este principalul nostru aliat pentru care îi rămânem recunoscători.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.