La cei 69 de ani, Rozalia este o bunică ieşită din comun prin devotamentul cu care-şi îngrijeşte de una singură cei trei nepoţi, în vârstă de 12, 18 şi 20 de ani. Poblema clujencei, greu de rezolvat – dar şi a nepoţilor săi de 12 şi 20 de ani – este violenţa extremă a nepotului în vârstă de 18, Tibi, intrat într-un anturaj dubios în care consumă „prafuri” şi alte substanţe interzise, după care vine acasă şi terorizează pe toată lumea. Bătrâna este atât de înspăimântată de el, mai ales după ce recent l-a stâlcit în bătaie pe Istvan, nepotul cel mare, încât a hotărât să se adreseze poliţiei.

 

„Tatăl lor i-a părăsit pentru o nenorocită”…

Bătrânica şade pe un scaun aflat în sala de aşteptare a I.M.L. Cluj şi  plânge cu lacrimi amare. E însoţită de Istvan, nepotul său cel mai mare, în vârstă de 20 de ani, pe care-l ghidează ca pe un copil, deoarece acesta suferă de o boală teribilă, la cap. Apoi, oftând din toţi rărunchii, aceasta începe relatarea tulburătoarei istorii a suferinţelor sale şi a nepoţilor: „Din anul 2000 stăteau cei trei nepoţi ai mei, împreună cu părinţii, într-un apartament din cartierul Andrei Mureşanu. Însă fiica şi ginerele au divorţat între timp şi eu m-am mutat acolo, iar de atunci copiii au rămas cu mine. Tatăl lor s-a mutat cu o nenorocită la Topa Mică, unde trăieşte şi azi, iar de trei ani fiica mea a murit după un cancer uterin. Ce să facem dacă tatăl lor nu ne-a dat demult niciun semn de viaţă,  fără să le cumpere nimic la copii – o franzelă măcar – şi nici să-i întrebe din când în când de sănătate?  Aşa că de ani de zile mă tot chinui cu ei, aşa cum pot”.  Arată mai departe că la această oră are parte de o pensie, minusculă, după ce a muncit treizeci de ani ca îngrijitoare pe la mai multe instituţii clujene: la Fabrica de Tricotaje ”Someşul”, la „Arta Jucăriilor” şi la Grădiniţa nr. 2. Apoi adaugă:  „Din fericire, Tibor beneficiază de o pensie de urmaş în valoare de 400 de lei, Istvan de o pensie de 400, pentru gradul doi de invaliditate, de care suferă, iar nepoata în vârstă de 12 ani, care-i elevă, doar de 84 de lei. Şi, cu banii ăştia, puţini cum sunt trebuie să mă dau peste cap ca să asigur la toată lumea – şi mie – masa zilnică, hainele şi cheltuielile cu casa, pe lângă medicamentele de care avem nevoie – eu şi Istvan”. Între timp cei doi întocmesc actele necesare consultului însă descoperă că le lipseşte timbrul fiscal de un leu, element indispensabil pentru ca tânărul să se prezinte în faţa medicilor legişti. Entuziast, tânărul se oferă să fugă până la cea mai apropiată unitate poştală ca să-l procure şi o şterge repede. Însă, curând, femeia intră în panică, fiindcă ştie ea ce ştie: „Nu trebuia să-l las să meargă după timbru, pentru că nu are habr unde-i poşta. El n-a ieşit din casă niciodată fără mine şi nu cunoaşte Clujul, aşa că va trebui să fug după el şi să-l caut”. Nu trece o secundă şi telefonul îi sună. Îl scoate precipitată din poşetă şi după ce-l închide în loc să răspundă, formează din nou numărul apărut pe ecran.  Chipul i se luminează după ce-i răspunde Istvan care – bine instruit pentru situaţii de urgenţă – a reuşit să ia legătura cu ea, prin intermediul unui binevoitor care-i împrumutase telefonul. Băiatul se pierduse, într-adevăr, însă până la urmă a reuşit să-i dea, un indiciu femeii – îndeajuns de clar pentru ca bătrâna să-l găsească. Apoi, mişcându-se cu dificultate aceasta se urneşte şi urcă scările de la demisolul instituţiei. Îndreptându-se spre adresa indicată de nepot, şontâc-şontâc, ca o “instituţie pe roţi”, imposibil de oprit, hotărâtă să-l recupereze cu orice preţ.

Rozalia

„Când maică-sa trăia a scos cuţitul şi la ea”…

Cei doi se întorc, sleiţi de efortul fizic depus, după circa cincisprezece minute, însă triumfători, cu timbrul fiscal în mână.  Apoi, femeia se aşează din nou, comod, pe scaun, şi detaliază uşor stânjenită situaţia lui Istvan, cea mai importantă provocare a vieţii sale – până la întâmplarea violentă de vineri, 13 ianuarie: „Băiatul are o malformaţie gigant la creier, imposibil de tratat – dar ale cărei efecte au fost micşorate, după o operaţie grea la Budapesta, susţinută financiar de Casa de Asigurări de Sănătate Cluj, care a costat 9.000 de euro, o mare şansă pentru noi. Aşa că trebuie mereu să am grijă de el, ca de un copil, fiindcă Istvan uită imediat ce i se spune şi mereu se pierde atunci când iese în oraş. Chiar şi la şcoală numai eu l-am dus şi l-am adus, dintotodeauna”, adaugă femeia. Intervine în discuţie şi Istvan, băiatul agresat de către frate, descriind împrejurările în care a încasat o bătaie soră cu moartea de la Tibor: „Vineri l-am certat pentru că a tras o „linie” şi trecea mereu peste mine, prin cameră, în timp ce eu încercam să dorm. Are nişte prieteni foarte răi în cartier şi tot timpul umblă împreună cu aceştia – şi de cele mai multe ori vine noaptea târziu şi ne deranjează foarte tare: găteşte, ascultă muzică şi altele. Apoi, după ce i-am atras atenţia să se liniştească a sărit la mine şi a început să mă lovească, în cap, cu pumnii. Greu l-a liniştit bunica şi m-a scos din mâinile lui, însă chiar la timp – ca altfel mă rupea de tot. Şi numai în cap îmi dădea, acolo unde sunt eu operat”. „Înainte să moară maică-sa, a scos la ea cuţitul şi a fost cât pe ce s-o înjunghie, iar acum ne-am speriat tare de tot, fiindcă după întâmplarea asta musai să facem ceva, că ăsta ajunge să ne omoare pe toţi, aici, în casă”, adaugă gândită, femeia.

Curând tânărul este poftit în cabinetul de consultaţii şi se întoarce cu un certificat în care legiştii i-au recomandat între 7 şi 8 zile de îngrijiri medicale. „Mergem acum la poliţie să depunem şi certificatul acesta, că plângerea am făcut-o, după care o să vedem ce-o să ne mai dea bunul Dumnezeu. Sper, totuşi, ca până se vor lua nişte măsuri – şi nu ştiu, zău, care vor fi alea – să nu ne omoare Tibor pe toţi”, adaugă femeia după care, covârşită parcă de destinul ei nemilos, părăseşte instituţia medicală, de mână cu Istvan. Însă nu înainte de a-mi oferi, binevoitoare, numărul de telefon pentru a mă ţine la curent cu evoluţia situaţiei familiei sale. Iar noi – deşi femeia nu ne-a cerut-o nici măcar o clipă – procedăm cum este normal în cazul unor oameni nejutoraţi: facem un apel  către toate persoanele cu suflet pentru a interveni, cumva, benefic, în viaţa lor….

 

Punctul de vedere al I.P.J. Cluj

“La data de 16 ianuarie a.c., la nivelul Secţiei 3 Poliţie a fost depusă o plângere de către un tânăr, de 20 de ani, din Cluj-Napoca, prin care a reclamat faptul că, la data de 13 ianuarie a.c., a fost agresat de fratele său, în contextul unor neînţelegeri în familie.

În cauză a fost înregistrat un dosar penal pentru săvârşirea infracţiunii de violenţă în familie, faptă prevăzută de Codul penal”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Carmen Jucan, purtător de cuvânt al I.P.J. Cluj.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.