Carmen Drăgan: clujeancă prin adopţie, ambasador al vinului românesc peste hotare!

292

Încă de la prima vedere, d-na Carmen Drăgan impresionează prin ţinuta sa, rod al anilor de muncă în domeniul marketing-ului și branding-ului de vârf. Apoi, după ce lăsăm deoparte anumite convenienţe, aceasta dezvăluie caracteristicile unui om dotat – pe lângă o logică impecabilă – și cu un suflet mare, dovedindu-se îndrăgostită sincer de România, pe care o serveşte prin promovarea vinului său în Europa. Recunoaște că a avut și un noroc de care puţini au putut beneficia: s-a specializat tocmai la Bordeaux, un pol reprezentativ al lumii mondiale a vinului, locaţie pe care o împarte, frăţește, cu municipiul Cluj-Napoca – oraşul său de adopţie din 2003! 

 

„În jurul vinului se învârte o lume”!

D-na Carmen Drăgan este originară din Oneşti, oraşul renumitei gimnaste Nadia Comăneci și provine dintr-o familie de intelectuali. E puţin încurcată când îi cer mai multe amănunte biografice pentru că – asemeni pasionaţilor sau, mai bine zis a celor stăpâniţi de idealuri mistuitoare – nu e obişnuită să vorbească despre sine, ci doar despre obiectul visărilor şi preocupărilor sale permanente. Aflu totuşi despre interlocutoarea mea că şi-a făcut studiile universitare la Bucureşti, la A.S.E., după care s-a întors în localitatea de origine pentru o scurtă perioadă. Explică d-na Carmen, trăgând puternic aer în plămâni, ca înaintea unui drum lung: „La Bucureşti, în timpul facultăţii, am avut prima ocazie de a lua viaţa în piept și de a gestiona toate aspectele dificile ale sale. N-am trăit acele momente ca pe o experienţă în care să privesc doar partea grea, am considerat-o o probă absolut necesară evoluţiei mele spirituale – şi nu numai”, explică ea. Dornică să-şi lărgească sfera de cunoaştere – Bucureştiul fiindu-i arhicunoscut şi neremairezervându-i prea multe surprize – Carmen Drăgan optează pentru Cluj-Napoca, unde ia parte la un proiect cu o renumită fabrică de bere, fostă emblemă a oraşului. După o căsnicie eşuată, în orașul natal, în 2002, aceasta își cunoaște la Bordeaux, în anul 2012,  viitorul soţ, un cetăţean francez cu care se căsătorește și părăseşte ţara în același an. Ajunge în sudul Franţei, cu un proiect din domeniul marketing-ului, ale cărei taine le aprofundase la Cluj-Napoca, în cadrul a două agenţii de publicitate. Explică mai departe d-na Carmen: „Totul a pornit de la acel moment când apare saturaţia și, indiferent de oamenii întâlniţi, te loveşti de aceleaşi brief-uri, aşa că am avut o perioadă de cumpănă şi la finalul ei mi-am zis că pornesc în aventură şi încerc să descopăr o altă zonă: cea a Europei de Vest. Am avut doi-trei ani de căutări, am plecat împreună cu copilul meu – care are acum șaptesprezece ani – şi am ajuns la Bordeaux, unde m-am îndrăgostit de vinul de acolo, lucru inevitabil, deoarece acesta reprezintă o parte din spiritul locului, un element care animă foarte multe aspecte ale vieţii cetăţenilor zonei. În jurul vinului se învârte o lume, se produce un gen de convivialitate, oamenii socializează, organizează evenimente şi se desfăşoară o descoperire continuă, această licoare constituind un subiect pe care localnicii îl discută între ei sau îl discută cu turiştii autohtoni sau străini. Practic, așa cum e bine știut, vinul inspiră dialogul, reprezintă o punte de legătură între oameni ”!

imediat dupa studentie carmen dragan sustine

Parcursul  francez

La Bordeaux cunoaşte o persoană importantă, şefă de serviciu pedagogic în domeniul comercializării şi legislaţiei vinului, din cadrul Camerei de Comerţ şi Industrie din Bordeaux. Detaliază Carmen Drăgan acest nou aspect din viaţa sa: „Eu aveam, pe partea personală, o descoperire prin intermediul familiei soţului, alcătuită din mari colecţionari și pasionaţi, care „trăiesc” vinul şi sunt reprezentanţi de marcă ai valorilor vinului. Atunci, aceste elemente care au convers m-au determinat să mă înscriu în programul respectiv. L-am urmat, timp de un an, cu profesionişti de excepţie din Franţa, care mi-au permis să intru în breasla lor şi mi-au deschis premisele acestei misiuni extrem de motivante de-a promova vinurile româneşti pe alte pieţe. De a fi, practic – și să nu ne ferim de cuvinte! – un ambasador al vinurilor Premium româneşti – dar şi franceze”… Mărturisește că nici acolo n-a scăpat de prejudecăţile referitoare la români, încetăţenite în timp, pe diferite canale: presă, experienţele personale ale localnicilor, plus un complex al francezului că i se ia locul de muncă atunci când vine un străin. A avut de asemenea parte de experienţe neplăcute, inclusiv replici jenante de genul „aș accepta să vin în România, dar acolo este nesigur să umblu pe străzi”, inclusiv invocarea eternilor ţigani – termen devenit deja clișeu în Franţa. Însă, din fericire a întâlnit și oameni care, prin experienţa lor au interacţionat cu noi, românii – și cu alte naţionalităţi – și s-au plasat într-un context un pic mai amplu, în care sunt mai respectuoși faţă de străini. Asta din mai multe motive, printre care unele dintre ele ar fi că străinii respectivi învaţă mai multe limbi sau sunt mai buni profesioniști, iar acest lucru înseamnă plusvaloare pentru societatea lor. Mărturisește apoi, după un moment de gândire: “Acum – eu și familia mea – suntem într-o cumpănă fiindcă am proiecte în România și în Franţa și încercăm să ne împărţim cât mai judicios timpul de care dispunem. Avem o viaţă mai atipică faţă de alţi oameni care au o viaţă mult mai stabilă într-un oraș, fără să se deplaseze atât de mult, prin urmare ne adaptăm contextului unui cuplu mixt, care nu e la fel cu unul din aceeași ţară. Iar referitor la Cluj, vă mărturisesc faptul că aici am avut a doua încercare a vieţii mele, începându-mi-o practic de la zero. Clujul era o zonă culturală diferită faţă de cele cunoscute de mine până atunci și faţă de cea de unde veneam. M-a impresionat arhitectura sa iar întâlnirea cu orașul mi-a dat imboldul să zic: Da! Să vedem ce iese! A fost o perioadă de bună evoluţie profesională, dar am acumulat mult și din punct de vedere uman. În continuare, am făcut specializări în domeniul marketing-ului și branding-ului la Cluj-Napoca, la București, pe diverse module de specializare, destul de tehnice, către care firma cu care colaboram s-a dovedit foarte deschisă și mi-a plăcut abordarea aceasta de a crește echipe și a valorifica proiectele lor. Cât despre oraș în sine, acesta s-a dezvoltat foarte mult din 2003 încoace. Pe atunci era o cu totul altă populaţie – mai puţină – dar între timp Clujul a atras mulţi studenţi, care s-au stabilit aici după absolvire, au venit inclusiv profesioniști adulţi care și-au găsit slujbe la Cluj. De asemenea, aud din ce în ce mai des limba franceză pe străzi, în magazine, văd și în presa franceză interesul pentru venirea tinerilor francezi aici, la studii de medicină sau la job-uri în IT, ca să nu mai vorbesc de posibilitatea de a se învăţa în limba franceză la preţuri mai accesibile decât cele din Franţa”. Și, cu fermitate, Carmen Drăgan își dezvăluie o latură sufletească care până atunci era abia întrezărită a patriotismului, și subliniează câteva din domeniile unde viaţa de la noi este chiar superioară celei din Franţa: “De pildă, ce m-a șocat la Bordeaux este faptul că am văzut cerșetori care dorm iarna pe străzi, ceea ce la noi în România încă nu e un fapt evident. E la fel de trist și faptul că am văzut la Bordeaux party-uri de sâmbătă noapte iar a doua zi, duminică, tinerii erau adunaţi de jos de membrii unor asociaţii care luptă împotriva drogurilor și alcoolismului, lucru care la această amploare vă asigur că nu există la noi”…

in vie la cules in juriu la competitia

Și totuși, pământul ţării are vibraţii înalte!

Apoi, interlocutoarea mea trece la o latură – ceva mai abstractă și mai intelectualizată – patriotismului, încercând chiar să teoretizeze cuvântul ACASĂ: “Un lucru interesant, pe care l-am simţit, fiind în afara ţării o perioadă de timp. Acolo, în străinătate, devii puţin mai conștient de unele lucruri decât atunci când te afli în ţară. E o experienţă interesantă să-ţi simţi și să-ţi identifici rădăcinile după o perioadă în care te-ai stabilit în străinătate, unde ai între timp și o casă – deși nu te-ai rupt o clipă de România! Iar termenul ACASĂ să-l simţi cu mare acuitate, de parcă vibraţiile înalte ale pământului ţării te-ar cheama mereu, irezistibil! E un sentiment de apartenenţă diferit decât l-am receptat când mă aflam în ţară, plus că după ce conștientizez niște lucruri încep și să apăr anumite valori. De pildă, mergeam la Paris cu un TGV și mă aflam în compartiment cu o franţuzoaică de origine spaniolă, mutată din nordul Spaniei în sudul Franţei. După ce mi-am spus numele aceasta s-a tot chinuit să-mi afle originea dar n-a reușit, oricâte eforturi a făcut. Când i-am spus că sunt din România a fost neplăcut impresionată zicându-mi că a avut o expeienţă urâtă cu un ţigan român care i-a întrat în curte și i-a furat o bicicletă. Eu i-am povestit câte ceva din experienţa mamei mele, profesoară la Cluj, despre păţaniile ei cu elevii-romi din oraș și încet-încet discuţia noastră s-a deschis, ducându-ne spre discriminare, siguranţă dar și despre diferenţa dintre actele romilor de acolo – mici furtișaguri – faţă de cele ale altor tipuri de populaţii, din alte zone, unde chiar există pericolul de a fi împușcat în plină stradă. I s-a părut interesantă și valabilă perspectiva mea și a recunoscut că la noi, în România nu-i așa de tragică precum în alte părţi, din acest punct de vedere”. Iar la Cluj-Napoca, arată că în chiar aceste zile și-a întâlnit niște foști colaboratori care deţin un plan de a organiza un festival de vinuri. Iar intenţia lor s-a întâlnit cu preocuparea sa principală, cea de a promova vinurile și de a deschide apetitul românului spre vinuri de calitate, îmbrăţișată cu bucurie mai ales pentru că avem un produs – un domeniu, de fapt – viticultura, în care suntem la vârf pe plan european. Adaugă Carmen Drăgan, cu însufleţire, iar privirile sale scapără pline de optimist: “Avem de-acum posibilitatea să ne promovăm mai mult vinurile și lucrul acesta trebuie să treacă inclusiv prin educarea consumatorului final, adică să-l învăţăm să petreacă și să trăiască, fiindcă a-ţi procura un vin bun e un fapt interesant, o abordare mai sănătoasă faţă de acest produs controversat. Iar la Cluj-Napoca doresc să-i familiarizez pe concetăţenii mei cu vinul de calitate, care înseamnă și un stil de viaţă în care punem accent pe calitate – nu numai pe cantitate. Ca atare, consider că vinul e un produs atât de interesant, demn să-ţi investești timpul în el – pentru că un om care-și înţelege și educă gusturile poate aplica aceste cunoștinţe în multe alte domenii: gastronomie, alte tipuri de băuturi dar și în savurarea, efectivă, a vieţii”!

crama chateau Vizită intrun Chateau

„Vom lega punţi în domeniul vinului între Cluj  și Bordeaux!

Adaugă că principiul după care s-a ghidat în viaţă ar fi următorul: să înveţi permanent și să nu-ţi fie frică să împărtășești și celorlalţi ce ai învăţat. “Dăruiește și primește, la rândul tău! Acesta e unul din motivele pentru care, în calitate de manager al Central Park Wine Festival – care se va desfășura la Cluj-Napoca, în perioada 30 august – 2 septembrie 2018 – având cunoștinţe acolo și știind cum să abordez instituţiile din Bordeaux putem să legăm punţi cu cei din Franţa, în domeniul formării viitorilor profesioniști din viticultură. Cu acest festival măcar punem bazele și demarăm o asemenea iniţiativă, care va fi pe termen lung. Ce remarc și eu și alţii este faptul că românii deţin această pepită de aur, viticultura – pe “terroir”-ul, terenul lor – element care ar fi capabil să o ducă într-un domeniu de interes strategic pentru economia și cultura noastră, îl poate face un ambasador real al României.  Noi trebuie să conștientizăm acest lucru! Iar Bordeaux este un pol reprezentativ al lumii pentru vinurile Premium și Super Premium, domeniu în care acesta poate sprijini punerea în valoare a vinurilor noastre”, adaugă domnia sa. Iar legat de munca pe care o depune la Cluj-Napoca, pentru organizarea acestui eveniment, mărturisește că dintotdeauna i-a plăcut să-și lase faptele și acţiunile să vorbească – nu vorbele – fiindcă, în definitiv, e ușor să te ascunzi în spatele unor diplome și premii! Iar  în relaţia cu oamenii fiecare dintre cei implicaţi în proiect se bazează pe acest raport activ în care face lucruri pentru ca această punte să se construiască…

LĂSAȚI UN MESAJ