Avocatul Tudorel Dobre a fost trimis în judecată de DNA pentru trafic de influență, dar a fost achitat de Curtea de Apel Constanța, care a decis că ar fi vorba de un dosar instrumentat.

Motivare bombă a sentinței prin care Curtea de Apel Constanța l-a achitat pe avocatul Tudorel Dobre, trimis în judecată de DNA Constanța pentru un „închipuit” trafic de influență. Un dosar instrumentat, conform jurnalistilor de la Ziua de Constanta, de procurorul DNA Andrei Bodean, cel care dorea să ocupe funcția de șef al parchetului anticorupție, fiind însă respins de ministrul Justiției Tudorel Toader.

„Retinut in 19 decembrie 2016 si tinut mai multe zile in arest cateva zile, avocatul Tudorel Dobre, presedintele Camerei de Comert Bilaterale Romania – Kuweit, a fost trimis in judecata de DNA Constanta, in rechizitoriu retinandu-se faptul ca in cursul anului 2013 ar fi pretins si a primit de la o persoana, martor in cauza, suma de 40.000 euro, “lasand sa se creada ca are influenta asupra lucratorilor de politie care instrumentau o cauza penală in care erau cercetati martorul si o alta persoana, si a promis ca ii va determina pe politisti sa procedeze intr-o maniera care sa conduca la solutii favorabile fata de cele doua persoane”.

Sentinta in dosar a fost pronuntatala fond de judecatoarea Cristina Eleni Marcu de la Curtea de Apel Constanta, aceasta dispunand achitarea avocatului in baza art. 16 lit.c Cod procedura penala care prevede ca “nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea”. Motivarea este insa una devastatoare, scotand la iveala o inscenare cat casa. Instanta arata ca singurele “probe” in baza carora Tudorel Dobre a fost retinut, arestat si trimis in judecata, sunt doua denunturi ale unor persoane cercetate penal, inregistrari ambientale facute de unul din martori si interpretate de parchet in asa fel incat sa-l acuze pe avocat, dar si parerile personale ale unui investigator sub acoperire, care, dupa cum arata judecatorii, l-a provocat pe inculpat sa comita infractiuni, lucru ilegal”, scrie Luju.

„Curtea considera ca discutiile legate de cariera de piatra si de posibilitatea contractarii de catre martor a unor lucrari constand in exploatarea acestei cariere si transportul de piatra din aceasta cariera, cu propriile mijloace de transport, si care ar fi constituit pretextul implicarii martorului denuntator…si care a determinat, potrivit sustinerilor martorului denuntator, reactia inculpatului de a se oferi sa il ajute pe martorul…sa fie pus in libertate, nu este reala, avand in vedere ca la momentul discutiei lucrarea respectiva era deja contractata de o alta firma, care avea propriile sale mijloace logistice si care evident au stat la baza obtinerii contractului. Este derizoriu a se considera ca se putea obtine un contract de o asemenea anvergura cu un cap de tractor pe care il detinea martorul si cu o presupusa cariera de piatra. Curtea considera ca discutiile au constat in posibilitatea martorului de a transporta piatra pentru societatea care deja contractase lucrarea, despre care martorul denuntator a precizat ca nu il interesa, atitudine neverosimila in conditiile in care chiar martorul ii solicitase inculpatului sa il puna in legatura cu diverse persoane care aveau nevoie sa li se asigure transportul de marfuri cu mijlocul de transport pe care il detinea. Curtea considera ca martorul… trebuia sa isi construiasca o versiune plauzibila asupra modului in care a ajuns sa discute cu inculpatul despre martorul. (…)”.

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.