CIA, instrumentul murdar al Casei Albe

În acest moment, Casa Alba se vede pusă în situaţia delicată de a da explicaţii pentru politica pe care o promovează de ani buni intervenind brutal sau discret în cursul firesc al vieţii politice din unele state şi zone ale lumii. Cu puţin timp în urmă, Michael Ni¬cho¬las Blaga a publicat o interesantă recenzie pe marginea cărţii lui Tim Weiner. Anunţată pentru luna august, cartea lui Weiner a apărut cu trei luni mai devreme întrucât exi¬¬stau suficiente semnale că CIA va încerca să împiedice tipărirea şi distribuirea ei în librării. Apariţia acesteia înainte de data anunţată a însemnat pentru Weiner nu numai un imens succes de casă, dar şi crearea unei situaţii stânjenitoare atât pentru Casa Albă, cât şi pentru unul dintre cele mai eficiente instrumente ale sale de dominaţie mondială, Agenţia Centrală de Investigaţii (CIA). Weiner are meritul că în cartea sa arată şi dimensiunea Bugetului Negru al Pentagonului: bugetul militar anual total al SUA atinge suma de 500 de miliarde de dolari, din care 6 % este repartizat CIA. Weiner atrage atenţia că bugetul militar american depăşeşte ca mărime toate bugete însumate ale primelor 15 ţări industriale ale lumii.

CIA nu are scrupule

Născut din “cenuşa” fostului Oficiu de Servicii Strategice (OSS), CIA a beneficiat încă de la început de oameni bine pregătiţi, ce aveau în urmă experienţa unui razboi mondial ce abia se încheiase. Mai trebuie spus faptul că, lipsit de orice scrupule morale, CIA nu s-a dat în lături în a folosi ca instructori pentru primele ei comandouri, chiar experţi militari (nazisti) precum colonelul Otto von Szkorzeny, cel ce concepuse şi executase eliberarea lui Mussolini de pe muntele Gran Sasso, dar şi operaţiunea (eşuată) din munţii Ardeni când un fals detaşament aliat (de fapt german) semănase panică în rândurile aliaţilor. Încadrat la început în mod predominant cu militari de carieră din armata americană, CIA a devenit pe parcurs tot mai “civil” şi profesionist prin recrutarea de personal cu înalte calificări universitare. Adevarul este că şi azi, dacă interesele momentului o cer, CIA poate detaşa sau muta personal de la alte structuri informative sau militar-operaţionale ale Pentagonului. Beneficiind de sume mari de bani care nu trebuie justificate în faţa Congresului, CIA are tendinţa de a se sustrage tot mai mult controlului acestuia, iar pe termen lung acest tip de comportament poate dăuna grav democraţiei americane. Sunt tot mai multe semnale în acest sens date de media americană, dar şi de mediul politic din SUA, însă toate acestea sunt ignorate cu bună ştiinţă. În “ţesătura de păianjen” a CIA sunt multe interese, mulţi bani şi multe nume sonore din mediul politic, economic şi artistic american şi nu numai implicate în operaţiunile mai mult sau mai puţin clandestine derulate de acest serviciu.

“Exportul de democraţie” dăuneaza grav imaginii Casei Albe

Tim Weiner nu foloseşte surse anonime, ci numai informaţii verificate autorul indicând de fiecare dată la subsolul cărţii şi sursa la care a apelat. Tocmai de aceea cartea sa este credibilă şi de-a dreptul incendiară prin ceea ce afirmă. Printre cele mai explozive adevăruri nerecunoscute înca de Casa Albă se afla şi lista şefilor de stat asasinaţi din ordinul acesteia, precum: Patrice Lumumba în Congo, Rafael Trujillo în Republica Dominicana, Ngo Dinh Diem în Vietnamul de Sus, Salvador Allende în Chile…Subminarea şi răsturnarea guvernului legal al Guatemalei şi trimiterea în exil a primului ministru Jacobo Arbenez sau subminarea şi rasturnarea guvernului legitim al Iranului şi arestarea primului ministru Mossadegh, precum şi răsturnarea în 1963 a guvernului irakian condus de Kassem şi aducerea la putere a lui Saddam Hussein reprezintă – potrivit cărtii lui Weiner – tot hotărâri ale Casei Albe puse în practică cu mult zel de eficientul CIA. Tot Casa Alba este cea care a “exportat democraţie” în Indonezia, atunci când preşedintele Eisenhower a dispus răsturnarea preşedintelui Sukarno şi înlocuirea lui cu generalul Suharto. Autorul cărţii mai arată şi faptul că spre exemplu, în timpul administraţiei Kennedy, CIA a organizat şi desfăşurat 163 de acţiuni clandestine (operaţiuni speciale), iar în timpul administraţiei Eisenhower nu mai puţin de 170. Intervenţia în viaţa politică a unor state europene este ilustrata si de exemplul Italiei, ţară în care CIA a finanţat ani buni din fonduri secrete Partidul Creştin-Democrat şi pe primul ministru Giulio Andreotti. De fonduri CIA au beneficiat şi regele Hussein al Iordaniei, primul ministru Thieu al Vietnamului de Sud, Mobutu în Congo sau Noriega în Panama.

Partidul Naţional Tărănesc (PNŢ) din România, stipendiat de americani

Potrivit lui Tim Weiner, în vara anului 1946 preşedintele american Harry Truman ar fi organizat prima operaţiune subversiva din timpul Razboiului Rece. Obiectivul acţiunii era tăierea liniei de aprovizionare a Armatei Roşii folosind pentru aceasta teritoriul României. În acest scop s-a intenţionat folosirea unei forţe paramilitare constituite din oameni ai PNŢ care aveau la dispoziţie 10 milioane de dolari din fondurile secrete ale Ministerului Apărării, dar şi ale Ministerului de Externe din SUA. Operaţiunea nu a reuşit însă. Sovieticii, dar şi poliţia secretă română au reuşit – nu se ştie cum – să intre în posesia informaţiilor de bază legate de această operaţiune.

 

Au urmat, aşa cum se cunoaşte, celebrele arestări, decapitarea şi interzicera PNŢ. Frank Wiesner, primul şef de rezidenţă CIA din România (devenit ulterior director adjunct în Centrala CIA de la Washington) – cel care urmărea şi dirija punerea în practică a operaţiunii – a trebuit să dispară discret din România, în timp ce secretarul său personal (român) se sinucidea. Cartea lui Weiner vine cu exemple până spre zilele noastre. Astfel, Harold J. Nicholson, fost şef-rezident al CIA în Romania, a spionat de fapt pentru Moscova până în anul 1994. În acelaşi an a fost arestat la Williamsburg (Virginia) unde era instructor la şcoala de formare a cadrelor CIA. A primit 23 de ani de temniţă, dar prejudiciul creat de el a fost imens. Toţi cei care studiau de trei ani la respectiva şcoală au fost compromişi, numele lor fiind cunoscute şi de ruşi. De fapt, prin cartea sa Weiner a demantelat un serviciu secret şi a spulberat un mit. Mult trâmbiţata şi atât de ridicata în slăvi democraţie americană se sprijină pe influenţă, bani, şantaj, sânge, lacrimi şi suferinţă.

Nicolae BALINT
nicolae_balint@yahoo.com