Cine stă în spatele lui Traian Ianson Floarea, ţeparul de apartamente de pe strada Fabricii?

Situaţia disperată a cumpărătorilor apartamentelor blocului de pe strada Fabricii nr. 67 din Cluj-Napoca, al ţeparului Traian Ianson Floarea, tinde să ia amploare: după apariţia articolului nostru tot mai multe persoane ne-au contactat, relatându-ne chinurile prin care trec după ce au “pus botul” la ofertele tentante ale tânărului antrprenor. Şi, lucrul care îngrijorează, în “suveica” acestuia intră permanent noi şi noi clienţi care se trezesc în situaţia celor care au intrat în joc în urmă cu trei patru-ani! De asemenea, încă un lucru de-a dreptul fulminant: mama lui Floarea, Mariana Ianson, fostă şefă la Casa de Pensii Cluj, a fost implicată într-un dosar de mită în anul 2009!

„Mi-a părut suspect că mă duce la notarul său”!

Şi cu ocazia celui de-al doilea episod din saga păgubiţilor lui Floarea: unii clienţi ies la luptă, îşi mărturisesc deschis dificultăţile pe care le întâmpină în confruntarea cu tânărul ţepar – şi familia sa, după cum se va vedea mai târziu! – alţii preferă să ne povestească faptele sub protecţia anonimatului. Acesta e şi cazul doamnei C.C., femeie singură, care afirmă sus şi tare că un tânăr de vreo 30 de ani, aşa cum e acest Traian Ianson Floarea, nu putea face atâtea lucruri doar de capul său – ci numai în complicitate cu persoane puternice, care stau ascunse şi-l scot pe acesta „la înaintare”. De aceea mă roagă să nu-i pomenesc numele întreg, doar iniţialele – şi nici s-o fotografiez, ca să nu poată fi reperată de eventualii inşi care ar dori să se răzbune pentru mărturisirile pe care mi le va face. Începe aceasta relatarea păţaniilor sale cu individul – soldate, din fericire, doar cu prejudicii minime, de numai 700 de euro, “dar asta numai datorită vigilenţei mele”, explică femeia, trecută de 50 de ani. O face, însă  nu înainte de a mă legitima, pentru ca nu cumva să fiu vreun om al ţeparului, “deghizat” în jurnalist: ”În anul 2012 situaţia mea era disperată, ajunsesem pe drumuri, cu un copil alături de mine, aşa că în aprilie am văzut un anunţ despre o garsonieră de 28 metri pătraţi, situată în blocul său, pe strada Miko Imre nr. 14, din cartierul Zorilor. La întâlnirea avută cu el mi s-a părut suspect că insistă să mă ducă la o anumită notăriţă, în timp ce eu aveam notarul meu. Aşa că, prudentă i-am spus că nu deţin decât 500 de euro pentru avans – deşi aveam la ora aceea mai mulţi bani asupra mea. El a zis că-i bună şi această sumă, pentru început, plus taxele notariale, aşa că am semnat contractul, urmând ca suma totală să i-o dau peste trei luni, după ce mă mut în garsonieră şi o intabulez. Am mai plătit în contul său, timp de două luni, câte o sută de euro, până când omul a dispărut, pur şi simplu, nemairăspunzându-mi la telefon.”

„Până şi adresa firmei, str. Donath nr. 13, e falsă”!

Ca urmare, femeia se pune pe pândă şi face permanenţă în faţa blocului de pe strada Miko Imre. Reuşeşte să-l întâlnească după luni de zile, însă tânărul – arogant, cu ochelari de soare pe nas, coborând dintr-un jeep – nici măcar n-o recunoaşte. Apoi, când îi relatează motivul prezenţei sale, Floarea o sfidează. Totuşi, după trei ani de tratative telefonice – fiindcă la faţă nu l-a mai văzut – Floarea îi oferă, o altă garsonieră, pe strada Fabricii, fiindcă cea de pe Miko Imre o vânduse între timp unui italian. Şi, „pe genunchi”, redactează un alt contract, în care se specifică următoarele: „Părţile convin la modificarea apartamentului cu vedere spre Cluj, colţ stânga cu orientare N-V. 28 mp, 1 CAM.” Izbucneşte femeia: „Nu ştiu cum naiba am putut să am încredere într-un ins cu un scris aproape indescifrabil, de analfabet, dar o pun asta pe seama dificultăţii în care mă aflam atunci. Oricum, cred că tipul e un maestru al speculaţiei stărilor sufleteşti ale oamenilor, altfel nu i-ar fi căzut atâţia, după cum am aflat mai târziu, în capcană! Şi, pe deasupra, încă un amănunt: mi-am dus obiectele într-o garsonieră de-a sa pe care, chipurile, mi-a repartizat-o. M-am trezit curând că toate obiectele mele – pat, frigider, seturi de vase, etc. – pe care le depozitasem acolo au dispărut peste noapte”! Curând, intră în joc şi tatăl său, Ianson Codrişor Floarea, care o “unge” pe latura sentimentală, de părinte, arătându-i că fiul său e victima unor escroci care s-au retras din afacere, lăsându-l pe acesta descoperit. Îşi continuă doamna C.C. relatarea: “Taică-său mi-a promis că mă rezolvă şi am semnat un contract în care-mi promite că, în caz că nu-mi poate oferi apartamentul cu o cameră, îmi restituie dublul sumei de 700 de euro, plus dobânda aferentă celor patru ani. Se angajase că-mi înapoiază suma de bani, pe 20 ianuarie 2016, dar de atunci n-am dat de ei, în ciuda faptului că i-am căutat în dese rânduri. Aşa că nu am încotro, trebuie să mă adresez Justiţiei, după cum am informaţii că au făcut-o deja şapte inşi fraieriţi”. Explică apoi că până şi adresa firmei tânărului este fictivă. “M-am deplasat, recent, pe strada Donath nr. 13, unde figurează, în acte, sediul firmei lui Ianson Floarea. Acolo locuia, de o viaţă, o familie care afirmă că nimeni din familia Floarea n-a stat vreodată acolo  – şi nici nu cunoaște pe cineva cu acest nume”, conchide doamna C.C.

“Eternul” şi “politicosul” domn Pavel

Ne hotărâm să facem din nou un drum, de data aceasta împreună, până la blocul de pe strada Fabricii nr. 67, unde dăm de acelaşi domn Pavel, omul de încredere al patronului. Acesta ne ameninţă pentru fotografia pe care i-o făcusem, din stradă, la vizita precedentă. Conduce o echipă de muncitori care întorc de zor nişte nisip, făcându-se că lucrează. În rest, vorbeşte în draci la telefon… Ne interpelează curând un tânăr care intră în bloc, certându-ne pentru că “scrieţi minciuni”, el locuind – bine, mersi – în blocul cu pricina. Se oferă să ne poftească în apartamentul său, ca să ne convingem de adevărul său, însă privirea de vultur a domnului Pavel îmi dă de înţeles că nu-i cazul să-i onorez invitaţia, mai ales că în urmă cu câteva minute, la iniţiativa doamnei C.C. de a-mi arăta spaţiul ce-i fusese iniţial repartizat,  acesta ne-a interzis să pătrundem în incintă. Ne retragem, aşadar – nu însă înainte de a traversa şoseaua şi a intra în contact cu doi tineri care supraveghează, cu insistenţă, tot ce “mişcă” în zona blocului. Mănâncă “din brişcă” pe capota maşinii lor, cu număr de Maramureş. Cei doi mă dezarmează din start, dându-mi însă certitudinea că sunt cumpărători aflaţi la “permanenţă” – care-l urmăresc pe Traian Ianson Floarea. (n.n. – Aflasem de altfel, când l-am sunat pe unul din cei ce iniţiaseră săptămâna trecută “răzmeriţa” împotriva lui Ianson Floarea, că-şi căpătase între timp “dreptul”, garsoniera şi apartamentul plătite, îşi pusese uşi noi şi yale proprii, după ce jucase foarte dur cu acesta.) Nici cei doi tineri din stradă nu m-au prea încurajat în demersul meu jurnalistic, spunându-mi că nimeni nu-mi va face o declaraţie pe această temă, fiindcă toată lumea mai speră la o minune din partea lui Floarea. Şi scurtând discuţia, mi-au cerut cartea de vizită, promiţându-mi “pe viitor” o declaraţie, dar numai după ce vor mai vedea ce se întâmplă. Mă despart de d-na C.C. care concluzionează, cu tristeţe: “Bieţii oameni, încă mai speră. Am aflat că Floarea are conturile blocate şi nu mai deţine nicio proprietate pe numele său. Firma lui este în insolvenţă, aşa se explică faptul că  în ultima perioadă nu mai încasează decât cash. De asemenea, vă mai dau un sfat: duceţi-vă să vedeţi situaţia celor de pe Miko Imre şi cum locuiesc ei acolo, cu apartamentele neintabulate, trecute încă pe constructor, fără apă, curent, încălzire, trăind numai ei ştiu cum”.

Remus Baba, din Gherla: „L-am dat în judecată pentru înşelăciune”

Remus Baba este un gherlean, şofer de TIR, care munceşte pe curse internaţionale. El a depus deja o plângere penală la Parchet împotriva lui Traian Ianson Floarea pentru un apartament, neonorat de către acesta, în acelaşi bloc de pe strada Fabricii. „După ce am semnat un contract la d-na notar Mureşan Dorina, de pe str. Republicii, am dat în octombrie 2016 un avans de 12.000 de euro şi apoi încă 3.000, pentru un apartament cu două camere, la etajul doi, urmând ca în momentul când se va finisa blocul să-i mai ofer 5.000 de euro pentru faianţă şi gresie şi, abia la intabulare, restul de 29.000”, începe acesta. Explică apoi că a dat cu capul de “pragul de sus” al găunoasei afaceri într-un mod inedit: “După ce fain-frumos am dat banii, la vreo şase săptămâni mă duc să văd cum înaintează lucrările la apartamentul meu. Când să intru în bloc, dau nas în nas cu o doamnă din Gherla, cunoştinţă de-a mea. Servus, îi spun, ce faci… Ea-mi spune că şi-a cumpărat un apartament aici, la etajul doi – şi-mi spune numărul apartamentului. Eu, să leşin, ea la fel – când aflăm că omul ne vânduse la amândoi acelaşi apartament”. Îl caută pe Floarea, val-vârtej, ca să-l întrebe de tărăşenie. La care acesta, impasibil, îi spune că a fost o neînţelegere şi-i oferă pe loc un apartament similar, la etajul trei. Semnează aşadar un nou contract. Însă, prevăzător, Baba scrie mare, pe pereţii camerelor noului apartament: APARTAMENTUL LUI BABA. Nu trece mult timp şi un şofer de taxi din Cluj îl sună să-l anunţe că şi lui  i-a fost repartizat acelaşi apartament! Ca urmare Floarea şi Baba întocmesc un nou contract, din care rezultă că Floarea îi înapoiază 13.000 de euro (n.n. – fapt ce s-a şi întâmplat) rămânându-i dator cu 2.000 şi angajându-se să-i ofere dublul sumei datorate dacă nu i-o restituie acestuia până la un termen. “Am rămas fără apartament, din iulie 2014, iar el s-a folosit de bani, asta e. Nu mi-a mai trebuit nimica de la el, doar să văd banii înapoi, dublu, aşa cum e stipulat în contract – aşa că l-am dat în judecată pentru înşelăciune”, încheie Remus Baba.

Ujvari Sandor: „Am dat 20.000 de euro şi nu mai am speranţe”…

Ujvari Sandor este un inginer dejean, care are doi feciori la studiu în Cluj-Napoca. Acesta s-a gândit să le cumpere un apartament – taman în blocul lui Floarea de pe strada Fabricii. Explică acesta: „Am dat, în vara lui 2015, 20.000 de euro pentru un apartament de două camere de pe strada Fabricii nr. 76, iar livrarea urma să aibă loc pe 15 septembrie a aceluiaşi an. Apoi, data livrării s-a mutat pe luna decembrie 2015, iar acum Floarea zice că ni-l va oferi în luna martie a acestui an, însă deja nu-l mai cred”. Arată, făcând haz de necaz, cât de abil a fost Floarea în a-l duce de nas: “Mi-am ales apartamentul, am fost la notariat, am ales apoi gresia, faianţa, parchetul, iar omul lui şi-a notat cu atenţie toate doleanţele mele. Între timp am aflat că apartamentul meu a fost vândut altui client. Pentru că am făcut scandal, Floarea, dezinvolt, mi-a oferit altul, nou.  Însă de o lună de zile nu mai putem intra acolo, pentru că nu ne lasă oamenii lui, printre care şi o domnişoară, Adelina, care-l ţine la curent, prin telefon, cu tot ce se întâmplă. Îl dau în judecată, fiindcă altfel nu cred că-mi mai recuperez banii”. Însă întâmplarea familiei lui Ion, din Zalău, care munceşte împreună cu soţia sa în Spania, la o “Avicolă”, este încă o dovadă “clasică, de manual” a modului în care acţionează Floarea. Arată că a dorit să cumpere un apartament pentru fiica lui, stabilită la Cluj, aşa că s-a întâlnit cu Floarea. „Iniţial am dorit să vedem un apartament pe strada Miko Imre, însă nu mi-a plăcut nimic din ce era acolo, aşa că el m-a redirecţionat pe strada Fabricii. Ajunşi aici, mi-a arătat planul şi ne-am înţeles până la urmă la un preţ de 33.000 de euro, pentru un apartament cu două camere la etajul trei, lift şi parcare subterană. Am semnat contractul la doamna notar Mureşan Dorina, de pe strada Republicii, i-am dat lui Floarea 20.000 de euro, iar acesta, în schimb, se angaja să ne predea totul la 15 iunie 2015, urmând ca pe 15 septembrie – când urma să-i dau şi restul de 13.000 – să-mi facă actele la Cartea Funciară. Nu s-a ţinut de cuvânt fiindcă au întârziat lucrările – zicea el – din cauza vremii, iar când ne-am dus să vedem ce se întâmplă pe-acolo ne-am trezit cu apartamentul nostru vândut la altcineva. Apoi mi-a zis că între timp a primit aprobare de la Primărie să mai ridice trei etaje şi mi-a oferit un apartament de la etajul şase, care urmează să se construiască. Despre parcarea subterană, şi acest lucru e o minciună, fiindcă acolo s-au construit garsoniere în care locuiesc deja oameni. Între timp am mai trimis 1.500 de euro pentru o instalaţie care să dea căldură direct prin parchet şi cea electrică. Dar necazul este că de două săptămâni nu-mi mai răspunde la telefon, aşa că sunt nevoit să-l dau în judecată. Eu am vorbit şi cu cel care locuieşte în apartamentul meu iar avocatul mi-a spus că am şanse de câştig, fiindcă am semnat contractul pe spaţiul respectiv înaintea acelui proprietar. Şi ieri (n.n. – miercuri, 2 martie) l-am aşteptat, degeaba, ore în şir iar el m-a tot “aburit”, printr-o domnişoară Adelina promiţându-mi că vine la faţa locului, dar n-a mai făcut-o”.

Şmecherii rămân, “fraierii” se rotesc

Îl contactăm şi pe un domn Teodor, din municipiul Câmpia Turzii. Acesta ne-a declarat că aşteaptă şi acum apartamentul cu o cameră, de pe strada Fabricii, „arvunit” din anul 2015 cu suma de 15.000 de euro, din preţul total de 28.000. „Am aflat de situaţia ivită acolo, însă eu rămân totuşi optimist fiindcă am văzut că locuiesc oameni acolo. Am întâlnit, într-adevăr şi oameni disperaţi – dar deocamdată nu ştiu ce să zic, mai aştept până să acţionez cumva”. În aceeaşi situaţie se află şi Szabo Ioan, în vârstă de 46 de ani din Cluj-Napoca, care a dat în urmă cu câteva zile un avans de 20.000 de euro – dintr-un preţ total de 33.000 de euro – pentru un apartament de două camere, în aceeaşi locaţie. “M-am tot întâlnit cu patronul şi luni, m-a liniştit că până în 20 aprilie îmi dă apartamentul meu, situat la etajul trei al blocului, iar până în septembrie a acestui an, când va fi gata blocul, o să primim şi CF-ul. Sincer să fiu, de când am aflat că sunt probleme acolo, soţia mea nu mai e bună de nimic şi la fel şi eu”, încheie Szabo Ioan.

Încheiem acest articol cu întrebarea, legitimă: DE CE NU MIŞCĂ UN DEGET AUTORITĂŢILE ŞI CINE STĂ OARE ÎN SPATELE LUI TRAIAN IANSON FLOAREA? Citim pe internet şi ne crucim: mama lui este IANSON MARIANA FLOAREA, fosta şefă a Serviciului “Expertize medicale şi recuperare a capacităţii de muncă” la Casa de Pensii Cluj, implicată  într-un proces de mită, în anul 2009.