Claudiu Chitea: Ortopedia este una dintre cele mai curate specialităţi

Medicul ortoped Claudiu Chitea de la Spitalul Militar de Urgenţă „Dr. Constantin Papilian” Cluj-Napoca este unul dintre cei mai iscusiţi specialişti în artroscopie. El a operat recent doi rugbişti care îşi reiau activitatea sportivă la cel mai înalt nivel. Gazeta de Cluj îl desemnează omul săptămânii pe doctorul Chitea, iar în continuare puteţi citi un interviu cu medicul ortoped.

Reporter: Ce înseamnă din punctul dumneavoastră de vedere meseria de ortoped?

Claudiu Chitea:  Consider că mi se potriveşte cel mai mult dintre toate specialităţile medicale. Deşi pare o specialitate dură, aşa am considerat şi eu în momentul în care am decis să optez pentru aceasta, am înţeles ce înseamnă, în ce constă şi pot să spun că m-am obişnuit şi îmi place ceea ce fac. Consider că este ceea ce mi se potriveşte şi nu aş vrea să fac nimic altceva. Necesită însă multă ambiţie, studiu, dublate de chemare.

Rep.: De ce se spune că ortopedia este una dintre cele mai curate specialităţi ale medicinei?

Claudiu Chitea: Este într-adevăr una dintre cele mai curate specialităţi având în vedere că se lucrează cu osul, cu articulaţiile, regiuni curate şi în care dacă apare o infecţie consecinţele sunt foarte grave. Osteita, infecţia osului, este foarte greu de tratat. Infecţia persistă la nivelul osului şi se poate acutiza şi după o perioadă foarte lungă, de ani de zile. Din această cauză  trebuie acordată o atenţie sporită condiţiilor în care se lucrează.

Rep.: Cât de mult contează că aţi făcut stagiatura la Spitalul Militar din Bucureşti?

Claudiu Chitea: M-a ajutat foarte mult. Spitalul Militar din Bucureşti este un spital de renume, unde am avut şansa să lucrez cu oameni de la care am  învăţat foarte multe, reuşind să mă perfecţionez , în special pe partea de artroscopie şi din cauza asta mă consider un norocos. Nu toţi rezidenţii au şansa să efectueze  intervenţii chirurgicale pentru a-şi îmbunătăţi manualitatea şi a dobândi experienţa necesară realizării actului operator fără a avea alături un discipol. În momentul în care termini rezidenţiatul şi devii specialist trebuie să pui în practică  ceea ce ai învăţat. Un medic nu se poate pregăti doar în bibliotecă, citind, trebuie să înveţe la patul bolnavului şi în sala de operaţie.

Rep.: Povestiţi-ne despre tehnica artroscopiei, mai ales că sunteţi printre puţinii medici din Cluj care o folosesc.

Claudiu Chitea: Este o tehnică minim-invazivă. În toate specialităţile se încearcă să se folosească tehnici minim-invazive, cât mai puţin agresive, cu o recuperare cât mai rapidă. Se doreşte ca pacienţii să fie scoşi din activitate pe o perioadă cât mai scurtă, cu consecinţe estetice şi funcţionale cât mai mici. Intervenţia chirurgicală endoscopică face parte din această categorie. Este o tehnică prin care se abordează diferite articulaţii, cel mai frecvent genunchiul. Se diagnostichează şi se pot trata toate leziunile existente în articulaţia respectivă. Este o tehnică ce a avut un progres exploziv în ultimii ani, fiind una din preferatele mele.

Artroscopia genunchiului reprezintă un domeniu preferat, îmi doresc să mă perfecţionez şi să stăpânesc cât mai bine această tehnică chirurgicală, dat fiind şi faptul că am şi un număr mare de intervenţii chirurgicale artroscopice. Pacienţii care necesită intervenţie chirurgicală artroscopică sunt în marea majoritate tineri, practică sporturi şi suferă traumatisme sportive variate: leziuni de menisc, leziuni ligamentare, fracturi. Intervenţia prin care se reconstruieşte  ligamentul încrucişat  anterior este una dintre cele mai mari operaţii artroscopice de la nivelul genunchiului, dar cu satisfacţie deosebită când pacientul îşi reia activitatea fizică, bineînţeles şi datorită eforturilor kinetoterapeuţilor care contribuie la recuperarea totală a pacienţilor.

Ligamentoplastia reprezintă înlocuirea ligamentului încrucişat anterior sau posterior rupt cu un alt grefon, neoligament. Se  pot utiliza mai multe tipuri de grefoane: grefoane recoltate de la pacient, grefoane  artificiale sau grefoane recoltate  de la cadavru. Cel mai frecvent se înlocuiesc ligamentele rupte cu grefoane recoltate de la pacient. Sunt două grefe utilizate în mod frecvent, care dau şi numele tehnicii chirurgicale: tehnica os-tendon-os, care presupune folosirea unei  porţiuni din rotulă, tendon rotulian şi tuberozitate tibială anterioară sau tehnica “soft tissue” în care se recoltează două tendoane de la nivelul pes anserinus.

Rep.: Aţi avut cazuri în care să luaţi ligament de la un cadavru?

Claudiu Chitea: Personal nu am avut nici un caz. Am participat în perioada rezidenţiatului la câteva operaţii în care s-au folosit grefoane recoltate de la cadavru dar erau aduse din străinătate.

Rep.: Este o tehnică mai bună decât recoltarea ţesutului propriu?

Claudiu Chitea: Tehnica este identică. Avantajul ar fi că pacientul rămâne cu tendoanele proprii, însă presupune condiţii speciale de păstrare a tendoanelor.

Rep.: Credeţi că pe viitor se va practica mai des această operaţie? Are nevoie România de o bancă de tendoane?

Claudiu Chitea: Nu cred că este atât de necesar în momentul de faţă pentru că nu sunt avantaje foarte mari la acest tip de intervenţie, tehnicile actuale sunt după părerea mea sigurele cu rezultate foarte bune. Poate şi-ar găsi utilitatea în cazul în care apar recidivele şi nu ai la dispoziţie un alt grefon şi nu trebuie să se recolteze de la celalalt genunchi. La un alt traumatism se poate rupe şi ligamentul implantat şi în momentul respectiv apar probleme de identificare a zonei din care s-ar putea  recolta ţesutul pentru a înlocui ligamentul rupt. Dacă iniţial se foloseşte “soft tissue”, la recidivă se poate folosi os-tendon-os.

Rep.: Au existat cazuri de recidiva recidivei ?

Claudiu Chitea: Nu am întâlnit recidiva recidivei la pacienţii pe care i-am operat. Nu înseamnă că nu este posibil. După ce trec prin una sau două asemenea intervenţii chirurgicale, de obicei  pacienţii devin mai atenţi, au grija la eforturile efectuate  şi evită sporturile de contact în care riscul de traumatism este mai mare.

Rep.: Care sunt cele mai complicate operaţii pe care dumneavoastră le efectuaţi în Spitalul Militar Cluj-Napoca?

Claudiu Chitea: La noi se pot efectua  aproape toate intervenţiile chirurgicale: endoproteze de şold, de genunchi, toată gama de fracturi, mai puţin coloană şi anumite fracturi de bazin, afecţiuni ortopedice, nu mai vorbim de partea de artroscopie: genunchi,  umăr, gleznă, şold. Aici vorbim  de multe leziuni care pot fi tratate prin această tehnică chirugicală.

Fracturile sunt o categorie aparte, spre deosebire de afecţiunile ortopedice pentru că nu seamănă două fracturi între ele şi fiecare vine cu particularităţile ei. Mecanismele de producere variază, tratamentul este individualizat, având la dispoziţie mai multe modalităţi de osteosinteză. Când intru în sala de operaţie pentru o opera o fractură am în minte întotdeauna mai multe posibilităţi de abordare şi trebuie găsită cea mai bună soluţie pentru cazul respectiv.

Artroplastiile reprezintă o intervenţie ortopedică mare, complexă şi necesită rigoare şi muncă fizică. Pacienţii sunt de obicei vârstnici, cu multiple comorbidităţi şi de aici pot apărea riscurile intra şi postoperatorii, dar operaţia este standardizată şi din acest motiv devine mai uşoară tehnic. Am vorbit de riscul septic, iar aici trebuie acordată o şi mai mare atenţie pentru că pot exista consecinţe foarte grave. În cazul în care apare o complicaţie septică la un pacient la care s-a implantat o endoproteză, trebuie îndepărtată proteza, se pune un spacer, un alt dispozitiv cu antibiotice şi durează cel puţin şase luni de zile până se aseptizează zona respectivă, se reintervine chirurgical şi se înlocuieşte spacerul respectiv cu o altă proteză. Evident că riscul septic este şi mai mare la un pacient care trece prin trei operaţii.

Rep.: În perioada de iarnă toată lumea vine cu foarte multe fracturi. Care credeţi că ar fi soluţiile pentru ca oamenii să înveţe să fie mai precauţi?

Claudiu Chitea: Am făcut un stagiu  de pregătire şi la Spitalul Universitar din Bucureşti, unde într-adevăr veneau foarte mulţi pacienţi. La camera de gardă erau între 80-100 de prezentări pe 24 de ore. În perioada respectivă am constatat un aspect interesant şi anume că iarna nu erau mai numeroase prezentările decât vara. Şi în sezonul cald  sunt multe prezentări şi în special persoane tinere, deoarece în această perioadă participă la diferite activităţi sportive şi de recreere cu apariţia accidentărilor.

Rep.: Vedem la meciurile de fotbal că sportivii îşi rup foarte des ligamentele. Care credeţi că sunt modurile prin care s-ar putea evita astfel de cazuri? Credeţi că ar trebui să se încălzească mai bine înainte de meci?

Claudiu Chitea: Vorbim de  traumatisme, situaţii nedorite, este un sport în care apare contactul între sportivi. Pregătirea fizică e foarte importantă şi din acest motiv sunt oameni de specialitate care se ocupă de pregătirea lor. Nu cred că poate fi prevenită. Chiar am avut de curând trei rugbişti care au avut rupturi de ligamente încrucişate. În situaţiile respective nu ai cum să previi traumatismul. Apare un accident în timpul meciului şi se întâmplă. Sportivii se accidentează. Fairplay-ul poate să conteze mai mult şi de asemenea pregătirea fizică a sportivului, dar pentru asta, aşa cum am menţionat, sunt oameni de specialitate care se ocupă de acest lucru.

Rep.: Cei doi rugbişti pe care i-aţi operat vor juca din nou la nivel înalt rugby?

Claudiu Chitea: Da, ei îşi continuă cariera la cluburile la care sunt legitimaţi. Tocmai unul dintre sportivi şi-a încheiat activitatea de recuperare şi a reluat practicarea rugby-ului.

Tiberiu Hrihorciuc