Corupția din Guvernul Boc. DNA a aflat câte milioane de euro costa o semnătură

În mega dosarul DNA referitor la cumpărarea de influență în Guvernul Boc prin care se dădeau zeci de milioane de EURO pentru promovarea unei Hotărâri de Guvern (HG), un înalt demnitar relatează cu lux de amânunte presiunile care s-au făcut asupra lui din partea premierului de atunci Emil Boc, dar și din partea miniștrilor Adriean Videanu, Vasile Pușcaș, Gheorghe Pogea, Ilie Sârbu, Mircea Geoană, Dan Nica, dar și alți demnitari sau lideri politici.

Procurorii DNA au documentat faptul că Ioan Niculae controla în perioada 2008 – 2009, circa 90% din producţia internă de îngrăşăminte. Cu toate că beneficia de facilităţi care îi permiteau să scadă costurile de producţie (a se vedea gazul ieftin), produsele finite – îngrăşămintele aveau preţuri suficient de mari încât să nu fie competitive în raport de alţi producători internaţionali. Din aceste considerente, la nivelul anilor 2008 – 2009, combinatele din cadrul Grupului INTERAGRO acumulaseră în stoc, o cantitate foarte mare de îngrăşăminte pentru care se căuta o piaţă de desfacere la preţuri care să asigure şi obţinerea de profit, potrivit stiripesurse.ro

În acest context susțin anchetatorii, Ioan Niculae pune la cale un plan infracţional prin care, prin influenţarea decidenţilor politici şi guvernamentali, să obţină facilităţi de la statul român astfel încât să poată vinde cantitatea de îngrăşăminte pe care o avea în stoc şi totodată pentru a obţine profit. Acesta urmărea să determine aprobarea unei Hotărâri de Guvern – HG, prin care fermierii, agricultorii români care avea culturi, să primească de la statul român bonuri valorice pentru achiziţia de îngrăşăminte din producţia internă controlată de INTERAGRO.

”Relatările martorului YYYY sunt importante şi din perspectiva sincerităţii acestuia, acesta fiind unul dintre cei care, alături de alţi funcţionari din cadrul Ministerului Agriculturii, s-au opus constant proiectului de act normativ care ar fi favorizat interesele economice ale omului de afaceri Ioan Niculae.”, susțin anchetatorii.

Astfel, martorul YYYY relatează că încă de la început, la nivel guvernamental au existat presiuni asupra sa în sesul găsirii unor soluţii pentru a fi promovat actul normativ care l-ar fi favorizat pe patronul INTERAGRO, Ioan Niculae. Aceste demersuri, prin care se urmărea promovarea actului normativ vizat de Ioan Niculae, uneori catalogate ca presiuni, alteori ca fiind doar sugestii, au venit din partea mai multor demnitari, martorul indicându-i pe premierul Emil Boc, pe miniştrii Videanu Adrian, Pogea Gheorghe şi Sârbu Ilie.

De asemenea, martorul a indicat şi alţi politicieni care aveau cunoştinţă despre acest proiect de act normativ favorabil lui Ioan Niculae şi care au realizat demersuri, mai mult sau mai puţin explicite, în sensul promovării respectivei HG. Printre aceşti politicieni, martorul YYYY i-a indicat pe Geoană Mircea, la acel moment preşedinte PSD, Dan Nica, vicepreşedinte PSD, etc..

Martorul YYYY detaliază modalitatea în care a fost abordat de Said Baaklini (n.a. cel capacitat de Ioan Niculae să găsească soluții la nivel guvernamental) în cursul lunii martie 2009, context în care Baaklini i-a precizat că dacă va găsi o modalitate pentru promovarea şi adoptarea HG privind subvenţii la îngrăşăminte, va primi din partea lui Ioan Niculae, el şi cine se va implica, suma de 3.000.000 euro.

”Este importantă relatarea explicită a martorului YYYY care este ferm în a-l indica pe Ioan Niculae ca fiind cel din spatele presiunilor şi încercărilor de corupere, pentru promovarea actului normativ prin care se acordau subvenţii la îngrăşăminte.”, arată procurorii DNA.

Relatările martorului YYYY sunt devastatoare și arată mecanismul corupt de la nivelul Guvernul Boc și mai ales felul în care Guvernul României a fost penetrat de acoliții lui Ioan Niculae:

”La începutul anului 2009, la nivelul Ministerului Agriculturii şi ulterior la nivelul Guvernului, s-au demarat discuţii în legătură cu promovarea unui proiect de act normativ prin care să fie subvenţionată achiziţia de îngrăşăminte din producţia internă.

Cunosc că asemenea discuţii s-au purtat şi în cadrul structurilor de partid ale PSD însă nu cunosc amănunte întrucât nu eram un participant în asemenea structuri. Îmi amintesc că asemenea discuţii au fost purtate într-o şedinţă pregătitoare în biroul vicepremierului Dan Nica, şedinţă coordonată de preşedintele PSD de la acel moment, Mircea Geoană. Concluzia acestei şedinţe era în sensul promovării unui asemenea proiect de act normativ.

În virtutea atribuţiilor mele din cadrul Ministerului Agriculturii am fost însărcinat să găsesc soluţiile pentru care finanţarea acestui proiect de HG să fie realizată din fonduri europene. Această însărcinare am primit-o din partea ministrului de resort, Ilie Sârbu.

După discuţiile preliminare cu reprezentanţii de la Reprezentanţa României, s-a concluzionat că o asemenea subvenţie se încadrează ca fiind ajutor de stat ceea ce nu este agreat de Uniunea Europeană.

I-am adus la cunoştinţă acest aspect ministrului Ilie Sârbu care a insistat să mergem la CE să negociem şi apoi să găsim altă soluţie.

În acest sens au fost stabilite mai multe întâlniri la nivelul Comisiei şi chiar din debutul acestor discuţii s-a ajuns la concluzia că o asemenea subvenţie pentru îngrăşăminte reprezintă ajutor de stat iar România riscă o procedură de infringement.

Cu toate acestea, în discuţiile de la nivelul Guvernului, nu se accepta această situaţie şi se solicitau alte soluţii. În acest context am fost apostrofat de către premierul Emil Boc şi i-a solicitat ministrului Puşcaş să preia negocierile.

După ce am fost apostrofat de premier, un alt membru al Guvernului, ministrul Pogea a fost foarte vehement în a combate poziţia mea şi m-a criticat spunând că ar trebui găsite soluţii.

După şedinţa de Guvern am fost abordat şi de ministrul Adrian Videanu care mi-a solicitat politicos să îi sprijin în această problemă a subvenţiilor pentru îngrăşăminte.

Cert este că după acest moment, iniţiativa a fost preluată de ministrul Puşcaş care s-a dus şi el la discuţii la CE însă rezultatul a fost similar şi anume că o asemenea subvenţie reprezintă ajutor de stat.

Imediat după ce ministrul Puşcaş a venit cu acelaşi rezultat, Ioan Niculae, patronul Interagro a venit la ministrul Ilie Sârbu.

Nu am participat la discuţiile dintre Ioan Niculae şi Ilie Sârbu însă am fost chemat de ministru care mi-a spus că a fost vizitat de Ioan Niculae şi mi-a cerut să mă duc din nou la Comisia Europeană şi să găsesc alte soluţii.

Cred că aceasta a fost a doua sau a treia deplasare a mea la Bruxelles în acest scop.

La acel moment nu cunoşteam detaliile procesului care stătea în spatele insistenţelor pentru a fi promovat un asemenea proiect de act normativ. Cunoşteam că Ioan Niculae promova într-o formă agresivă necesitatea acestei HG ca formă de susţinere a industriei chimice, acuzând decidenţii politici de falimentarea industriei chimice. Mai mult ameninţa că scoate toţi oamenii în stradă. Despre această formă de presiune îmi relata şi ministrul Ilie Sârbu care îmi spunea că dacă vin 5.000 de oameni în stradă la minister o să mă trimită pe mine să vorbesc cu ei.

În acest context, posibil în luna martie 2009, am fost contactat de Said Baaklini, pe care îl cunoşteam ca urmare a unor cunoştinţe comune, acesta fiindu-mi şi vecin.

Cu această ocazie Said Baaklini mi-a spus că proiectul de HG privind subvenţionarea achiziţiei de îngrăşăminte este foarte important să fie adoptat, că nici ministrul Puşcaş nu a rezolvat deşi îşi luase angajamentul că ve rezolva problema.

Tot în acest context, Said Baaklini mi-a spus că dacă voi „rezolva” problema în două săptămâni voi avea sprijinul întregului Guvern iar Ioan Niculae, patronul grupului Interagro este dispus să plătească 3 milioane euro celui care va rezolva problema. Practic, Said Baaklini mi-a sugerat că ori eu, ori Puşcaş, vom primi de la Ioan Niculae 3.000.000 euro dacă reuşim să găsim soluţia pentru adoptarea acestui act normativ.

I-am spus lui Said Baaklini că este nebun că încearcă să rezolve problema în felul acesta, că nu se va putea trece peste Comisia Europeană şi că oricâţi bani ar da nu vor găsi o soluţie. L-am sfătuit pe Said Baaklini să nu se bage într-o astfel de problemă.

După această încercare de corupere a mea din partea lui Said Baaklini, acesta nu a mai insistat având în vedere răspunsul meu ferm prin care am declinat această abordare, însă la final mi-a spus că voi vedea că problema se va rezolva oricum.

La acel moment mi-a fost clar că în spatele întregului demers pentru promovarea HG privind acordarea de subvenţii pentru achiziţia de îngrăşăminte se afla Ioan Niculae. Mult mai târziu am aflat că firmele lui Ioan Niculae aveau pe stoc o mare cantitate de îngrăşăminte.

Imediat după încercarea de corupere de către Said Baaklini, i-am atras atenţia ministrului Sârbu asupra presiunilor care se exercită în vederea promovării HG privind subvenţiile pentru îngrăşăminte şi i-am explicat în detaliu consecinţele adoptării respectivului act normativ. De altfel, ceea ce i-am spus ministrului Sârbu la acel moment, ulterior s-a concretizat într-o notă internă a Direcţiei Afaceri Interne din cadrul Ministerului Agriculturii din data 12.03.2009.

Această notă din 12.03.2009 a fost întocmită tocmai cu scopul informării şi protejării ministrului de luarea unei decizii sub presiune. Îmi era evident la acel moment că ministrul Sârbu se afla sub presiune având în vedere ordinele pe care mi le dăduse în sensul găsirii unei soluţii pentru promovarea acestui act normativ. De altfel, în toată această perioadă şi asupra mea s-au exercitat diferite forme de presiune, de la afirmaţii prin care se cerea eliberarea mea din funcţie, sugerată fie de premier, fie exprimată direct de Ioan Niculae într-o poziţie publică, până la încercarea de corupere aşa cum am detaliat-o.

Am cunoştinţă că ministrul Sârbu a semnat proiectul de HG privind acordarea subvenţiilor pentru îngrăşăminte, care a şi fost trimis spre avizare la Ministerul Finanţelor Publice, deşi ministrul Sârbu urmare a situaţiei prezentată de mine şi ceilalţi cu care s-a relaţionat în perioada respectivă (funcţionari din cadrul ministerului, ambasador şi funcţionari de la Reprezentanţa României la Bruxelles, etc.), avea reprezentarea că un asemenea proiect nu este în conformitate cu recomandările europene.”, au consemnat anchetatorii.