Cînd istoria i se juca în plete cu mîna generalului Iulian Vlad, Cozmin Gușă declara la televizor: “Rusia e a doua mea patrie”. Meșterea pe atunci la o platformă dughinistă, proiectată în cîrdășie cu bătrînii criminali securiști Vlad și Măgureanu, pe care plănuia să i-o înșurubeze, în anus, partidului care-l făcuse secretar general, scrie Doru Bucșu pe catavencii.ro.

Era anul 2003. Ortodoxismul de rit FSB, care înmugurea în curtea noului Kremlin, își căuta lătrăi disponibili, infiltrați în politica partidelor frățești din Est, iar Gușă ridicase mîna, cocoțat pe urmerii unor uriași. “Mă întîlnesc cu Virgil Măgureanu din interes și cu plăcere”, zicea el cui avea vreme să-l asculte. Sau: “Mă întîlnesc cu generalul Stănculescu”. Iulian Vlad apare mai tîrziu în declarațiile lui, ca o concluzie definitivă: “Generalul Iulian Vlad fost cel mai important mentor al meu”. “Era o figură solară”, “de o bunătate deosebită”, “am învăţat multe lucruri de la generalul Vlad, şi cred că m-am maturizat ca bărbat prin discuţiile, analizele sau întîmplările petrecute împreună”, își dezvăluie Gușă rețeta umană. Și, cu o lacrimă de film sovietic adunată între pleoape, încheie: “Eu îi spuneam Bunicule”.

În perioada pre-aderării euroatlantice, uneltirile rusești ale lui Gușă au început să stînjenească discuțiile României cu partenerii din NATO și UE, așa că Năstase l-a dat afară din PSD. La fel a procedat și Băsescu, doi ani mai tîrziu, cînd securiștii lui și securiștii lui Gușă au ajuns la concluzia că whiskey-ul și vodca nu se pot bea în amestec.    Gușă a inventat atunci Partidul Inițiativa Națională, sub care s-a putut consacra chemărilor din stepă. A vizitat Moscova, a întîlnit oficiali ruși și a umplut spațiul public de bazaconii panslaviste. S-a forțat din răsputeri să le mențină protectorilor săi interesul pentru jocul pro-rusesc de la București. A tras de nimicul făpturii sale cu atîta înverșunare și și-a umflat într-atît de mult pielea, încît a ajuns să joace, pe rînd, cele două roluri din “Broasca și boul”.

Acum un an și ceva, ca să închidă cercul rusesc, Gușă a luat sportul la trîntă, deghizat în președintele Federației Române de Judo. Mustața falsă și ochii albastru-Volgă i-au fost pictate de Marius Vizer, președintele Federației Internaționale de Judo, prietenul lui Putin. Vizer a fost pînă de curînd președintele organizației mondiale SportAcord, finanțată de Arkadi Rotenberg, oligarhul care-l asistă pe Vladimir Vladimirovici pe tatami. Vizer a renunțat la cetățenia română și trăiește la Budapesta, în urma unui dosar pe care PNA i l-a făcut pentru solicitarea unor sume de bani în contul intervenției la nivel politic. Portretul rusesc al cuplului Vizer-Gușă e incomplet fără mențiunea că Vizer a făcut parte din delegația pe care Ion Iliescu a condus-o la Moscova, în 2004.

Dar înainte să fie descoperit de generali și mobilizat pe frontul rusesc, Gușă și-a fabricat o situație. Cariera lui de combinator politic s-a clădit pe spinarea, coatele și genunchii jurnalistei porno Laura Andreșan, din a cărei cunoaștere s-au înfruptat mulți titani ai politicii, selectați de interesele peștelui. Între ei, presa de scandal îi reține pe Liviu Negoiță, Dan Matei Agathon și Ioan Rus. Regina vibratoarelor i-a adus o celebritate și o influență pe care Gușă le căuta cu lumînarea și pe care le-a folosit așa cum își folosește un broker informațiile primite clandestin. Gușă a investit această plusvaloare în politică și a ajuns în poziția de a-i aduce la Industria Sîrmei Cîmpia Turzii pe rușii de la Conares Trading (Mechel), care au preluat societatea cu peste 5.000 de angajați și aflată pe profit, ca s-o stoarcă și, apoi, s-o dizolve.

Biografia romanțată a lui Gușă e stufoasă ca barba unui profet mincinos, însă cea judiciară e mult mai precisă. Dacă sărim de la una la alta, dacă ieșim, adică, din povestea unui aventurier înhăitat cu securiști proruși și ne coborîm privirea pe documente emise de parchet, descoperim în ordonanța procurorilor DNA din 13 aprilie 2004 că SC Strategies Research Investments SRL, reprezentată de Gușă Cozmin Horea, e urmărită penal pentru săvîrșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, participație improprie la abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor și tentativă la participație improprie la abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor.

Era anul 2012 și Gușă intra pe orbita falsului mediatic. El și asociatul lui, Maricel Păcurariu, furau Realitatea TV de la Vântu și prindeau podiumul șarlatanilor din liga mare, acolo unde doar mogulii de presă îndrăzniseră să calce.

Realitatea TV a fost o mașinărie în care Vântu a injectat sume nebunești și pe care Kövesi, Coldea și Băsescu și-au dorit-o. În telenovela judiciară care a urmat, Serviciile au tras de Realitatea TV ba cu mîinile lui Sebastian Ghiță, ba cu ale lui Elan Schwarzenberg, ba, la final, cu ale cuplului Gușă-Păcurariu. Generalii bătrîni care se țineau de Gușă și de Păcurariu, ca în “Ridichea uriașă”, au tras mai tare decît ofițerii nerăbdători care trăgeau de Ghiță, așa că Ghiță și-a descleștat mîinile, iar Realitatea TV a ajuns la Gușă, care s-a rostogolit cu ea în brațe peste Păcurariu și peste ceilalți complici.

Apoi, Gușă a făcut ceea ce dovedise deja că știe să facă: a scos televiziunea la produs. A închiriat-o, după bătaia vîntului politic, unui clan sau altuia. Foloasele au fost în primul rînd judiciare, fiindcă dosarul deschis de DNA a încetat să înainteze, deși acuzațiile de furt și fals erau grave, iar probele clare. Mai mult, asociatul Lui Gușă, Maricel Păcurariu, care ducea în cîrcă o condamnare pentru furt din Poșta Română, avea nevoie de o pușcărie lină. Realitatea TV a trecut, așadar, de partea regimului Iohannis, iar DNA a pus batista pe țambal. Păcurariu a fost eliberat la jumătatea pedepsei. Cu această ocazie, DNA a încălcat legea nefăcînd recurs la punerea lui în libertate.

În același timp, pe partea economică, Realitatea TV a avut întreaga complicitate a fiscului și a judecătorului sindic. Societatea comercială se afla în insolvență, însă n-a plătit niciodată datoriile curente, adică taxele și impozitele pe salarii la stat, așa cum cere legea. A acumulat noi datorii. Durata maximă permisă de lege pentru insolvență a fost depășită cu trei ani fără ca lui Gușă să i se clintească, dacă ar fi avut, un fir de păr în cap. O serie de acțiuni în instanță întreprinse de avocatul Piperea au fost respinse de judecătoarea Moncea, făptura care tergiversează dosarul acestei insolvențe de șapte ani. Ea a fost, într-un tîrziu, găsită vinovată de secția pentru procurori a CSM în urma a 17 sesizări ale Inspecției Judiciare în speța Realitatea TV.

La adăpostul și în schimbul acestei protecții politico-judiciare, Gușă a amenajat în Realitatea TV un platou de propagandă în favoarea regimului Iohannis, vizibil, ca și Zidul Chinezesc, de pe Lună. Instalația a fost alimentată cu veleitari și acoperiți, dar, din păcate, și cu jurnaliști care, pe vremuri, știau să păstreze o anume decență a meseriei.

Chiar dacă o expertiză criminalistică din 2017, adăugată la dosar, arată că Gușă a dobîndit Realitatea TV printr-o semnătură falsă, chiar dacă, în 2018, din dosarul din 2013 s-a disjuns un alt dosar dedicat aceleiași spețe și chiar dacă o nouă ordonanță a procurorilor DNA din martie 2018 spune răspicat că acel contract de cesiune a Realității TV e falsificat de Gușă și Păcurariu, lucrurile continuă să băltească, după șase ani de la deschiderea dosarului. Gușă își vede nestingherit de analizele lui scremute. Cînd patronului îi vine să se deșerte pe micul ecran, toți redactorii se dau la o parte fără să îndrăznească să-i ridice colacul.

Realitatea TV merge înainte, așa cum a mers și cînd termenul de faliment, prescris de noua lege a insolvenței, s-a împlinit pe 14 noiembrie. Legea pe care telespectatorii o aud invocată în psalmii statului de drept, cîntați în studiourile Realității TV, e ultimul lucru pe care Gușă și Păcurariu se gîndesc să-l respecte. Dosarele Realității TV sînt ținute la sertar fiindcă acest post a ajuns principalul canal de susținere a lui Klaus Iohannis. DNA așteaptă, pe față, să se prescrie faptele penale. Pe de altă parte, cîtă vreme procesul penal nu e încheiat, procesul civil, cel legat de bani, de datorii la stat, la creditorii privați, și de faliment, nu poate fi început. În acest șah înghețat, protejat de magistrați care încalcă legea, protejați, la rîndul lor, de ofițeri care încalcă legea, Realitatea TV își vede de comerțul ei politic.

Pe lîngă clientul major de la Cotroceni, postul servește, cînd se ivește ocazia, și interese din matricea rusă. În 2013, de exemplu, cînd Chevron a încercat să exploateze gaze de șist în Moldova, Rusia și-a activat rețeaua civică de asalt. Investiția americanilor a fost oprită, iar în avangarda atacului mediatic a stat Realitatea TV, răvășită toată de cauza ecologiștilor lipiți pămîntului din Pungești.

Povestea rusească a lui Gușă Cozmin Horea, proxenetul media format la școala bunicului securist Iulian Vlad, e o rană deschisă în obrazul siguranței naționale. Gușă n-a fost explicat destul de Servicii, și nici de magistrați. Din fericire, cele două vocații ale lui – arivismul și impostura – se contrabalansează, iar limitele personajului sînt restrînse de propria natură. Cercetările, însă, continuă. Dacă, așa cum pretinde, Rusia e a doua lui patrie, rămîne neclar care e, totuși, prima.

SURSA: catavencii.ro

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.