CSAT ţine secretă lista instituţiilor care verifică să nu fie ofiţeri acoperiţi în justiţie. Inclusiv cadrul legal în domeniu este clasificat. Cine verifică concret dacă un judecător este ofiţer acoperit şi în baza căror prevederi legale se face verificarea rămâne un aspect ascuns opiniei publice, din raţiuni care ţin de protecţia informaţiilor clasificate.
Independenţa justiţiei este asigurată de statul român prin Constituţie. Interdicţia prezenţei ofiţerilor acoperiţi în Justiţie pleacă de la art 124 din Constituţiei României, potrivit căruia „Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii” deoarece justiţia trebuie să fie „unică, imparţială şi egală pentru toţi”, cu alte cuvinte justiţia trebuie să decidă fără niciun fel de influenţă, presiune sau ameninţare directă sau indirectă. În spiritul Constituţiei, Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor interzice magistraţilor să lucreze, inclusiv acoperit, pentru serviciile de informaţii. Magistraţii trebuie sa completeze în acest sens, în fiecare an, o declaraţie din care să rezulte că nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii. Potrivit legii, CSAT verifica realitatea acestor declaraţii, arată stiripesurse.ro.
Potrivit unui comunicat de presă al Administraţiei Prezidenţiale, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a verificat „veridicitatea declaraţiilor” magistraţilor. „În urma verificărilor efectuate de către instituţiile abilitate, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistraţii-asistenţi, personalul de specialitate juridică asimilat acestora şi personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi parchetelor nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii”, se arata in comunicatul din 18 ianuarie. Semne de întrebare asupra procedurii a ridicat însuşi şeful Cancelariei Prezidenţiale, Dan Mihalache, potrivit căruia „CSAT nu are instrumente la dispoziţie pentru a verifica 23.000 de magistraţi”. „Poate să ia acele declaraţii pe propria răspundere şi să le trimită instituţiilor, instituţiile răspund (…) Am anumite dubii asupra acestei proceduri, dar acesta a fost răspunsul instituţiilor statului”, a adăugat Dan Mihalache.
Documentul clasificat
CSAT-ului i s-a solicitat să comunice, nominal, care sunt acele „instituţii abilitate” care au făcut verificările precum care este cadrul legal în baza căruia acele „instituţii abilitate” au desfăşurat activitatea de verificare a declaraţiilor magistraţilor. Cu alte cuvinte, am cerut simpla enumerare a instituţiilor implicate şi legea care le dă voie să facă acest lucru. Totul este clasificat.
„În legătură cu solicitarea de a nominaliza „instituţiile abilitate” să efectueze verificările în legătură cu veridicitatea declaraţiilor depuse de către magistraţi, vă informăm că respectivul document nu face parte din categoria acelora pentru care există obligaţia legală de a vi le pune la dispoziţie, în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, întrucât Hotărârea CSAT referitoare la punerea în aplicare a prevederilor art. 7 alin 3 din Legea nr. 303/2004, republicată, reprezintă un document clasificat, informaţiile conţinute şi difuzarea acestora fiind sub incidenţa protectivă a Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate”, a fost răspunsul primit în urma solicitării către CSAT. Constituţia României spune că „Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit” dar face precizarea că „Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze (…) securitatea naţională”, prevederile fiind incluse în articolul 31.
Astfel, Legea 544/2001 privind Liberul acces la informaţii de interes public oferă autorităţilor dreptul de a nu transmite „informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii”.
(Gazeta de Cluj)
