CSM a copiat paragrafe întregi, cuvânt cu cuvânt, dintr-o hotărâre de anul trecut pe care le-a expus în cadrul motivării unei hotărâri de anul acesta, ambele referitoare la tragerea la răspundere a magistraţilor. Pe parcursul hotărârii plagiate, Direcţiei legislaţie, documentare şi contencios din cadrul CSM a subliniat faptul că în Estonia sau Letonia judecătorii care gafează intenţionat sau din neglijenţă nu sunt traşi la răspundere. De asemenea, respingerea propunerii de instituire a obligativităţii statului de a-i trage la răspundere la magistraţi este motivată şi prin faptul că statul nu poate fi constrâns să facă ceva.
CSM a plagiat o hotărâre privitoare la avizarea negativă a unui amendament referitor la tragerea la răspundere a magistraţilor.
Astfel, pasaje întregi din hotărârea 330 din 7 aprilie 2015 semnată de judecătorul Marius Badea Tudose se regăsesc, copiate cuvânt cu cuvânt, în hotărârea 891 din 14 iulie 2016 semnată de preşedintele CSM, judecătorul Mircea Aron.
Ambele sunt motivările unor hotărâri prin care se resping o serie de propuneri legislative referitoare la tragerea la răspundere a magistraţilor.
Chiar dacă, până acum, statul român a fost pus să plătească daune de zeci de milioane de euro de pe urma unor decizii luate de magistraţi, statul nu a făcut nici o acţiune de atragere a răspunderii patrimoniale a unui judecător care, prin deciziile luate a adus prejudicii persoanelor pe care le-a judecat. Aceasta este cea mai recentă propunere de modificare a modului în care magistraţii sunt traşi la răspundere pentru erorile pe care le comit, din neglijenţă sau rea voinţă, în exercitarea funcţiei. Toate propunerile de până acum au fost respinse.
”Caracterul imperativ al sintagmei propuse de a fi introduse în corpul art 52 al 3 din Constituţie poate duce la situaţii inadmisibile, în care statul va promova în mod automat acţiunea în regres ori de câte ori acoperă un prejudiciu cauzat printr-o eroare judiciară, fără a mai avea drept de apreciere asupra faptului dacă magistratul şi-a exercitat funcţia cu rea credinţă sau gravă neglijenţă, solicitând, astfel, în mod mecanic intervenţia instanţei judecătoreşti. De aceea, conţinutul normativ propus ar trebui să aibă în vedere, eventual, posibilitatea statului de a exercita dreptul în regres, în condiţiile legii.
Aşadar, textul constituţional nu poate constrânge statul la iniţierea, în toate cazurile, a unor acţiuni în regres, ci trebuie să lase în marja sa de apreciere problema exercitării acestei acţiuni pentru că, desigur, în final, tot instanţa judecătorească să se pronunţe asupra acţiunii astfel promovate”, arată reprezentanţii CSM.
Judecătorii se repetă
Pasaje întregi din hotărârea 330 din 7 aprilie 2015 semnată de judecătorul Marius Badea Tudose se regăsesc, copiate cuvânt cu cuvânt, în hotărârea 891 din 14 iulie 2016 semnată de preşedintele CSM, judecătorul Mircea Aron.
”În privinţa statului, sistemul răspunderii obiective este unul adecvat, statul fiind responsabil de acoperirea prejudiciilor suferite prin comiterea unor erori judiciare săvârşite prin exercitarea funcţiei cu rea credinţă sau gravă neglijenţă de către un procuror sau judecător.
În schimb, orice răspundere a unei persoane, inclusiv a magistratului, trebuie să aibă la origine ideea de vinovăţie, în speţă fiind vorba despre vinovăţie în exercitarea atribuţiilor de serviciu de către magistrat. Altfel spus, răspunderea materială a judecătorului sau procurorului nu poate fi angajată în mod obiectiv, ci numai subiectiv, respectiv doar în situaţia săvârşirii de către acesta a faptei personale grave, făcute cu intenţia de a produce un prejudiciu, ori în cazul acesta, din culpă gravă, a comis o eroare judiciară determinantă pentru producerea prejudiciului. (…)
CSM a reţinut că există state, cum ar fi Estonia, în care răspunderea civilă a magistratului nu poate fi angajată, statul fiind cel care compensează pagubele produse terţilor de autorităţile publice în exercitarea de către acestea a atribuţiilor de putere. Tot astfel în Letonia, judecătorul nu răspunde financiar pentru pagubele provocate unei persoane printr-o eroare judiciară, în cazurile prevăzute de lege, pagubele fiind suportate de stat. Un exemplu de dată recentă îl constituie Olanda, unde a fost înlăturată răspunderea personală a judecătorilor începând cu 1 ianuarie 2011, aceştia dispunând de imunitate în ceea ce priveşte răspunderea civilă. În Irlanda, jurisprudenţa recunoaşte imunitatea totală a magistraţilor”, se arată în cele două hotărâri emise la distanţă de un an.
Prejudiciu de aproape 200 de milioane de lei
Din 1998 până anul trecut, potrivit Ministerului Finanţelor, prejudiciul adus statului din cauza erorilor apărute în cadrul proceselor, civile sau penale, a fost de peste 194,4 milioane de lei, adică aproximativ 43 de milioane de euro, iar numărul proceselor deschise de Ministerul Finanţelor pentru recuperarea vreunei părţi din acest prejudiciu este zero.
Până acum, CSM nu a sesizat Ministerul Finanţelor pentru ca instituţia să poată deschide o acţiune de recuperare a prejudiciului creat.
Acţiunea în regres a statului a fost reglementată de o serie de dispoziţii care constau în obligaţia statului de a se îndrepta împotriva aceluia care cu rea credinţă sau din neglijenţă a provocat o situaţie generatoare de daune sau în situaţia în care statul român a fost condamnat de o instanţă internaţională. În acelaşi timp, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate de erorile judiciare, însă răspunderea statului nu înlătură răspunderea judecătorilor şi procurorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea credinţă sau din neglijenţă.
După ce prejudiciul a fost acoperit de stat, în baza unei hotărâri irevocabile, statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva magistratului care a săvârşit eroarea judiciară care a cauzat prejudicii.
Indiferent de natura procesului, penal sau civil, în ultimii ani cine a apelat la CEDO a avut câştig de cauză şi a fost despăgubit de statul român. Majoritatea proceselor civile pierdute au fost de retrocedare a diferitelor imobile, iar sentinţele eronate au fost date de judecători corupţi sau incompetenţi. Pe lângă acest lucru, termenul de prescripţie în asemenea cazuri este de 1 an de zile. Astfel că, ajutaţi şi de birocraţia instituţiilor publice, este lesne de înţeles de ce un magistrat corupt sau incompetent scapă de răspunderea patrimonială pe care o atrage emiterea unei sentinţe care poate fi casată de CEDO.
Un clujean şi-a luat banii de la CEDO pentru modul în care a fost anchetat!
Spre exemplu, statul a pierdut la CEDO un proces deschis de fostul şef al SIPA Cluj, Floricel Vitan, după ce în 2000 fusese arestat pentru fapte de corupţie. El a fost acuzat că i-ar fi cerut bulibaşei romilor din Cluj-Napoca, Gabor Lajos, suma de 4.500 de dolari pentru a-l ajuta pe acesta să-şi întrerupă o pedeapsă cu condamnare. În 2000, Vitan a fost condamnat definitiv la patru ani de puşcărie, fiind găsit vinovat de trafic de influenţă, însă fostul colonel şi-a susţinut nevinovăţia, adresându-se la CEDO cu o plângere împotriva statului român pentru încălcarea în timpul procesului a mai multor prevederi din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
CSM-iştii legaţi la ochi
“Până în prezent, ministerul Finanţelor Publice nu a fost sesizat de Consiliul Superior al Magistraturii pentru promovarea unei acţiuni în regres pentru a atrage recuperarea prejudiciului produs statului”, arată un document oficial al ministerului Finanţelor Publice.
Ministerul Finanţelor Publice aplică o procedură premergătoare iniţierii acţiunii în regres, prin solicitare de informaţii atât de la CSM cât şi de la instituţiile statului care au reprezentat statul în procesele respective, urmând ca acestea să comunice persoanele responsabile, precum şi constatarea că acestea au provocat sau nu situaţii care au generat daune.
De altfel, în Noul Cod de procedură penală, acţiunea în regres prevede că ”statul trebuie să dovedească în cadrul acţiunii în regres, prin ordonanţa procurorului sau hotărârea penală definitivă, că cel asigurat a produs cu rea credinţă sau culpă gravă profesională eroarea judiciară sau privarea nelegală de libertate cauzatoare de prejudicii”.
Sebastian Albescu
