Cum a fost influențată justiția în utimul deceniu. Judecătoarea Dana Gîrbovan despre ignorarea plângerilor privind abuzurile

Magistratul Dana Gîrbovan, preşedinta Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România (UNJR), s-a remarcat în ultimii ani ca una dintre cele mai active voci împotriva implicării SRI în justiţie, dar şi împotriva abuzurilor. Evenimentul Zilei a stat de vorbă cu judecătorul clujean pentru a înţelege cum a funcţionat şi cum a fost influenţată justiţia în ultimii zece ani.

Judecătorul Dana Gîrbovan spune că a aflat încă din 2010 că existau „plicuri galbene”, care conţineau informaţii despre judecători, trimise de SRI la CSM, dar şi faptul că cererile făcute către preşedintele Klaus Iohannis pentru a lămuri situaţia au rămas fără răspuns. Magistratul consideră că independenţa şi încrederea în justiţie nu sunt afectate de acuzaţiile jurnaliştilor sau a politicienilor, ci de lipsa de reacţie a CSM şi necercetarea abuzurilor invocate.

– Evenimentul Zilei: În iunie 2011 ați candidat pentru un loc în Consiliul Superior al Magistraturii, pe locul rezervat judecătorilor de la Curțile de Apel, și ați pierdut alegerile în fața Alinei Ghica, care șase luni mai târziu a devenit chiar președintă a CSM. Alina Ghica este cea care a semnat, în calitatea de președintă a CSM, protocolul de colaborare cu SRI. În acest context, aș vrea să spuneți dacă ați simțit că succesul dumneavoastră la vot a fost blocat sau influențat în vreun fel de alte forțe, altele decât dorința judecătorilor?

-Dana Gîrbovan: Doamna Alina Ghica a câştigat alegerile în 2011 pentru că aceasta a fost voinţa judecătorilor exprimată prin vot şi nu am simţit nici un moment că rezultatul alegerilor ar fi fost viciat de „alte forţe”, să vă citez. Momentul acela, al pierderii alegerilor, a fost un moment de reflecţie şi de cotitură extrem de important în cariera mea, deoarece mergând prin ţară şi vorbind cu judecători am înţeles mult mai bine care sunt problemele grave ale sistemului, ale judecătorilor şi care ar fi soluţiile la acestea. Nici atunci, nici acum nu am crezut o singură clipă însă că rezultatul alegerilor din 2011 ar fi fost influenţat de factori străini votului judecătorilor.

– Credeți că o prezență a dumneavoastră în CSM, în acea perioadă, ar fi schimbat istoria protocoalelor secrete dintre SRI și diverse instituții judiciare?

– Să afirm că prezenţa mea în CSM în aceea perioadă ar fi schimbat cursul evenimentelor ar fi pur şi simplu o aroganţă speculativă. Ar fi uşor acum să afirm aşa ceva, mai ales în lumina demersurilor făcute în ultimii ani, însă nu am certitudinea deloc că o astfel de afirmaţie ar reflecta realitatea.

Privind retroactiv, pierderea alegerilor pentru CSM, cum am mai spus, a fost cel mai bun lucru ce mi s-a putut întâmpla, făcându-mă mai bun judecător şi contribuind la ceea ce sunt azi. La nivel personal, pierderea acelor alegeri a fost o lectie de smerenie de care aveam în acel moment neaparată nevoie.

La 30 de ani promovasem deja la Curtea de Apel, nu picasem niciodată vreun examen şi nu pierdusem vreo competiţie. Fondasem şi conduceam o asociaţie profesională vocală, ce devenise cunoscută pe plan intern si extern, şi eram prinsă mult prea mult în bula autosuficienţei.

Pare greu de crezut că o persoana poate fi orbită de principii, de urmărirea unor cauze nobile în care crede cu adevărat şi că, în numele acestora, în loc să facă binele pe care doreşte, face răul pe care nu-l doreşte. La acel moment nu aveam suficientă experienţă la nivel de curte de apel pentru a putea sesiza care erau cu adevărat problemele sistemului judiciar, cauzele acestora şi care ar fi cele mai bune soluţii de îndreptare.

– Veți mai candida pentru un loc în CSM? Și dacă da, ce proiect ați propune?

– Ajunge zilei grija ei! Din acest motiv e prematur să mă gândesc “dacă” voi mai candida pentru un loc în CSM cât şi, cu atât mai mult, ce ar conţine un proiect de candidatură. Pentru a schimba lucruri în mai bine nu trebuie să fii neapărat în poziţii de la vârful sistemului.

Cred că fiecare putem schimba ceva din locul în care ne aflăm şi important este să folosim, în scopul binelui comun, expertiza pe care o avem fiecare, în timpul şi pe locul nostru, pentru a schimba lucrurile în bine. În acest sens, în prezent mă focalizez, împreună cu colegii din asociaţie, pe clarificarea chestiunilor privind implicarea serviciilor secrete în justiţie şi pe amplele proiecte de modificare a legislaţiei aflate în dezbatere.

Următorul nostru proiect va fi unul privind degrevarea instanţelor, ce va include atât propuneri de modificare legislativă, cât şi de practici administrative care să aibă ca efecte scăderea încărcăturii de dosare pe judecători şi accelearea proceselor, pentru a reduce timpul de soluţionare a acestora.

-De-a lungul anilor, ați simțit sau aflat că anumiți magistrați sunt susținuți în carieră de influențe din afara sistemului judiciar și pe alte considerente (spre exemplu de fidelitate) decât cele profesionale?

– În 2010-2011, într-un cadru colegial fiind, am auzit pentru prima dată vorbindu-se despre acele, de acum celebre, „plicuri galbene”, în care s-ar fi aflat informaţii clasificate ce se trimiteau Consiliului Superior al Magistraturii de către serviciile secrete şi vizau persoane ce candidau la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau pentru funcţii de conducere de nivel înalt în sistemul judiciar. La acel moment subiectul era mai mult din categoria „legendelor urbane”, motiv pentru care nici nu i-am dat mare importanţă.

După un an, cred, într-un alt context şi de la o altă persoană, am auzit exact aceeaşi poveste, a „plicului galben”, motiv pentru care am început să îmi pun întrebări serioase dacă existenţa acestor „plicuri galbene”, conţinând informaţii de la servicii „numai pentru anumiţi ochi”, are sau nu o cât de mică bază factuală.

– Când vi s-a confirmat că nu era doar o “legendă urbană”?

– Când, în 2015, a apărut dezvăluirea generalului SRI Dumitru Dumbravă despre “câmpul tactic” şi faptul că SRI face profile de „patternuri” judecătorilor, declaraţie urmată apoi de afirmaţia domnului Hellvig că SRI urmăreşte judecătorii pentru ca aceştia „să nu uite că servesc statul român”, amintirile relatate au dobândit altă relevanţă, iar povestea „plicului galben” a dobândit consistenţă.

UNJR a cerut ulterior, în mod explicit Preşedintelui Klaus Iohannis, în calitate de preşedinte CSAT, să clarifice public dacă şi în baza cărei legi SRI face verificări prealabile numirilor politice sau candidaţilor pentru funcţiile de conducere în sistemul judiciar, atât de la parchete, cât şi de la instanţe, inclusiv în cazul candidaţilor pentru Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Cererile repetate în acest sens au ră- mas însă fără răspuns din partea Preşedintelui Iohannis. Declasificarea recentă a protocolului încheiat în 2012 între SRI şi CSM – a cărui existenţă a constituit un veritabil şoc pentru mine şi, sunt convinsă, pentru foarte mulţi colegi – a adus mai multă lumină în această gravă problemă a încălcării independenţei justiţiei prin implicarea serviciilor secrete în deciziile din justiţie.

În plic galben sau nu, protocolul SRI-CSM din 2012 confirmă practic că SRI putea furniza CSM-ului, inclusiv în proceduri disciplinare, date şi informaţii la care persoanele vizate nu doar că nu aveau acces, dar nici măcar nu ştiau că există.

-Ne puteți de un exemplu de un abuz judiciar care v-a revoltat?

– Ce m-a revoltat nu a fost un abuz singular dintr-un anumit dosar, lucru care putea fi corectat punctual, ci disfuncţionalităţile de sistem care generau abuzuri în lanţ sau nu le corectau pe cele existente.

M-a revoltat „telejustiţia” din ultimii ani de luptă împotriva corupţiei în România, care a mutat judecata din instanţe în spaţiul public, cu efecte nocive atât pentru societate cât şi pentru justiţie, după cum se vede azi.

M-a revoltat „cătuşiada” ori spectacolul cătuşelor, ce a reprezentat o încălcarea grosolană a normelor de bază privind respectarea drepturilor omului, a demnităţii umane ce este aferentă fiecărei persoane. M-a revoltat faptul că, odată ce era începută urmărirea penală de către DNA împotriva unei persoane, nu doar că prin comunicatele publice ale DNA şi campanii susţinute de presă acea persoană era de multe ori linşată mediatic, dar persoanei i se negau automat, în spaţiul public, inclusiv dreptul de a vorbi ori de a reclama abuzuri.

Şi, mai ales, m-a revoltat faptul că, pentru foarte mult timp, toate plângerile şi reclamaţiile privind abuzurile au fost nu doar ignorate şi necercetate, ci, mai grav, calificate imediat ca atacuri la adresa independenţei justiţiei. Or, aşa cum am spus încă de acum câţiva ani – iar acum s-a dovedit că am avut dreptate – nu criticile la adresa justiţiei aduc atingere independenţei justiţiei, ci tăinuirea, ascunderea, necercetarea, ignorarea flagrantă a problemelor reclamate.

– Cum ar fi trebuit să reacţioneze sistemul de justiţie?

– Dacă sistemul de justiţie ar fi dovedit maturitate şi responsabilitate, verifica din timp, în mod real şi temeinic, toate plângerile şi reclamaţiile, lucru care ar fi evitat situaţia în care suntem în prezent deoarece problemele s-ar fi putut corecta din faza incipientă.

Nu criticile aduse justiţiei au avut ca efect scăderea încrederii în justiţie, ci ignorarea lor şi a problemelor pe care oamenii le reclamau, motiv pentru care azi suntem în situaţia unei scăderi galopante a încrederii cetăţeanului în actul de justiţiei.

Sper că ceea ce se întâmpla azi să fie o lecţie din care să înveţe toate autorităţile şi instituţiile, ca o problemă necorectată la timp nu se rezolvă de la sine, ci se amplifică în timp, cu efectul subminării activită- ţii unei instituţii sau a pierderii încrederii în ea.

– La alegerile din 2010 pentru CSM, ați susținut candidatura, sau ați fost percepută astfel, lui Horaţius Dumbravă, cel care este perceput în ultima perioadă ca un apropiat al ideii de colaborare a justiției cu serviciile secrete. (Spre exemplu este cel care a negociat din partea CSM protocolul de colaborare cu SRI din 2014). Mesajele dumneavoastră sunt acum diametral opuse.

– Justificarea implicării serviciilor secrete în justiţie de către domnul Horaţius Dumbrava a fost un adevărat şoc, atât pentru mine cât şi pentru alţi colegi care l-am cunoscut înainte de a fi intrat în CSM. Domnul Horaţius Dumbravă a fost membru fondator al UNJR, însă şi-a dat demisia din asociaţie în 2009, la debutul campaniei pentru alegerile CSM din 2010.

Domnia sa a ales să candideze în acest mod, rupt de susţinerea unei asociaţii profesionale, ca parte a echipei Dumbravă – Neacşu – Danileţ, aceştia candidând cu un proiect comun. După 2010 au fost mai multe momente care au dovedit că viziunile noastre şi ale domnului judecător Horaţius Dumbravă despre ceea ce înseamnă independenţa justiţiei sunt tot mai îndepărtate.