Vizita moştenitorului Coroanei britanice în România a avut un moment culminant prin acordarea titlului de Doctor Honoris Causa a Universităţii clujene, care, aşa cum spunea laureatul, este ”una dintre cele mai prestigioase din Europa”, fiind cea mai veche din România. Mi se pare că evenimentul este totodată reperul cel mai important al mandatului de rector al academicianului Ioan Aurel Pop, unul din cei mai importanţi istorici ai ţării.
Prinţul Charles, în cadrul ceremoniei, a făcut un elogiu României, cum nu am citit de multă vreme, deloc convenţional, dar plin de căldură, în care a justificat de ce vine atât de des în România, ”voi, prietenii mei români: zonele voastre naturale şi pline de cultură, tradiţiile voastre, dar şi capacitatea voastră de inovare şi schimbare. Ceea ce voi sunteţi după secole de istorie, identitatea voastră, ceea ce voi puteţi face, energia schimbării pe care voi o păstraţi mobilizator. Aceste sunt lucrurile care vă fac pe voi să fiţi speciali”. De altfel, întregul discurs al Alteţei Sale Regale este, fără îndoială este o adevărată ”Cântare a României”.
Iuliu Maniu, cel mai important om politic din perioada interbelică, cum îl caracteriza recent un istoric american, şi cu siguranţă cel mai moral, a cultivat consecvent relaţiile cu Marea Britanie şi a avut încredere în această putere, chiar când era singură în faţa poporului nazist. După război, englezii l-au dezamăgit, dar este sigur că în conjunctura de atunci, după cinci ani de război, occidentalii nu puteau începe al treilea, împotriva fostului lor partener, URSS. Atitudinea viitorului suveran al ”bătrânului Albion” este de bun augur pentru relaţiile română-britanice, chiar în condiţiile Brexitului. Nu se pot estompa zeci de ani de istorie, în care am fost aliaţii ţării insulare care cândva avea cel mai important imperiu din lume. Am motive personale să mă bucur de raporturile bune dintre cele două state: un nepot de-al meu studiază la Manchester şi este încântat de ţara în care învaţă.
Prinţul Charles şi-a continuat periplul în Transilvania, vizitând localităţile unde are proprietăţi. Pretutindeni a fost primit cu o ospitalitate desăvârşită.
Apoi s-a deplasat la biserica greco-catolică din Teiuş. Mi se pare o vizită semnificativă în care şi-a depăşit rudele lui regale din Bucureşti. Biserica Română Unită, care s-a născut la 1700, este prin deschiderea românilor spre vest, o legătură indestructibilă cu acest spaţiu de civilizaţie. Acest lucru nu-l afirmă numai istoricii, ci chiar preşedintele Iliescu. Pentru unii adevărul nu este agreabil, chiar dacă-l rosteşte un om politic de stânga.
Mă bucur că în această lume învolburată, recent Anglia a fost lovită cumplit prin atentatele teroriste de la Londra, există şi o astfel de oază de lumină cum este şi vizita prinţului Charles în România.
God Save the King!
Adrian Man
P.S. Zilele acestea doamna Doina Cornea a împlinit sau împlineşte 88 de ani. A avut o viaţă exemplară şi nu s-a aplecat în faţa vitregiilor vremurilor. L-am cunoscut şi pe soţul domniei sale, Leontin, un eminent jurist, specialist în drept civil ardelean. Întregii familii îi urez multă sănătate!
