Destin de erou: Mihăilă Cuc, fostul primar interbelic al comunei clujene Ceanu Mare, ucis de securitate în 1949

Maşina mă aduce până în centrul comunei Ceanu Mare, la circa o sută de metri de gospodăria „memoriei vii” a zonei şi a singurul scriitor aflat pe o rază de zeci de kilometri, profesorul octogenar Remus Hădărean. În poartă mă aşteaptă însuşi magistrul, fost în cei 50 de ani de activitate, dascăl la o mulţime de personalităţi ale culturii noastre, autorul monografiilor despre Ceanu-Mare, dar şi al unor cărţi beletristice sau documentare, de succes, precum cea despre Klaus Schroder, tatăl fostului cancelar al Germaniei, Gerhardt Schroder, militar căzut pe front şi îngropat apoi în Ceanu Mare.

Cu profesorul Remus Hădărean, “spiritul viu” al locului

Păşim în curtea vastă a gospodăriei profesorului – situată pe coama dealului – şi privirea-mi este atrasă, automat, de imensa livadă a acestuia, care coboară spre vale, oferind privitorului şi o spectaculoasă perspectivă asupra aşezării. Intrăm apoi în locuinţa rustică a profesorului şi a soţiei sale – la rândul său, învăţătoare pensionară. Ajunşi în camera de lucru a octogenarului – după ce am remarcat faptul că fiecare cameră a clădirii e “dotată” cu un corp de bibliotecă, plin-ochi de cărţi  –  am parte de o altă surpriză plăcută: pe biroul acestuia tronează un calculator modern. Aflu că Hădărean se descurcă minunat cu aparatul, deşi mai încetişor, din cauza vârstei lui înaintate. De altfel, domnia sa întreţine şi o corespondenţă asiduă cu multă “lume bună”  din Cluj şi din ţară, fiind la curent până şi cu noutăţile sau dezbaterile de idei ce apar zilnic pe Facebook! După minute lungi de discuţii  despre cunoştinţele noastre comune, pe care le descoperim repede – în viaţă sau decedate – trecem până la urmă la subiectul Mihăilă Cuc, renumitul erou al locului. Mă corectează profesorul: nu singurul, fiindcă a mai existat şi Simion Mocan, un alt ţăran vrednic, opozant al comunismului, mort la Canalul Dunăre Marea Neagră, dar şi alţi unsprezece deportaţi în acelaşi loc şi prin câteva lagăre de muncă – pentru aceeaşi “vinovăţie” precum cea a lui Cuc: s-au opus furtului recoltelor de către comunişti, câștigate de ei prin sudoarea muncii. De altfel,  Remus Hădărean este şi iniţiatorul ridicării monumentului eroilor luptei anticomuniste din centrul comunei Ceanu Mare, realizat cu sprijinul primăriei în anul 2003. Îşi începe acesta confesiunea despre Mihăilă Cuc, precizând că mama acestuia se trăgea din familia Hădărenilor, iar o soră de-a mamei soţiei sale a fost căsătorită cu fratele lui Mihăilă, Alexandru, alt crunt persecutat politic de către regimul comunist: “Păi, fiind o familie numeroasă, nouă fraţi, după pensionare m-am întors în sat, la vatra strămoşească. Şi încet-încet, după ce-am făcut agricultură, ca orice ţăran, pe baza realităţilor cunoscute încă din copilărie am hotărât să fac investigaţii, sprijinit fiind de profesorul Valentin Vişinescu din Turda şi de istoricul Vasile Lerchinţan – în cazul monografiilor satului, a portretelor dascălilor din Munţii Apuseni şi a cărţii despre Schroder – iar mai târziu, prin intermediul profesorului Stelian Ţârău, în cel al documentării atrocităţilor comise de către comunişti asupra consătenilor mei. Profesorul Ţârău a fost, dealtfel şi care m-a ajutat să ajung la o bogată documentare din arhivele C.N.S.A.S., venind cu 760 de pagini din dosarele de la C.N.S.A.S. – din sutele de mii existente pe această temă”.

Mihăilă Cuc, cel mai influent om din comună  

Referitor la asasinarea lui Mihăilă Cuc, cu ochii pe computer, profesorul îşi deplasează cursorul pe mai multe documente – bogat ilustrate –  şi începe demonstaţia credinţei sale, nestrămutate, că eroul locului, Mihăilă Cuc, a fost “lucrat” ca la carte de către securitate, prin numeroasele mărturii făcute de o mulţime de informatori din sat. “Totul a început de la momentul obligării ţăranilor să adune grâul la arii, lucru ce se făcea până atunci la gospodăria fiecărui cetăţean, pentru că autorităţile doreau să  supravegheze producţia fiecărui ţăran, în scopul ridicării cotelor de cereale ale acestora. Aşa s-a ajuns la obligativitatea aducerii recoltelor în locuri stabilite de autoritate, având paznici, iar producţia să fie înregistrată pe loc de către un delegat de batoză, rămânând în stivă, pentru a fi apoi transportată la baza de recepţie din Câmpia Turzii. Şi, în multe situaţii ţăranul rămânea fără aproape niciun bob de grâu. Mai ales, după această hotărâre erau afectaţi cei care aveau suprafeţe mari de teren, cum a fost cazul în Ceanu-Mare, unde existau mulţi proprietari importanți”. În aceste condiţii, în 1949 a avut loc o adevărată revoltă împotriva aducerii recoltelor la arie, ţăranii din cătunele îndepărtate – precum Stârcu, Strucut, Huda, Fânaţe – l-au alungat pe împuternicitul de la Frontul Plugarilor, venit să-i lămurească pe săteni de “beneficiile” treieratului la arie. ”Şi, în aceste condiţii trebuia găsit vinovatul – care cine altul putea fi decât Mihăilă Cuc, fruntaşul satului, fostul primar timp de 25 de ani al comunei, care s-a păstrat înadins departe de aceste manifestări, pentru a nu fi considerat instigator”, explică mai departe profesorul. Însă, socoteala Securităţii era clară de tot: acest om trebuia lichidat, fiind cel mai influent personaj din sat, aşa că în jurul său s-a ţesut o adevărată reţea de note informative, mincinoase, care până la urmă l-au dus la pierzanie…Nu de alta, dar fostul primar liberal, între anii 1921 şi 1946, participase la data de 29 iunie 1946 şi la Congresul P.N.L. de la Turda, lucru care nu putea fi trecut cu vederea de către autorităţi.

“Filmul” execuţiei, în varianta Securităţii

Continuă profesorul, cu vocea tremurând de emoţie, arătându-mi o notă informativă din dosarul aflat la C.N.S.A.S., cea mai gravă dealtfel, scrisă de o oarecare Moldvai Maria, de fapt o persoană care şi-a atribuit acest nume: “Aceasta îl turna la Securitate, arătând că avea o armă militară îngropată în curte şi zece cartuşe, rămase din timpul războiului. O altă delaţiune relata un incident – la care Cuc nici nu a fost prezent în sală!  – de la o şedinţă la care au participat doi delegaţi din partea Frontului Plugarilor, iar oamenii au început să vocifereze că nu vor să treiere la arie, ci numai în gospodărie. Astfel, pe baza acestei delaţiuni şi a altora, la casa lui Cuc s-a deplasat, efectiv, pe 8 august 1949 un pluton de execuţie, care l-a dus în seara acelei zile, pe un loc aflat în hotarul Ceanului, la Cracoşa şi l-a asasinat cu trei cartuşe în cap”. Şi-mi arată raportul şefilor Securităţii de după împuşcătura mortală, vezi Doamne, cerută de fuga de sub escortă a lui Mihăilă. Nota noastră: am păstrat intact textul notei securiştilor, inclusiv greşelile de ortografie, menţionând că întreg “filmul” uciderii lui Cuc este o mistificare. O redăm integral:

“DIRECŢIA REGIONALĂ A SECURITĂŢII POPORULUI CLUJ: Înaintăm alăturat actele dresate contra chiaburlui CUC MIHĂILĂ din comuna Cean ul Mare jud. Turda, din care rezultă că susnumitul posedă una armă militară şi 10 cartuşe. Susnumitul recunoscând la Serviciu, că întradev r posedă acel armament care ne-a fost semnalată printr-o notă informativă în ziua de 27.7.1949, am dispus ca împreună cu două organe ale noastre să se deplaseze la domiciliul susnumitului pentru a arăta locul unde se află acea armă şi muniţia. La intrare în comună maşina defectându-se, cele două organe au lat-o pe jos iar individul CUC MIHAIL văzându-se în situaţia gravă în care se află şi că dacă se găseşte arma ştia că ce pedeapsă va lua, a căutat ca să se eschiveze de a arăta locul unde se află acel armament. Sus-numitul CUC MIHAIL deşi are etate de 60 de ani, fii foarte robust şi puternic a sărit la un organ cu scopul să-l dezarmeze şi să fugă, iar al doilea organ văzând intenţia chiaburului l-a împuşcat mortal. Alăturat se înapoiază în dublu exemplar nota informativă din care reiese că susnumitul posedă armă, declaraţia susnumitului prin care recunoaşte, precum şi fişa personală. Semnat Căpitan de Securitate Kovacs Mihail şi Slt. de Securitate Popa Vasile”.  

„I-am închis pliscul lui Cuc, nu mai cântă!”

Îşi continuă profesorul relatarea, cu glasul gâtuit de emoţie: ”După execuţie trupul lui a fost lăsat pe camp, unde a fost descoperit de către ciobanii care au auzit împuşcăturile şi care după plecarea maşinii s-au îndreptat spre locul respectiv. Unul dintre ciobani, cunoscând despre cine este vorba, a alergat în Ceanu Mare, la familia lui Mihăilă, anunţând-o despre cele întâmplate. A doua zi, la cadavrul eroului s-a instaurat pază armată, securiştii nepermiţând nimănui să se apropie de el, fiind admisă doar familia, pentru pregătirile de îngropăciune. Fostul fruntaş al satului fost înmormântat fără preot, chiar la locul respectiv, iar pe hotarul unde se presupune că ar fi avut loc crima s-a ridicat o cruce ”. Şi – arată profesorul – abia acum, târziu, pe baza aceloraşi documente al Securităţii, de la C.N.S.A.S., s-a aflat componenţa “maşinii morţii”: în faţă, şoferul Palaci, alături de el Cuc, iar în spatele lor locotenentul Schwartz Vasile şi în partea stângă a acestuia plutonierul Pintilie Alexandru. Martorii oculari au relatat că maşina marca Ford s-a întors din hotar cu criminalii pe la ora 23.00, iar ceva mai târziu, arestatul Vana Bazil, aflat în acea perioadă într-o celulă din Securitatea Turda, l-a auzit pe unul dintre cei trei securişti spunând: “Pintilie, i-am închis pliscul lui Cuc, nu mai cântă”! După asasinare, a avut loc inventarierea tuturor bunurilor familiei, soţia lui Cuc a fost deportată în satul Peştera din judeţul Constanţa, unde a stat cinci ani de zile, singură. Curând, alţi unsprezece consăteni de-ai fostului primar au fost duşi la Canal şi-n diferite alte lagăre de muncă. Printre ei, se detaşează destinul tragic al lui Simion Mocan, decedat după cinci luni de şedere la Canal. “Un caz aparte l-a constituit cazul acestuia, care ar putea constitui, ca şi-n cazul lui Cuc, subiectul unui roman sau al unui film: Mocan a fost judecat în proces public în Ceanu Mare, pentru că – atenţie! – nu şi-a dezmiriştit, în timp de trei zile, aşa cum i s-a cerut, suprafaţa de 16 hectare de pe care fusese recoltat grâul.  S-a ales cu o condamnare de unsprezece ani de muncă silnică, rămânând acasă după el soţia şi cei nouă copii”, mai explică profesorul Hădărean, cu glasul stins şi o infinită tristeţe în privire. Răbufneşte din nou acesta, de data aceasta cu o notă de  bucurie în glas: “Să vedeţi, totuşi, că nu toţi au putut fi corupţi de către Securitate. A existat un bărbat în sat care-i purta numele, fără să-i fie rudă apropiată, Cuc Mihăilă a lui Ion. Acesta, având doi copii  – unul la facultate şi altul la Şcoala Normală –a fost presat timp de doi ani de zile, cu un angrenaj uriaş de oameni de sprijin ai Securităţii, ca să-l toarne pe fostul primar. Şi totuşi, deşi a fost ameninţat în numeroase rânduri că fiii lui vor fi daţi afară din şcoli iar el va fi închis, ca fost legionar, nu au reuşit să-l determine pe acesta să accepte semnarea unui angajament. N-au avut încotro şi, lovindu-se de refuzul îndârjit al acestuia de a colabora, l-au trecut până la urmă, pe lista supravegheaţilor. Am găsit episoadele respective în notele de la C.N.S.A.S.” Şi, în încheierea discuţiei noastre, magistrul îmi prezintă un grăitor portret, în cuvinte, al eroului Mihăilă Cuc, fostul primar interbelic asasinat, realizat de către medicul Vasile Câmpean, un fiu al satului ajuns în S.U.A.: “Pe badea Mihăilă, după cum îl agrăiam îl ştiam de când era copil. Era un om bun, vrednic şi de omenie. Pe deasupra era şi un român bun. Era cunoscut pe toată Câmpia Ardealului – de la Bobâlna Dejului în jos şi la Silivaş – şi de la Huedin la Bonţida… Dacă Octavian Goga şi Mihai Eminescu l-ar fi cunoscut pe Cuc Mihăilă, de bună seamă l-ar fi găsit ca find cel mai cuminte-n sat şi mândru-n toate cele”…

HOREA LUI CUC, pe care acesta o cânta la nunţi, descântat, parcă ar fi presimţit până şi modul în care i va sfârşi viaţa:

Dacă nu-i şi nu-i şi nu-i

Norocu la vremea lui,

Dacă nu-i şi nu-i să şie

Rămâne casa pustie

Că norocu dacă poate

Scoate omu de la moarte

Şi norocu dacă vrea

Scoate omu din belea

Că mi-o spus mama bătrână

Că n-oi muri pe perină

Oi muri în vârf de deal

Împuşcat de-un criminal