Graţie „evoluţiei” societăţii noastre multilateral subdezvoltate, în generosul secol XXI mai există – desigur, mai mult pe la ţară – oameni fără nicio posibilitate de a-şi creşte şi hrăni, efectiv, copiii. Îi trimit, de mici, ca slugi pe la diferite persoane din sat sau de aiurea, micuţii ajungând să ia viaţa pieptiş, într-o lume larvară, lipsită de cuvinte, violentă şi atavică – identică celei a animalelor. Un asemenea caz este cel al lui Sorin Lucza, de loc de lângă Turda, care s-a trezit cotonogit – la Recea Cristur – de un individ care, invocând o pagubă imaginară făcută de vacile pe care Sorin le îngrijea, l-a rupt în bătaie!
Miercuri, 2 noiembrie, tânărul în vârstă de 24 de ani şade îngândurat pe banca din curtea I.M.L. Cluj. Vede pentru prima oară în viaţă marele oraş, fiind însoţit de stăpânul său, un ambulanţier din Cluj-Napoca, proprietar de animale în Recea Cristur. Acesta pare, la rândul său, teribil de îngrijorat de incidentul petrecut “slugii” sale. Are şi de ce, pentru că aceasta e o perioadă tulbure, când pentru un cioban vrednic se dau adevărate bătălii între proprietarii de animale şi a găsi un maestru în meserie, care să fie şi cinstit pe deasupra, este o adevărată loterie. Ori Sorin – fiul unei familii nevoiaşe din Bogata, cu şase copii – este unul dintre aceştia.
Povesteşte tânărul, asistat de proprietarul animalelor de care are grijă: „Marţi am scăpat şapte vaci în lanul de porumb al lui dl. Covaci, un crescător de cai din sat. Le-am adus imediat pe terenul nostru, iar acestea n-au apucat să-i facă vreo pagubă, cât de mică. Însă, aflat acolo, acesta a năvălit peste mine şi m-a pus la pământ, din pumni, apoi a continuat să mă lovească cu picioarele. Am fost norocos într-un fel, deoarece cineva a sunat la 112 şi salvarea m-a adus repede la U.P.U., unde am stat internat până astăzi. Însă, din păcate, când am fost bătut nu aveam buletinul la mine, şi la Cluj am venit, cum eram la turmă, aşa că abia mâine o să-mi scot certificat”. Apoi, ca un ins matur, plin de griji, părăseşte curtea instituţiei medicale, însoţit de stăpân.
Joi, la prima oră, îl găsesc pe Sorin aşteptând în poziţie de drepţi, în faţa cabinetului de consultaţii al I.M.L. Cluj, singur, de data aceasta cu actele complete asupra lui. Apare şi unicul său frate mai evoluat, mai în vârstă decât el, care-i seamănă leit – scos parcă din acelaşi “şablon” – de profesie zugrav la Cluj-Napoca, care-i aduce un timbru fiscal în valoare de un leu. Aflu cu acest prilej că ceilalţi fraţi ai lui sunt în continuare la ţară, unde se ocupă şi ei, la fel ca Sorin, tot de animale.
Îmbrăcat în salopetă, fratele zugrav se revoltă: „Am fugit de la muncă să-i aduc timbrul acesta fratelui meu. Nu înţeleg de ce l-a bătut atât de tare omul acela, ştiind că-i un copil sărman şi vai de capul lui. De aceea, n-o să ne lăsăm şi îi facem plângere penală individului, ca să-l determinăm să plătească pentru ce-a făcut”. Adaugă victima: “Am aflat că după ce m-a bătut n-a făcut nicio plângere la primărie, ca să-l despăgubim pentru eventualele pagube. Dimpotrivă, dl. Covaci şi-a şi recoltat porumbul, deci e clar că pagubele lui sunt zero şi m-a bătut doar ca să se dea mare”.
Apoi intră la examinare şi se întoarce după câteva minute cu un certificat medical în care se stipulează că “victima prezintă un traumatism hemitoracic şi contuzii”. Îşi împătureşte actul cu eterna grijă a ţăranului român, atunci când se pregăteşte să se prezinte la autorităţi, apoi, preocupat, îşi ia rămas bun.
“Mă duc la secţia de poliţie, să fac plângere, ca să nu se mai repete cumva ce s-a întâmplat de 1 noiembrie”, explică el – şi dispare ca o nălucă. Şi, inevitabil, mă întreb: oare când şi în ce ipostaze se va mai întoarce în marele oraş, băiatul acesta – dresat de mic pentru ca munca, animalele şi slujirea stăpânului să reprezinte supremele valori ale vieţii lui?
