Detaliile bătăliei de la Mărăşti, marele succes al armatei române în Primul Război Mondial

132

Bătălia de la Mărăşti (9 iulie – 19 iulie 1917) a însemnat un important succes repurtat de Armata a II-a română comandată de generalul de Corp de Armată Alexandru Averescu.

Campania militară a armatei române în anul 1916, an în care ţara noastră a intrat în Primul Război Mondial, a fost un eşec total. Prin urmare, singurul teritoriu care îşi păstrase statalitatea în anul 1917 era Moldova. Din acest punct de vedere, marea bătălie de la Mărăşti din iulie a fost primul succes al Armatei a 2-a, care era comandată de generalul Alexandru Averescu, scrie adevarul.ro.

Satul Mărăşti fusese puternic fortificat şi transformat într-un centru de rezistenţă pe care duşmanul îl considera inexpugnabil.

„Un reduit complet închis, înconjurat de mai multe linii de sârmă ghimpată şi cu două rânduri de tranşee adânci, consolidate cu grinzi de lemn, de fier .şi de beton armat, iar casele de la marginea satului amenajate pentru o rezistenţă îndelungată în cazul unor lupte de stradă. Terenul era favorabil defensivei, căci localitatea se afla pe o creastă dominantă, deasupra unui mal râpos spre est, ceea ce făcea dificilă eliberarea ei printr-un atac frontal”, potrivit istoricilor Vasile Alexandrescu şi Costică Prodan, care au scris cartea „Ofensiva de vară Mărăşti 1917”.

Armata a 2-a română, comandată de generalul Alexandru Averescu, avea în compunerea sa patru divizii grupate în două corpuri de armată: Corpul IV Armată (comandant: generalul Gheorghe Vălleanu) constituit din Diviziile 8 şi 6 şi Corpul 1 Armată (comandant: generalul Arthur Văitoianu) compus din Diviziile 3 şi 1.

Au învins cea mai bună armată din lume

Buna pregătire a trupelor de sub comanda sa i-a insuflat mult optimism comandantului Armatei a 2-a române, care scria: „Am însă ferma încredere în succesul trupelor noastre pe frontul Armatei mele. Sunt convins că acţiunea care începe azi va fi pentru soldatul nostru un titlu de glorie şi pentru ţară de mândrie. Ne măsurăm, în condiţiuni aproape egale, cu cei mai buni soldaţi din lume. Sunt convins că vom învinge”, scira generalul Averescu.

“Conducerea operaţiilor acestui atac a fost încredinţată generalului Alexandru Mărgineanu, comandantul Diviziei a 3-a, care ţinea frontul de la dealul Drăgoteştilor până la Răcoasa, inclusiv. La Mărăşti, generalul Mărgineanu a condus pe lângă trupele ce aparţineau organic Diviziei a 3-a lnfanterie şi trupele ce au fost ataşate şi puse sub comanda sa din punct de vedere operativ. Atacul s-a dezlănţuit în dimineata zilei de 11 iulie 1917, fiind precedat de un bombardament violent al artileriei române, care a făcut ravagii în liniile duşmane. Unul din proiectile a distrus biserica satului. Năuciţi de bombardamentul infernal şi surprinşi de neaşteptatul şi vigurosul atac al românilor, germanii nu au avut nici timp să se gândească la apărare”, spune istoricul vrâncean Horia Dumitrescu.

Ofensiva armatei române din zona bazinului Soveja este cunoscută în istorie ca „Bătălia Mărăştiului”. Bătălia a luat sfârşit după zile crâncene de luptă, la 19 iulie 1917, printr-o mare victorie repurtată de armata română. Această victorie a fost plătită cu sângele a 1.469 morţi şi 3.052 de răniţi  şi distrugerea satului Mărăşti.

Istoricul Nicolae Iorga a apreciat bătălia de la Mărăşti ca fiind „Prima adevărată şi deplină victorie românească”.

Pentru a înlătura posibilitatea dispariţiei satului Mărăşti de pe harta ţării, precum şi pentru a aduce un omagiu eroilor ce şi-au vărsat sângele pentru apărarea patriei, Societatea Mărăşti, constituită din dispoziţia generalului Alexandru Mărgineanu a reconstruit de la zeră satul.

Acesta a devenit în scurt timp un sat modern: s-au ridicat case noi, s-au refăcut casele mai puţin deteriorate, s-au dat în folosinţă o uzină electrică şi una hidraulică reuşindu-se astfel să se asigure apa necesară locuitorilor, s-a construit o biserică şi un local de şcoală nou.

Practic, în 1924, după cum relatau publicaţiile acelor timpuri, satul Mărăşti era complet schimbat la faţă.