În zilele acestea cea mai controversată problemă este cea legată de intenția Guvernului de a grația unele infracțiuni și să modifice codul penal, ca urmare a faptului că mai multe articole din legislația penală au fost declarate neconstituționale.

 

Vreau să fiu bine înțeles: depopularea parțială a penitenciarelor este o necesitate obiectivă deoarece acestea sunt supraaglomerate, iar România este constant condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului CEDO de la Strasbourg pentru că nu asigură condiții rezonabile de detenție pentru cei care suferă condamnări penale. Oricât aș irita, prea mult măsuri de încadrare în exigențele europene nu se pot realiza parțial decât prin măsuri de clemență penală, adică prin amnistie și grațiere și de acest lucru s-a convins și Iohannis cu prilejul vizitei la Strasbourg. În șase luni nu se pot construi cinci penitenciare. Este exclus și faptul ca în acest interval să se transforme foste cazărmi, care nu mai sunt utilizate, în pușcării în care să se asigure condiții rezonabile de discutarea pedepselor.

Voi încerca în primul rând să arăt ce însemnă amnistia și grațierea:

  1. Amnistia este un act de clemență al Parlamentului României prin care se înlătură răspunderea penală pentru fapte săvârșite, alături de prescripția răspunderii penale, lipsa plângerii prealabile și împăcarea părților. Aceasta se acordă prin lege și, dacă intervine înainte de condamnare, exonerează de răspunderea penală, iar dacă intervine după condamnare înlătură atât executarea pedepsei, precum și alte consecințe ale condamnării, care se vor aplica dacă fapta nu ar fi amnistiată. Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță educative și nu înlătură acțiunea civilă, adică a dreptului la despăgubiri pentru partea vătămată.

Se poate promova și prin ordonanțe de urgențe, urmând ca soluția definitivă, (confirmarea, amendarea sau anularea acesteia) să fie hotărâtă de Parlament.

Guvernul Grindeanu nu a intenționat să promoveze o măsură de amnistie.

  1. Grațierea, conform art.160 c.p. are ca efect înlăturarea în totul sau în parte a executării pedepsei, ori comutarea acesteia într-o pedeapsă mai ușoară. Grațierea nu are efecte asupra pedepselor complementare și măsurilor educative neprivative de libertate, asupra măsurilor de siguranță și a drepturilor la despăgubiri pentru partea civilă. Apropo de condamnarea lui Liviu Dragnea, grațierea nu are efecte asupra pedepselor a căror executare a fost suspendată sub supraveghere, în afară de cazul în care se dispune altfel prin acte de grațiere.

După cum se vede, procesul penal nu se stinge ca urmare a grațierii, continuă, se acordă despăgubiri, se aplică pedeapsa care însă nu se execută, deoarece se constantă că infracțiunea a fost grațiată. Se intenționează grațierea pedepselor privative de libertate până la cinci ani. Dacă beneficiarul grațierii comite un nou fapt penal, acesta va executa, pe lângă pedeapsa pentru ultima infracțiune și pedeapsa aplicată pentru fapta grațiată.

În mintea multora, se confundă amnistia cu grațierea, care au consecințe diferite, însă în ambele situații se iau măsuri în favoarea celor care au încălcat legea, dar în cazul grațierii acestea sunt mai limitate.

Important este ca grațierea să nu aibă un caracter părtinitor, favorizând o categorie de persoane care nu ar trebui să beneficieze de aceste măsuri de clemențe.

Ministrul Justiției arată că procedura inițiată își va urma cursul în cazul Guvernului în pofida multor instituții de la Consiliul Superior al Magistraturii până la Administrația Prezidențială. La mitingul protestatarilor, duminică la București a participat și președintele Iohannis, ceea ce mi se pare cel puțin neobișnuit. A spune însă, ca Liviu Dragnea că se  iniția o nouă mineriadă, mi se pare cel puțin exagerat. Nu au fost acte de violență, iar dacă era cel mai mic pericol ca manifestările să degenereze atunci președintele PSD Dragnea nu ar fi dispus ca jandarmii să se retragă din fașa sediului PSD de pe șoseaua Kiseleff.

Cert este că o mare parte a opiniei publice, inclusiv tinerii, care nu au participat la vot la 11 decembrie 2016 sunt împotriva celor două proiecte de acte normative.

Mi se pare ciudat de ce nu s-au prezentat legile în Parlament, astăzi se puteau înlătura multe suspiciuni. Era mai firească această apoziție și mai adecvată așteptărilor alegătorilor, inclusiv a acelora care au votat pentru PSD și ALDE.

Modificările codului penal dispuse de Curtea Constituțională trebuiau demult operate, dacă Parlamentul se conforma legii. De câte ori una sau cele două camere ale Parlamentului nu au putut adopta legi, deoarece nu s-a întrunit cvorumul legal, deci senatorii și deputații pur și simplu chiuleau.

Pe de altă parte, multe decizii ale Curții Constituționale puteau fi evitarea dacă codul penal și codul de procedură penală nu ar fi fost adoptate prin asumarea răspunderii. Dacă au greșit fostele guverne, nu ar trebui să recidiveze și Guvernul Grindeanu.

Soluția rezonabilă ar fi așa cum am spus ca cele două proiecte de acte normative să fie prezentate Parlamentului, unica autoritate cu adevărat legislativă. În această situație, acestea ar fi ieșit mult mai bine, deoarece sute de oameni gândesc mai bine decât 25 de miniștri.

Apropo de justiție, domnul Teodor Meleșcanu l-a certat pe ambasadorul Hans Klemm pentru amestecul în afaceri interne ale României invocând art. 41 din convenția de la Viena. Acesta s-a referit la aprecierile făcute la adresa Direcției Naționale Anticorupție. De fapt, doamna Laura Codruța Kovesi au fot întotdeauna în grațiile Ambasadei Americane din București. Nu știu cât a fost afectat domnul Klemm de reproșurile ministrului nostru de externe, dar cred că acum este afectat mult mai mult de declarațiile lui Trump că va schimba pe toți ambasadorii numiți de fostul președinte Obama, printre care figurează și cel din România.

Despre efectele convorbirilor președintelui Iohannis la CEDO Strasbourg, or dacă referendumul împotriva corupției este rezonabil, în următorul editorial.

Adrian Man

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.