Diversiunea Ioan Aurel Pop – „securistul”, demantelată chiar de CNSAS. Apelul la patriotism al academicienilor a iscat furtuna

Istoricul Mădălin Hodor, funcţionar public la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, şi revista „22” au editat, după propriile interese, „Lista celor 200”. Hodor a publicat în “22”, pe 12 aprilie, o listă de „colaboratori” din 1985 ai Direcţiei de Informaţii Externe a Securităţii.

Operaţiunea de denigrare prin acuzaţii false a lui Ioan Aurel Pop, actualul preşedinte al Academiei Române, a fost concepută în laboratoarele Grupului pentru Dialog Social (GDS) şi desfăşurată fraudulos cu complicitatea mai multor colaboratori din interiorul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS). Pentru aceasta, deşi a încălcat legea în cel puţin trei rânduri consecutiv, executantul acţiunii, Mădălin Hodor, a primit din partea unei Comisii de Disciplină a CNSAS o sancţiune minimă, ca pentru prima abatere. Dar „prima abatere” o constituia practic publicarea primului articol denigrator, cu „Lista celor 200”. Celălalte serii de articole intră tot la prima abatere? Pentru a lămuri Academia Română şi personalităţile maculate ca „victime colaterale”, cât şi, în principal, opinia publică, am demantelat diversiunea cu Ioan Aurel Pop – „securistul” chiar cu sprijinul CNSAS. O istorie care poate părerea prea lungă pentru cititorul de „Facebook News” de azi dar care reflectă un modus operandi al celor care subminează România de 28 de ani.

Scurt-circuit intern

EVZ deţine în acest moment dovezile care ne demonstrează cum s-a derulat filmul operaţiunii cu complicităţi ilegale. Singurul motiv pentru care această campanie nu s-a declanşat cu o zi înainte de alegerile de la Academie, aşa cum era programată şi după cum reiese din analiza noastră, a fost un scurt-circuit intern al grupului organizat de acţiune, care a întârziat apariţia celebrei „Liste de colaboratori ai Securităţii”, în fapt o listă de lucru a Unităţii CIE (fosta DIE, actualul SIE) 0225 – Emigraţie.Motivul: pagina 2 lipsă a documentului publicat falsificat de „22”, organul de presă al GDS, în care apar persoane ale căror nume de familie încep cu litera „A” sau „B”. Pe cine au vrut să protejeze falsificatorii, ei ştiu. Iar noi vom afla. Preşedintele CNSAS, istoricul Constantin Buchet, ne confirmă, sub antentul instituţiei, că da, Hodor a primit documentul integral şi da, documentul, aşa cum a apărut în presă, a fost alterat.

Chiar şi din documentul PDF postat online de „22” au fost şterse elementele de proprietate pentru a nu mai putea fi citită modificarea efectuată asupra sa.

Simbioza FSN-GDS

Angajatul CNSAS Mădălin Hodor este bun de obiect de cercetare întrun mini-studiu de caz pentru că prin el sunt ilustrate perfect simbioza dintre grupările conduse de Ion Iliescu şi Silviu Brucan, respectiv FSN şi GDS. Schema este clasică: Puterea inventează o falsă Opoziţie ca să ocupe piaţa publică şi să elimine o Opoziţie reală. Dovada, partidele istorice îndrituite să reprezinte adevărata opoziţie la formele mascate ale comunismului au dispărut cu totul, în acest moment fostul FSN-PDSR (PSD) al lui Ion Iliescu disputându-şi scena politică cu fostul PDFSN (PNL) al lui Petre Roman. Cu concursul „arbitrului” neschimbat, GDS.

În aparenţă cele trei grupări create de tartorii care au confiscat revoluţia populară din decembrie 1989 pretind că se află pe poziţii contrare, pe baricade opuse. Aceasta în pofida faptului că GDS a primit titulatura de asociaţie de utilitate publică de la „ciumatul roşu” Adrian Năstase şi sediul gratuity, prima oară, de la tartorul KGB-ist Silviu Brucan şi ultima oară de la „micul ticăloşescu” Victor Ponta. Dar iată că elementul nostru ilustrativ, Mădălin Hodor, este bine-mersi şi membru al Consiliului Ştiinţific al „Institutului Revoluţiei Române” condus de însuşi Ion Iliescu şi, în acelaşi timp, membru vocal-instrumental al GDS, unde activează, cot la cot şi fără vreo discriminare, disidenţi şi „anticomunişti” post-comunism cu foşti demnitari de rang înalt ai PCR, PSD şi PDL şi chiar şi „consultanţi” BOR. Dacă vrem să înţelegem cine a comandat atacul e bine să ştim cam de unde a plecat, bine înfăşurat în steagul „luptei contra securismului”, în fapt fosta „luptă pentru pace”.

Pagina 2 e la CNSAS, nu la SIE

Auto-intitulat „cercetător superior” al CNSAS, după cum îl prezintă organul grupului, „22”, Hodor este însă doar vârful de lance al acestei campanii. O titulatură inventată, după cum scrie preşedintele CNSAS – „organigrama CNSAS nu include funcţia de «cercetător superior»” -, menită doar a-i da un aer „superior” unui simplu angajat cu un grad oarecare al Direcţiei Investigaţii a CNSAS, devenit şi cercetător acreditat pentru a putea scoate legal din instituţie documente cu iz de şantaj. Şi totuşi, dintr-un singur motiv – graba, apropierea momentului alegerilor de la Academie – a ales, împreună cu complicii săi, calea ilegală.

Pe lângă metoda frauduloasă prin care au scos din instituţie aceste documente, Mădălin Hodor, complicii şi revista „22” au eliminat pagina a doua din documentul original inventând că SIE şi CNSAS sunt vinovate de cenzură. Citiţi aceste declaraţii halucinante – ţinând cont de realitate – ale numitului Hodor:

Minciuna din „22”: „Din document lipseşte pagina a doua (de la poziţia 10 la poziţia 23) care nu a fost predată de către SIE şi a cărei lipsă nu a fost se pare observată de reprezentanţii CNSAS în comisia mixtă atunci când au preluat dosarul. Motiv pentru care, până când SIE se va hotărî să o desecretizeze şi să o predea în conformitate cu prevederile legale, nu vom şti numele celor aflaţi pe respectiva pagină. Până atunci le putem citi pe celelalte 200”.

„Explicaţia absenţei nu o am”

Într-un alt interviu: „Explicaţia absenţei nu o am. Cum nu am nicio idee ce nume ar fi acolo şi nu vreau să mă avânt în speculaţii de ce nu a fost predată. Semnalându-i absenţa, sper că va fi solicitată de către CNSAS la SIE”. În circa 10 interviuri servite variază pe tema aceasta, iar în publicaţia online europalibera.org se mai şi ultragiază că SIE n-ar fi dat pagina CNSAS şi nimeni nu o cere. Am făcut-o noi, încă din luna mai.

Aceasta a fost întrebarea noastră adresată oficial conducerii CNSAS: „Pagina 2 a documentului CNSAS pe care l-a publicat dl. Hodor, încălcând Legea şi regulamentul CNSAS, se află în arhiva CNSAS? Dacă nu, aţi solicitat-o instituţiei de unde provine? În ambele cazuri, ce demersuri faceţi pentru a prezenta această pagină lipsă opiniei publice, pentru a scăpa asfel de acuzaţia că CNSAS sau dl. Hodor acoperă pe cineva de pe această pagină?”

Răspunsul preşedintelui CNSAS, prin care este demonstrată minciuna incalificabilă a lui Hodor, este fără echivoc: „Da, în fondul arhivistic al CNSAS se regăseşte pagina a doua a documentului publicat de domnul Mădălin Hodor. Având în vedere că demersul domnului Mădălin Hodor a fost unul personal, generat prin calitatea sa de cercetător acreditat, nu ne putem pronunţa asupra criteriilor sale opţionale şi nici asupra factorilor determinanţi în ceea ce îl priveşte”.

Cum poate lipsi doar verso-ul unei file?

În realitate este vorba de faţa a doua a acestei pagini. Verso-ul paginii cu numărul 2. Cum ştim, documentul a fost văzut de Hodor pe hârtie în propria Direcţie, de Investigaţii, unde lucrează. Deci cum ar fi putut lipsi, oare, verso-ul unei pagini? A fost transportat Hodor de Direcţia Investigaţii, complice la fraudă, într-o altă dimensiune? Da, în dimensiunea minciunii, cu siguranţă. Şi ce ne mai demonstrează acţiunea membrului GDS?

Cum chiar cei mai înfocaţi propagandişti ai deontologiei şi denunţătorii fake-news-ului sunt, de fapt, cei mai versaţi utilizatori ai mistificării. Care, iată, cel mai probabil, îşi acoperă un membru de vază. Consultând cele trei liste publicate de Hodor şi „22” observăm că dintre acestea doar lista cu pagina lipsă are toate datele şterse în timp ce celelalte afişează data la care au fost create iniţial de CNSAS şi data la care s-a adaugat ştampila electronică de dinainte de eliberarea documentului. Un amănunt edificator, scăpat de deontologii „22”.

Vlăduţescu: Tismăneanu e în spate

Doi dintre cei mai vehemenţi aplaudaci ai „Listei lui Hodor” au fost Vladimir Tismăneanu şi Cristian Preda, care şi-au devorat trivial („beţiv”, „turnător”) propriul profesor de filosofie, eminentul specialist în istoria filosofiei antice Gheorghe Vlăduţescu, care apărea şi el ca fiind colaborator al CIE.

Profesorul Vlăduţescu crede că Tismăneanu ar putea să fie în spatele acestei afaceri, după cum ne-a declarat zilele trecute. Această ipoteză de lucru poate explica şi scurt-circuitul care a dus la întârzierea publicării listei în ziua alegerilor de la Academie şi, în final, publicarea ei cu cenzurarea paginii 2, Tismăneanu fiind pe alt fus orar, aceasta obligând „deontologii” să aştepte primirea ordinelor.

„Mişelie, îngreţoşător, prost-gust. Sunteţi doar un înfometat de măriri, sinecuri şi funcţii”, avea să-i arunce „academic” Vladimir Tismăneanu lui Ioan Aurel Pop, după publicarea Listei, într-un text cu puternice tuşe autoportretistice.

Apelul la patriotism al academicienilor a iscat furtuna

Aversiunea GDS şi a lui Vladimir Tismăneanu faţă de Ioan Aurel Pop a răbufnit public după ce un grup de academicieni a publicat pe 8 februarie a.c., Apelul intitulat IDENTITATE, SUVERANITATE ŞI UNITATE NAŢIONALĂ, iniţiat de academicienii Victor Voicu, Ioan-Aurel Pop şi Gheorghe Păun şi semnat de un mare număr (84) de membri ai Academiei Române. „Diversiune naţionalistă în contextul protestelor anticorupţie”, titra revista „22” pe 9 februarie. „Academia Română, cerul pătat al culturii noastre. Apel la patriotism, iniţiat de un utecist [Ioan Aurel Pop] şi semnat de câţiva comunişti şi securişti”, prelua ideea Sabin Orcan, cel care îi găzduieşte azi interviurile pe bandă ale lui Mădălin Hodor. Într-un mod băşcălioş intervine în „22”, cu un text intitulat „Academia salvează România”, şi Lucian Boia, un detractor cunoscut al lui Ioan Aurel Pop, după ce acesta i-a demontat în lucrarea sa, „Istoria, Adevărul şi Miturile”, toate falsificările propagate cu programă prin „Humanitas”. Tonul împotriva lui Ioan Aurel Pop îl dăduse de altfel chiar editorul elucubraţiilor lui Boia, Gabriel Liiceanu, care considera prezenţa academicianului Ioan Aurel Pop în comisia Administraţiei Prezidenţiale responsabile de un Proiect de ţară drept „strigătoare la cer”, printre lucrurile „groteşti, obscene sau abjecte pur şi simplu” din România. La rampă iese imediat şi (acelaşi) Mădălin Hodor, cu un text incriminatoriu apărut, normal, tot în „22”, pe 14 februarie: „Academia Română sau Academia RSR?”.

Ţinta fixată: Ioan Aurel Pop

Între timp, în jurul acestei date, apare publică şi intenţia lui Ioan Aurel Pop de a candida pentru funcţia vacantă de preşedinte al Academiei. Peste numai o săptămână de la atacul din „22”, pe 22 februarie 2018, conform datelor furnizate de CNSAS, Mădălin Hodor face cerere de acreditare ca cercetător extern. Ţinta fixată: Ioan Aurel Pop.

Hodor propune ca temă de cercetare „Istoria spionajului românesc de la Al Doilea Război Mondial la Revoluţia din Decembrie 1989”. Pe 9 martie se închide lista de candidaturi pentru preşedinţia Academiei Române, cu Ioan Aurel Pop între cei patru candidaţi. Hodor se încadrează în timp. Aprobarea cererii îi este înmânată pe 13 martie. Este foarte interesant de observat, mai ales pentru structura de securitate a CNSAS, faptul că, deşi de abia primise aprobarea pentru tema sa de cercetare, exact la această dată, 13.03.2018, sunt create în format PDF două dintre cele trei liste folosite de Hodor în articolele sale „demascatoare” din „22”. Tot atunci îi este pusă pe tavă şi lista cu Ioan Aurel Pop printre alţii? Posibil, dar, pentru că datele documentului au fost şterse, cel mai probabil după cenzurarea paginii 2, rămâne în atenţia CNSAS să afle exact cine i le pregătise deja spre extragere din instituţie când încă nici nu se uscase cerneala fostului preşedinte al Colegiului, Dragoş Petrescu, de pe cererea de acreditare.

Hodor nu a pierdut vremea cu respectarea legii

În mod normal, ca orice cercetător extern, Hodor trebuia să consulte dosarele la Sala de studiu şi apoi să solicite copierea lor. Conform informaţiilor furnizate de conducerea CNSAS acest lucru nu se întâmplă. El nu pierde timpul cu programarea la Sală. Mădălin Hodor sfidează regulile şi, pe banii contribuabililor, cercetează „în exclusivitate” doar pentru revista „22”, sărind peste capul tuturor cercetătorilor. Ca răspuns la o întrebare a noastră, CNSAS arată clar: „În aceste condiţii se impune constatarea că dosarul în cauză a fost studiat de domnul Mădălin Hodor în cadrul Direcţiei Investigaţii”. Direcţia complice. Condusă la data respectivă de o premiantă a GDS, care până nu demult figura pe site-ul GDS ca membră, informaţie dispărută recent, ca urmare a demersului nostru transmis conducerii CNSAS: Germina Nagâţ, în prezent promovată de USR ca membră a Colegiului CNSAS.

Direcţia responsabilă de emiterea dosarelor solicitate de cercetătorii externi acreditaţi, Direcţia Cercetare, îi programează lui Hodor rezolvarea cererii conform Legii, până la termenul de 6 mai 2018, dar, totuşi, are pregătite documentele solicitate de acesta pentru data de 16 aprilie. Prea târziu, însă, pentru Hodor şi GDS. Alegerile de la Academie urmau pe 5 aprilie.

Precipitarea lui Hodor şi a complicilor săi de a scoate lista din instituţie înainte de data de 16 aprilie, când fusese programat de Direcţia Cercetare, reiese din graba cu care acţionează, în data de 2 aprilie, tot în timpul programului de lucru ca angajat CNSAS, transmiţând „oficial” aceeaşi cerere propriei Direcţii în care activează, Direcţia Investigaţii, pentru a obţine fără anonimizare toate documentele dorite – şi pregătite din 13 martie – a doua zi, la orele 8.40! Ce justifică această grabă, altceva decât ceea ce arătăm?

O dovadă a complicităţilor

Mai mult, o altă aberaţie care demonstrează natura complicităţilor interne din CNSAS, constă în faptul că Hodor nici măcar nu a solicitat corect Dosarul Unităţii 0225 – Emigraţie. În cererea sa aprobată de Colegiul CNSAS apare notată, din aceeaşi grabă atavică, o altă unitate: UM 0255. Practic, şefa Direcţiei Investigaţii nici nu avea cum să-i ofere subalternului ei, sub nici o formă legală, dosare ale unei alte Unităţi a Securităţii, respectiv UM 0225. De ce nu i-a remis Direcţia în cauză dosarele UM 0525 – Cifru, de exemplu, dacă tot o făcea cu presupusul?Ilegalitatea este constată sec de CNSAS, explicând şi de ce au fost anonimizate într-o primă instanţă numele de pe Listă de catre Serviciul Cercetare, Editare: „Motivul acestei anonimizări a fost acela că domnul Mădălin HODOR nu avea acreditare, nici pentru persoanele respective, nici pentru Unitatea Militară 0225” (subl. CNSAS).

Sute de oameni au rămas cu imaginea pătată

O altă regulă încălcată de „cercetătorul superior” Hodor este cea potrivit căreia nu poţi publica nimic din arhivele CNSAS până nu îi înştiinţezi pe toţi cei în viaţă că le cercetezi trecutul şi le oferi posibilitatea să se opună, aşa cum au făcut Pleşu şi Liiceanu, colegii mai mari ai lui Hodor. CNSAS ne transmite că l-a avizat că „are obligaţia legală de a notifica persoanele” dar că se îndoieşte că acesta a făcut-o, studiindu-i „comportamentul ulterior”. Într-adevăr, consultând mai multe persoane denigrate în masă, această obligaţie legală nu a fost îndeplinită.

Sute de oameni respectabili, vârfuri în domeniile lor, umblă acum timoraţi prin România cu această pată ireversibilă pe obrazul şi carierele lor pentru că un executant mărunt al grupului din care face parte (deşi şi aici încalcă legea, apartenenţa sa la GDS şi IRR fiind eludate în Declaraţia de Interese de pe site-ul CNSAS) şi-a dorit să blocheze ascensiunea unui intelectual român veritabil, academicianul Ioan Aurel Pop. Ascensiune care nu mai poate fi împiedicată astăzi prin mijloacele şi tiparul demascărilor din anii ‚50.

Sursa: evz.ro