DNA Cluj umblă cu fofârlica

Cazurile de probe falsificate prezentate de DNA pentru a susţine acuzările devin tot mai dese. În principala instituţie de luptă împotriva corupţiei şi în rândul unor procurori există falsa impresie că DNA poate reforma tot, poziţionându-se în locul special numit ”supraputere”, un fenomen ce nu este eficient pentru întreg sistemul judiciar. Deşi DNA şi-a turat motoarele la maxim în ultimii ani şi a primit aplauze la scenă deschisă, nu putem trece cu vederea peste abuzurile pe care instituţia le face, chiar dacă însuşi preşedintele Klaus Iohannis a ales să închidă ochii. Un caz recent ce pune din nou DNA sub o lumină proastă s-a întâmplat chiar la secţia teritorială Cluj.

Made in DNA

Primarul din Baia Mare, Cătălin Cherecheş este judecat pentru fapte de corupţie, dosar aflat pe rolul Tribunalului Cluj. Edilul este acuzat de procurorii DNA că ar fi condiţionat plata unor sume de bani către clubul de fotbal municipal, condus de către denunţătorul Cristian Şpan, prin întoarcerea unui procent de 10%. Însă, infracţiunea pentru care Cherecheş a fost trimis în judecată nu există, o probă ascunsă în sertar face ca întreg dosarul de corupţie să fie aruncat în aer. În acest sens, avocatul Alexandru Rîşniţă aduce dovezi care susţine faptul că acea presupusă ”condiţionare” invocată de către procurorii DNA Cluj nu există şi nu s-a întâmplat niciodată, existând dovezi prin care banii plătiţi de Cătălin Cherecheş erau de fapt un împrumut dat de primar clubului de fotbal.

Conform evz.ro, proba este ascunsă în alt dosar al DNA. Astfel, deşi avocatul Râşniţă a depus la dosar mai multe interceptări dintr-un alt dosar penal, în care Cătălin Cherecheş este cercetat pentru alte fapte de corupţie, de mai bine de şase ani. Dosarul este tot la DNA Cluj. Interesant este faptul că aceste interceptări dovedesc că banii erau luaţi de Şpan, cu titlul de împrumut, de la Cherecheş, acest lucru fiind recunoscut chiar de denunţător. Şi mai ciudat este faptul că aceste interceptări nu se găsesc şi în dosarul în care Cherecheş este cercetat pentru luare de mită, aflat pe rolul Tribunalului Cluj, ceea ce înseamnă că procurorii anticorupţie nu au vrut să o depună pentru ”a nu strica dosarul”.

În 2 mai 2013, ora 11.09, DNA Cluj interceptează un SMS dat de Cristian Şpan lui Cătălin Cherecheş, cu următorul mesaj: ”Le dăm câte 1.000 de RON la jucători, azi? Îmi trebuie 20.000, o să-i bag în club ca şi împrumut şi o să ţi-i dau înapoi”. Ulterior, la ora 13.57, Şpan revine cu un SMS, semn că era insistent: ”Ai uitat de mine”. La acest mesaj, primeşte răspuns de la primarul Cherecheş, la ora 14.27. ”Nu. La trei te sun”.

Deşi  avocatul Alexandru Râşniţă a vrut să depună aceste probe, procurorul de şedinţă de la DNA, doamna Meda Titu s-a opus, motivând că aceste discuţii trebuiau să aibă loc în camera preliminară.

Avocatul Râşniţă  nu s-a lăsat mai prejos şi a cerut ca aceste probe să fie admise ca urmare a deciziei Curţii Constituţionale care obligă instanţele să discute pe probe.

”Acest mesaj vine să întărească teza apărării, pe de-o parte în sensul că suma respectivă de bani reprezenta, în fapt, un împrumut, iar pe de altă parte, întocmai denunţătorul (expedient al mesajului) confirmă fără putinţă de tăgadă susţinerile lui Cătălin Cherecheş raportat la circuitul banilor”, a spus avocatul.

Alexandru Rîşniţă: ”Nu cred că există un “vinovat” pentru această omisiune, fiind, practic, vorba despre o strategie adoptată de DNA raportat la cazul concret”

Referitor la dosarul în care Cătălin Cherecheş este acuzat de fapte de corupţie şi interceptările scoase la iveală, avocatul Alexandru Rîşniţă a răspuns unor întrebări adresate de către reporterul Gazeta de Cluj.

Carmen Gorgan: Cum apreciaţi această ”manevră” a procurorilor anticorupţie?

Alexandru Rîşniţă: Este departe de mine gândul să cred că organele de urmărire penală ar fi făcut o “manevră”. Desigur, potrivit art. 100 alin (1) C proc. pen., organele de urmărire penală administrează probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpatului. Cu toate acestea, prevederea ante menţionată este profund anacronică, nereprezentând nimic altceva decât o reminiscenţă a regimului comunist (cred ca dintre toate legislaţiile europene, numai noi mai avem o asemenea prevedere stipulată). Practic, prevederea a fost introdusă în spaţiul legislativ românesc, dacă nu mă înşel, odată cu desfiinţarea Barourilor in 1948. Atunci s-a apreciat că nu mai este nevoie de avocaţi, sarcina probatorie revenind în exclusivitate procurorului care exercita, practic, şi rolul de “apărare” (atât in favoare, cât şi în defavoare). Astăzi, prevederea aceasta a dăinuit mai curând din inerţie, singurul motiv pentru care nu a fost abrogată fiind evitarea unei viitoare interpretări per a contrario. Ca atare, eu cred ca rolul organelor de urmărire penală este eminamente unul acuzator, deci nu putem vorbi despre o “manevră”.

C.G.: Cum schimbă aceste interceptări situaţia, evoluţia procesului în cazul primarului Cătălin Cherecheş?

A.R.: Aceste interceptări nu schimbă nimic, ci mai degrabă consolidează teza apărării, susţinută de altfel masiv prin probele administrate până acuma la dosarul cauzei, raportat la faptul că acea remitere de bani reprezenta, în fapt, restituirea unui împrumut. Eu unul m-am convins cu privire la nevinovăţia d-lui. Cherecheş Cătălin, având convingerea intimă că şi Instanţa va ajunge la aceeaşi concluzie.

C.G.: Ce înseamnă aceste ”omisiuni” pentru sistemul justiţiar din România? Putem vorbi despre un vinovat?

A.R.: Nu cred că există un “vinovat” pentru această omisiune, fiind, practic, vorba despre o strategie adoptată de DNA raportat la cazul concret. Norocul a făcut că am “dat peste” aceste interceptări în dosarul paralel, dar până la urmă acesta este rolul avocatului, să identifice toate pârghiile legale pentru a dovedi nevinovăţia clientului pe care îl reprezintă.

Ce vrea DNA?

Este adevărat că nicio instituţie nu este perfectă, dar este îngrijorător că greşelile devin din ce în ce mai  dese şi sunt constatate din ce în ce mai ferm în instanţe

Abuzurile din justiţie creionează un fenomen extrem de nociv care aruncă în derizoriu statul de drept şi ridică suspiciuni îndreptăţite care pun la îndoială soluţii de condamnare deja pronunţate, susţinute pe baza unor probe ”coafate”, a omisiunilor menite să inducă în eroare instanţa de judecată.

Normal că asta nu se întâmplă în toate dosarele, iar o generalizare a erorilor ar fi nedreaptă, speţele sunt diferite, procurorii sunt diferiţi, însă în final, ce vrea DNA? Să se ocupe într-adevăr de corupţie sau vrea faimă, glorie trecătoare, veneraţie şi validare stradală?