Doi Ş’un Sfert te ascultă de nu te vezi
După Revoluţie, serviciile româneşti de informaţii s-au înmulţit în asemenea măsura încât au ajuns să pericliteze chiar siguranţa naţionala la care ar trebui să vegheze. Cele mai “active” sunt SRI (Serviciul Român de Informaţii), UM 0962 (Direcţia de Informaţii şi Protecţie Internă a Ministerului de Interne), SIE (Serviciul de Informaţii Externe), SPP (Serviciul de Pază şi Protecţie), DGIA (Direcţia Generală de Informaţii a Armatei), SIPA (Serviciul Independent de Protecţie Antiinfracţională al Ministerului Justiţiei) etc.
Dintre acestea, cel mai controvesat pare a fi serviciul Ministerului de Interne. În mod normal, UM 0962 – fosta Doi Ş’un Sfert – ar trebui să fie echivalentul judiciarului american, adică să cerceteze cazurile de corupţie din interiorul Ministerului de Interne. Vilele poliţiştilor sunt însă bine-mersi, fără a fi “deranjate” de “doi ş’un sfert”. În schimb, UM 0962 a fost adesea acuzat că face poliţie politică. GAZETA de Oradea a intrat în posesia unor informaţii “strict secrete”, conform cărora UM 0962 interceptează ilegal şi la scară mare convorbiri telefonice.
Conform legii, singurul serviciu de informaţii investit cu autoritatea de a intercepta convorbiri telefonice este SRI. Nici acesta însă nu o poate face "de-a proasta", ci doar cu mandat de la procuror. Organizaţii ale societăţii civile contestă chiar şi această procedură şi solicită atribuirea competenţei emiterii mandatelor de interceptare către judecatori, pentru că procurorii, subordonaţi Ministerului Justitiei, ar fi dependenţi de puterea politică. Însa, chiar în forma actuală de reglementare, cel puţin teoretic, cetăţeanul este protejat faţă de această formă de violare a vieţii private, interzisă, de altfel, de Constituţia României.
Ce spune legea?
Astfel, Legea 140/1996 pentru modificarea şi completarea Codului Penal, spune, la art. 78. “Deschiderea unei corespondenţe adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanţă, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani”. Legea 141/1996 precizează condiţiile în care este permisă violarea secretului corespondenţei: “Înregistrările pe bandă magnetică ale unor convorbiri efectuate cu autorizarea MOTIVATĂ (subl. Red.) a procurorului desemnat de prim-procurorul Parchetului Curţii de Apel, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmarirea penală se face din oficiu, iar interceptarea este utilă pentru aflarea adevărului, pot servi ca mijloace de probă dacă din conţinutul convorbirilor înregistrate rezultă fapte sau împrejurări de natură să contribuie la aflarea adevărului. Autorizarea procurorului se dă pentru durata necesară înregistrării, până la cel mult 30 de zile, în afară de cazul în care legea dispune altfel”. La începutul anului trecut, UM 0962 a achizitionat aparatură de interceptare “ultimul răcnet”, deşi legea siguranţei naţionale nu permite acest lucru decât în sarcina SRI. “Ciudat” este faptul că organul abilitat, Curtea de Conturi nu a demarat nici o anchetă privind această achiziţie, pe motiv că UM 0962 “nu o foloseşte”. Ştie şi Curtea de cine trebuie să se ferească! E adevărat că interceptările acestui serviciu nu apar în nici un înscris oficial, dar aceasta nu înseamnă că aparatura respectivă este ţinută pe post de mobilă. Fiecare subunitate judeţeană a UM 0962 este dotată cu tehnica de interceptare, manipulată de câte un Compartiment T. Acestor compartimente le sunt alocate spaţii speciale, protejate de “ochii” colegilor din MI.
Testul de la Iaşi
E adevărat că acest sistem de tip “Big Brother” funcţionează atât în SUA, cât şi în Europa occidentală. În acele spaţii, toate convorbirile din reţelele de telefonie mobilă sunt stocate pe suport digital (timp de 5 ani în SUA şi 3 ani în Europa), iar autorităţile pot cere redarea lor. Numai că occidentalii dispun şi de un sistem juridic şi de control destul de eficiente pentru ca cetăţenii să fie protejaţi în faţa violarii intimităţii. Ultima probă ca în România cetăţenii nu sunt protejaţi în faţa “ascultacilor” este scandalul de la Iaşi, de săptămâna trecută. Vicepreşedintele PNL Iaşi, Dan Cârlan, a înregistrat, din greşeală, mai mult convorbiri între alte persoane, convorbiri “difuzate” pe telefonul său mobil. Între acestea era şi una purtată între două redacţii. Specialişti în domeniul comunicaţiilor, contactaţi de GAZETA de Oradea, au avansat ipoteza că respectiva “defecţiune” (care a durat peste 30 de minute!!!) a constituit fie avertismentul unui tehnician din Compartimentul T, scârbit de ceea ce face, fie o metodă de “testare” a opiniei publice.
Dorin Petrişor
