„Or, raportat la starea de fapt descrisă în denunţul formulat şi reţinută în ordonanţa de începere a urmăririi penale emisă de organul judiciar, potrivit căreia ‘în mod deliberat ministrul justiţiei a dezinformat Parlamentul României cu privire la intenţiile lui a promova acte normative (…) prin procedura ordonanţei de urgenţă’ şi că ‘în mod deliberat, prim-ministrul României şi ministrul Justiţiei l-au dezinformat pe preşedintele României, înaintea şedinţei de Guvern, că nu aveau intenţia să treacă pe ordinea de zi cele două ordonanţe’, Curtea constată că ‘datele inexacte’ se referă la necomunicarea unor intenţii, care, în viziunea autorilor denunţului şi a organului judiciar, se converteşte în dezinformare”, mai spunea CCR.
În concluzie, Curtea Constituţională a decis că „prin verificarea circumstanţelor în care a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr.286/2009 privind Codul penal şi a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie şi-a arogat competenţa de a efectua o anchetă penală într-un domeniu care excedează cadrului legal”.
În baza deciziei CCR, Parchetul General a hotărât clasarea dosarului, fiind aplicabile prevederile art.16 a. 1 lit.b teza I-a, care stipulează: „fapta nu este prevăzută de legea penală”. Pe 31 ianuarie 2017, Guvernul Grindeanu a adoptat OUG 13, prin care erau aduse mai multe modificări Codurilor penale, printre care şi stabilirea unui prag de 200.000 de lei pentru infracţiunea de abuz în serviciu. În urma protestelor masive din Bucureşti şi din ţară, OUG 13 a fost abrogată printr-o altă ordonanţă de urgenţă.