Dr. Mircea Dragoteanu, campionul mondial în filatelie rescrie Istoria Transilvaniei!

Medicul primar în medicină nucleară, Mircea Dragoteanu are o istorie personală demnă de un personaj de roman: doctor în medicină – cu studii publicate în reviste mondiale de hepatologie şi gastroenterologie, doctor în istorie, inginer electronist, licenţiat în jurnalism, şef de promoţie în acest an la Facultatea de Drept “Dimitrie Cantemir”, campion mondial în domeniul filateliei, de 47 de ori medaliat cu aur la expoziţii filatelice naţionale şi internaţionale, laureat în 2013 al prestigiosului premiu britanic “Maurice Williams” pentru cercetări asupra poştelor locale din Transilvania! Acest om mărturiseşte, chiar de Ziua Naţională, că a fost educat în Câmpulungul său natal să considere Istoria Ardealului şi a Marii Uniri drept un adevărat altar în faţa căruia trebuie să se închine orice român.

Cultul pentru Istorie dezvoltat la Câmpulung Muscel

Mircea Dragoteanu a fost învăţat de când se ştie să fie primul sau cel puţin printre primii în tot ce-a făcut la viaţa lui: la şcoală, de multe ori cu note de 10 pe linie, şef de promoţie la gimnaziu şi la Liceul “Dinicu Golescu” din Câmpulung, la cele patru facultăţi absolvite, în domeniul pasiunilor sale pentru filatelie şi istorie. El mărturiseşte, în salonul casei sale din centrul Clujului: “Provin din partea tatălui dintr-o familie care după răscoala lui Horea s-a refugiat din Apuseni în partea dinspre Banat a Munţilor Olteniei. Dar, despre asta o să-ţi detaliez ceva mai târziu. Cert este că rădăcinile mele ardeleneşti şi faptul că amândoi bunicii au fost orfani după Primul Război Mondial, fiecare având tatăl căzut în luptele pentru Ardeal, mi-au insuflat de mic dragostea pentru Istorie şi, în principal, pentru Istoria Ardealului.  De asemenea, dragostea pentru istorie neamului nostru mi s-a inoculat la orele din gimnaziu ale d-nei profesoare Maria Bulacu, la Şcoala Generală nr.1 “C.D. Aricescu” din Câmpulung şi din poveştile fermecătoare de istorie trăită pe care le auzeam de la colecţionarii de vârsta a treia la clubul filatelic de la Casa de Cultură din Câmpulung. În clasa a VIII-a am luat locul I la olimpiada de istorie pe judeţ. În anul III de electronică, realmente fără să citesc atunci nimic, doar din amintirile de la d-na profesoară Bulacu, am luat locul I pe Institutul Politehnic Bucureşti. La olimpiada de istorie pe ţară, desfăşurată la Suceava, în mai 1985, mi-a fost suficient să recitesc un compendiu al lui C. Giurescu pentru a lua locul I şi un premiu al Academiei Române. Era superb la orele de istorie din şcoala generală, niciodată nu le voi putea uita… La doctoratul în Istorie de la Universitatea Babeş-Bolyai l-am avut îndrumător pe d-l prof. univ. dr. Nicolae Bocşan, o somitate în domeniu, fost rector şi prorector în mai multe rânduri al universităţii. Tema a fost legată de filatelie – “Istoria Poştelor Locale Transilvane”.

Medicul fermecat de istorie menţionează totodată că este al doilea cercetător din istoria lumii care a finalizat un doctorat în istorie din studiul poştelor locale, după un expert german care şi-a susţinut teza în 1907, la Heidelberg, iar o deosebită recunoaştere internaţională a primit la Londra, unde a fost singurul expert la nivel mondial nominalizat în 2013 la distincţia “Maurice Williams” acordată pentru merite deosebite în cercetarea poştelor locale din Transilvania”. De altfel toate cele patru cărţi ale sale dedicate emisiunilor şi poştelor locale transilvane şi respectiv staţiunii Păltiniş au obţinut zeci de medalii de aur  – într-un domeniu în care toate celelalte medalii de aur  obţinute de clujeni de-a lungul timpului se pot număra pe degetele unei singure mâini!

Semnificaţia specială a Marii Uniri pentru familia doctorului

Doctorul Dragoteanu mărturiseşte că Marea Unire de la 1 Decembrie reprezintă pentru familia sa extraordinara încununare a unor lupte în care doi străbunici i-au căzut eroic pentru ca România Mare să se transforme din vis în realitate. Povesteşte, pătruns de emoţie, cu câtă greutate a reuşit să descopere mormântul străbunicului-erou din partea tatălui: „Acum 100 de ani, în ziua de Sfântul Dumitru, la 26 octombrie 1916, străbunicul meu din partea tatălui, sergentul Ilie Dragoteanu, a căzut în luptele din Munţii Oltului, în timpul retragerii unor piese de artilerie din Poiana Suliţa, lângă satul Călineşti – în judeţul Vâlcea. O schijă rătăcită de obuz i-a curmat viaţa, întorcându-l asemenea zecilor şi sutelor de mii de eroi români ai Primului Război Mondial în pământul sfinţit de ei cu munca şi apoi cu trupurile lor schingiuite de răni şi de durerea cu care lăsau în urmă familii care niciodată nu aveau să mai fie cum au fost, cum ar fi putut să fie”. Se opreşte pentru o clipă din povestire, pentru a-mi arăta, într-un album vechi, fotografia îngălbenită de vreme a străbunicului său. Apoi continuă:  „Unicul său fiu, Ionel Dragoteanu, copil rămas orfan la vârsta de 10 ani, avea să crească el însuşi cei 5 copii ai săi, ducând cu demnitate înainte, prin greutăţi, bucurii şi necazurile vremurilor, numele tatălui său, pe care războiul îl răpise de lângă el pentru totdeauna. El, bunicul meu, ar fi vrut să găsească mormântul tatălui său şi să-l îngroape creştineşte la ei în sat, în Călugărenii Padeşului din Plaiul Cloşanilor, acolo de unde Tudor din Vladimiri le spusese celor prezenţi şi viitori, că Patria este norodul, iar nu tagma jefuitorilor… Dar în actul de moarte al sergentului Ilie Dragoteanu fusese scris greşit, ”Poiana Iulia” în loc de ”Poiana Suliţa” şi oricât au căutat bunicul şi apoi tata, nu au putut da de urma locului şi a mormântului… În anii copilăriei mele şi ai vacanţelor petrecute în casa bunicilor şi a străbunicilor de la Călugăreni (singurul sat grăniţuit cândva de slugerul Tudor Vladimirescu), bunicul îmi arăta cu veneraţie tabloul de pe perete al tatălui său, cu durerea copilului crescut orfan şi cu mândria discret arătată că îşi făcuse şi el mereu datoria de român şi de om”. Foarte probabil, sergentul Ilie Dragoteanu a fost victima unui bombardament de hărţuire executat de armata germană spre alinieamentul Călineşti-Drăgăneşti, în acea nefastă dimineaţă de 20 octombrie 1916. Identificarea parcursului unităţii sale militare a fost cea care a condus până la urmă la găsirea uitatului mormânt. “Despre celălalt străbunic căzut, Gheorghe Borcan, ţăran din Lăzăreşti, la intrarea dinspre sud a defileului Jiului, încă nu am putut afla nimic – dar sper ca prin datele de la Arhivele militare din Piteşti voi reuşi să descopăr şi mormântul său”, adaugă medicul.

Un “regăţean”, în căutarea relicvelor istoriei poştale ardeleneşti

Cu sentimentul unui lucru firesc, dar cu o nuanţă de mândrie, medicul arată că el, un „sudist” adoptat de Cluj şi de clujeni, a reuşit să facă pentru Istoria poştală a Ardealului ceea ce, din păcate, generaţii întregi de colecţionari ardeleni nu reuşiseră să facă. Multele premii, inclusiv de nivel mondial pe care doctorul şi istoricul Dragoteanu le-a primit în domeniul filateliei le consideră a fi fost un omagiu adus fascinantei istorii a poştelor din Ardeal – şi nu neapărat lui însuşi. La Expoziţia Mondială de Filatelie de la Bucureşti din 2008, dedicată Centenarului Capetelor de Bour, el a fost singurul care a obţinut două medalii de aur, ambele cu exponate axate pe Istoria poştei locale Păltiniş. În 2005, deja obţinuse, la Singapore, la o altă expoziţie a Federaţiei Filatelice Internaţionale, titlul de campion mondial în domeniu, tot cu un exponat dedicat curierilor poştali din Munţii Ardealului: Păltiniş, Bistra, Măgura. În 2013 a fost primul filatelist din Europa de Est – rămas deocamdată şi singurul, care a primit Premiul britanic internaţional „Maurice Williams”, ce consacră anual un singur mare expert în domeniu!

Astăzi, după multe decenii de penumbră Istoria poştelor locale din Ardeal a devenit cunoscută şi foarte apreciată în lume mai ales datorită exponatelor şi cărţilor – patru la număr, fiecare medaliată de mai multe ori cu aur! – ale doctorului Dragoteanu. „Lucrez în acest moment la alte trei cărţi. Cea mai importantă dintre ele pentru mine este acum ”Istoria Păltinişului”, din care am publicat în 2014 – 2015 primul volum intitulat „A fost odată Hohe Rinne”, deja medaliat de cinci ori cu aur. Sper ca anul viitor să public următoarele două volume, primul dintre ele dedicat perioadei interbelice, iar al doilea prezenţei Universităţii din Cluj în refugiu în timpul războiului şi perioadei comuniste. ”Cele peste 100 de pagini dedicate Căminului de munte Păltiniş al Universităţii „Regele Ferdinand I” din Cluj, refugiată la Sibiu anticipez că vor constitui una dintre părţile realmente fascinante ale acestei istorii”, adaugă medicul Dragoteanu. Astăzi, doar nonagenarii care erau studenţi atunci îşi mai amintesc, de pildă, de eforturile extraordinare pe care Magnificul Rector Iuliu Haţieganu le-a făcut pentru a oferi vacanţe frumoase, în munţii lui Octavian Goga, pentru studenţii refugiaţi din Ardealul de Nord – orfani sau despărţiţi de ambii părinţi. Mari personalităţi ale Almei Mater Napocensis au fost atunci alături de studenţii refugiaţi, atât în Sibiu, cât şi la Păltiniş: decanul Facultăţii de Drept, Aurelian Ionaşcu, Leon Daniello, Valeriu Bologa ş.a.m.d. Un eveniment petrecut la Păltiniş, complet uitat astăzi – dar având atunci o înaltă semnificaţie – a fost sfinţirea, la 20 august 1944, a unui monument-troiţă, închinat martirilor din Ardealul de Nord, rămaşi acasă sub teroarea horthystă. Gazda mea iradiază de bucurie că a putut găsi imagini – şi inclusiv discursurile participanţilor la acest tulburător eveniment din viaţa Universităţii refugiate în anii de război. Patriotismul extraordinar al marilor personalităţi universitare ale Clujului din acel moment răzbate în fiecare rând care descrie prezenţa lor, împreună cu studenţii, pe cărările Păltinişului.  Cuvântarea profesorului Leon Daniello (al cărui nume îl poartă astăzi Institutul de Pneumoftiziologie din Cluj), la absolvirea promoţiei 1944 este un exemplu grăitor în acest sens: “Astăzi, când ura dintre popoare şi clase sociale a ajuns la paroxism, noi, medicii, avem mai mult decât oricând datoria să nu ne lăsăm stăpâniţi de patimă, ci să ne aplecăm cu inima deschisă asupra durerilor omenirii şi în primul rând asupra acelora ale naţiei noastre româneşti, peste care s-a abătut din nou urgia vremurilor. Avem azi de pansat atâtea răni trupeşti şi sufleteşti şi vom avea mâine sau poimâine, după ce această nebună încleştare dintre oameni va fi luat sfârşit, de alinat atâtea suferinţe şi de combătut atâtea boli sociale dezlănţuite de război…”

A doua carte la care îmi spune că lucrează dr-ul Dragoteanu este “Timbrele Ardealului de Nord”, o monografie care va include toate informaţiile disponibile despre emisiunile poştale locale sub administraţie sovietică (1944 – 1945). Istoria poştală a acestui prim teritoriu din Europa de Est care a suferit experimentul comunizării de către sovietici este ea însăşi fascinantă. A treia carte  în lucru se va numi “Românii din Austro-Ungaria în memoria ilustratelor” şi va încerca să prezinte într-un mod detaliat cele aproape 1.000 de cărţi poştale ilustrate cu subiecte specific româneşti, prin care românii ardeleni şi-au imortalizat civilizaţia, instituţiile, personalităţile şi evenimentele până la Marea Unire de la 1918.

În loc de încheiere

… un aspect pe care îl consider de excepţie referitor la portretul moral şi profesional al doctorului Dragoteanu: în biroul lui de la clinică am văzut, acum câteva zile, păstrate la loc de cinste, fotografiile titanilor medicinii clujene Iuliu Haţieganu şi Octavian Fodor.  Tablourile respective i-au fost dăruite la ieşirea sa în pensie de către conferenţiarul Iuliu Fodor, fiul şi respectiv nepotul marilor profesori amintiţi mai sus. Doctorul Dragoteanu a fost nominalizat prin dedicaţiile scrise de conf. Iuliu Fodor pe aceste tablouri drept un demn urmaş al celor care au pus înalte principii la baza medicinii clujene…