Dreptate peste ani pentru trei luptatori anticomunisti

76

Trei foşti membri ai organizaţiei de rezistenţă anticomunistă "Garda Albă", Ioan Leonida Bodiu, Ioan Burdeţ şi Toader Dumitru, executaţi de Securitate în 1949 în localitatea Nepos, judeţul Bistriţa-Năsăud, au fost exhumaţi luni, 27 aprilie 2009, la solicitarea lui Leonida Bodiu, nepot al lui Ioan Leonida Bodiu şi al lui Dumitru Dumitru, fiul lui Toader Dumitru.

Procedurile de exhumare au fost demarate de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România (IICCR) şi efectuate de Parchetul Militar Cluj. Scopul acestei acţiuni este de a stabili concret modul în care au fost asasinaţi de către Securitate cei trei luptători anticomunişti. Doi dintre membrii comandoului Securităţii, care au comis oribila faptă, sunt încă în viaţă – Traian Seserman şi Liviu Pangraţiu. Despre activitatea organizaţiei "Garda Albă" şi a membrilor acesteia, precum şi despre procesul în urma căruia au fost condamnaţi de către Tribunalul Militar Cluj, "Gazeta de Bistriţa" a publicat două materiale ample, intitulate "Garda Albă – Activitatea celei mai importante organizaţii anticomuniste din Ardeal" şi "Securitatea şi Scriitorii", în lunile aprilie şi mai 2007.

Noaptea fatidică

În noaptea de 23 spre 24 iunie 1949, cei trei lideri ai organizaţiei "Garda Albă" – Ioan Leonida Bodiu, Ioan Burdeţ şi Toader Dumitru – au fost scoşi cu cătuşe la mâini din sediul Securităţii Năsăud, sub pretextul că vor fi transportaţi cu o maşină de teren, un IMS, în Bistriţa, la sediul Securităţii locale. IMS-ul era condus de către Toma Pentecher, în vârstă de 45 de ani, din Iad (Livezile), care, ulterior, a fost şi el inclus în lotul celor "66" şi condamnat. La timpul respectiv au circulat informaţii că Toma Pentecher era, de fapt, omul Securităţii, iar misiunea lui consta în furnizarea de informaţii despre membrii grupului. În locul numit "Dealul Crucii", din ordinul lui Mihai Patriciu, şeful Securităţii oraşului Năsăud, sub motivul arhicunoscut de "tentativă de fugă de sub escortă", cei trei au fost asasinaţi de către un comando de securişti, format din locotenenţii Liviu Pangraţiu, Liviu Herţa, Traian Seserman şi Grigore Pop, secondaţi de un aşa-zis medic legist Vasile Vianu, nume de împrumut, fără studii de medicină, agent NKVD sub acoperire. "Operaţiunea" de asasinare a celor trei a fost supervizată de către maiorul de securitate Viorel Gligor, fost membru al Gărzii de Fier. Cei trei au fost înmormântaţi chiar unde au fost omorâţi, într-o groapă comună, de către omul de serviciu de la Primăria din Nepos. Ciudăţenia, paradoxul şi senzaţionalul cazului rezultă, aşa după cum am arătat, din faptul că, deşi cei trei au fost asasinaţi de către Securitate în noaptea de 23 spre 24 iunie 1949, numele acestora apare în actul de acuzare prin care au fost trimişi în judecată la Tribunalul Militar Cluj, cu menţiunea de "dispăruţi de la domiciliu" şi propunerea de a fi judecaţi în contumacie.

Garda Albă, creată de Bodiu

Organizaţia de rezistenţă anticomunistă "Garda Albă" sau "Liga Naţional Creştină" a fost o organizaţie de rezistenţă a partizanilor din munţii Rodnei, din judeţul Bistriţa-Năsăud. A fost creată în vara anului 1948 de către Ioan Leonida Bodiu, care, în cursul aceluiaşi an, a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică, în lipsă, de către Tribunalul Militar Bucureşti, pentru "crima de înaltă trădare şi dezertare". De profesie militar de carieră, Ioan Leonida Bodiu, în vârstă de 31 de ani, s-a născut în comuna Poiana-Ilvei. A avut o biografie fascinantă. El a fost ofiţer al Armatei Române, cu gradul de căpitan. A luptat pe frontul antisovietic, unde a căzut prizonier. S-a reîntors în ţară înrolat în divizia "T. Vladimirescu", creată de sovietici, a luptat pe frontul antihitlerist şi a căzut din nou prizonier, de data asta la nemţi, de unde a revenit acasă la sfârşitul războiului. În nucleul de bază al organizaţiei "Garda Albă" au fost recrutaţi Ioan Burdeţ, de 44 ani, fost cârciumar, născut şi domiciliat în comuna Rebrişoara, precum şi Toader Dumitru, de 35 de ani, de profesie morar, domiciliat în comuna Rebra. Din actul de acuzare  rezultă că cei trei, Ioan Leonida Bodiu, Ioan Burdeţ şi Toader Dumitru, au înfiinţat în Rebrişoara, Rebra, Luşca şi Parva organizaţii locale, în fruntea cărora au numit câte un preşedinte şi un secretar, cu misiunea de a recruta noi membri, de a face propagandă în rândurile populaţiei contra regimului prin zvonuri şi "manifeste cu caracter subersiv". Conform rechizitoriului de trimitere în judecată, zona de activitate a organizaţiei "Garda Albă "a fost o parte a judeţului Năsăud de atunci, cu nuclee puternice în Rebrişoara, Rebra, Luşca şi Parva şi a avut printre membri intelectuali, ţărani înstăriţi, mijlocaşi şi săraci. Din grupul celor "66" au făcut parte şi doi intelectuali de marcă, doi scriitori – Teohar Mihadaş şi Constantin Tonegaru. Teohar Mihadaş, în vârstă de 31 de ani, s-a născut în Thuria – Grecia şi era profesor de filozofie la un liceu din Bistriţa. El avea domiciliul în Bistriţa, pe strada Decebal, nr. 29. Constantin Tonegaru, în vârstă de 30 de ani, era născut în Galaţi, judeţul Covurlui, având domiciliul în Bucureşti, bd. Cuza, nr.13.

După modelul CEKA

"Garda Albă" sau "Liga Naţional Creştină" a fost anihilată de către organele de securitate în perioada ianuarie-aprilie 1949. Caracterul senzaţional al acestui megaproces este dat de un fapt ieşit din comun. Cei trei principali lideri ai organizaţiei "Garda Albă", Ioan Leonida Bodiu, Ioan Burdeţ şi Toader Dumitru, figurau în rechizitoriu ca dispăruţi, deşi ei fuseseră asasinaţi pe "Dealul Crucii" de lângă Nepos, de către Securitate. Deocamdată, nu se cunoaşte cu precizie rolul organizaţiei "Garda Albă", ce a reprezentat ea în acele timpuri în activitatea anticomunistă, dacă a avut vreun rol activ, a simbolizat ea ceva în conştiinţa oamenilor sau nu a fost decât o invenţie a Securităţii în derularea aşa-zisei lupte de clasă, de eliminare a oricărui opozant. Toată această operaţiune a Securităţii aminteşte de o afacere asemănătoare, derulată prin anii ’20 de CEKA, bunica KGB-ului, denumită de istorici "afacerea TRUST". Atunci, Felix Edmundovici Dzerjinski, şeful CEKA, a conceput o organizaţie clandestină, aparent anticomunistă şi promonarhistă "fantomă", numită "TRUST". În scurt timp, manevrată din umbră de CEKA şi de infiltraţii ei, a reuşit să atragă mii de adversari ai bolşevicilor din Rusia şi să se lanseze cu sprijinul Moscovei în Occident, în grupurile ţariste şi ale ofiţerilor albi. În acest scop, pe teritoriul URSS, cu acordul CEKA şi al "cârtiţelor" înfiltrate în "TRUST", erau organizate acţiuni anticomuniste veritabile, atentate, sabotaje, greve, unele de anvergură. Când a venit momentul să închidă cercul, CEKA i-a arestat prompt pe toţi cei care aderaseră şi acţionaseră în "TRUST", cu excepţia "cârtiţelor", şi i-a lichidat. Se pare că toată mişcarea anticomunistă care a acţionat în România a fost creată după modelul "TRUST" pentru a-i depista pe veritabilii anticomunişti şi a-i lichida. Desigur, această ipoteză nu va conveni unora, ar schimba multe din percepţiile despre lupta anticomunistă din România din anii 50.

Moraru, prietenul trădător

Din studiul materialelor avute la dispoziţie privind grupul anticomunist "Garda Albă", reiese că totul a fost o înscenare a Securităţii, în scopul de a identifica şi a elimina anumite elemente incomode. Cel care a orchestrat această operaţiune a fost şeful securităţii Năsăud, Mihai Patriciu (Weiss), fost pălărier în Năsăud, devenit şef de Securitate, secondat de către mr. de securitate Viorel Gligor, fost legionar. Dosarul personal al acestuia era păstrat sub cheie, în fişetul personal al lui Weiss (Mihai Patriciu). La derularea operaţiunii au mai participat lt. Andrei Lothe, slt. Andrei Szabo, lt. Liviu Pangraţiu. Iniţial, grupul "Garda Albă" din Munţii Rodnei a avut 75 de persoane, ulterior, în cursul cercetărilor până la proces, acesta a scăzut până la cifra de 66. Practic, sfârşitul organizaţiei a început în perioada ianuarie – februarie 1949, când, la începutul postului Paştelui, a fost arestat şeful "Gărzii Albe", Ioan Leonida Bodiu. Acesta a fost trădat de către prietenul său, Alexandru Moraru, şeful Miliţiei oraşului Năsăud, care şi el aderase la "Garda Albă", având un rol dublu – de informator al Securităţii- pe lângă faptul că era şi omul lui Bodiu, pe care, chipurile, îl ţinea la curent cu anumite acţiuni ale autorităţilor. Alexandru Moraru l-a invitat pe Ioan Leonida Bodiu la un botez al unui nepot, care a avut loc în Sângeorz-Băi. Aici, în noaptea de 24 spre 25 aprilie, a fost arestat de o echipă a Securităţii Năsăud, legat şi transportat cu un IMS la sediul acestei instituţii. Apoi, evenimentele s-au derulat cu repeziciune, cei trei capi ai organizaţiei "Garda Alba", Ioan Leonida Bodiu, Ioan Burdeţ şi Toader Dumitru, fiind asasinaţi pe "Dealul Crucii" de lângă Nepos.

Condamnaţi după moarte

În actul de acuzare citit de către procurorul militar, cpt. magistrat Victor Moţoc, se arăta că dispărutul, de fapt "asasinatul" Bodiu, în clandestinitate a editat şi publicat un manifest cu caracter subversiv, pe care l-a multiplicat şi l-a răspândit cu ajutorul membrilor organizaţiei în Rebrişoara, Rebra, Luşca şi Parva. De asemenea, se mai arăta în actul de acuzare, pentru ca membrii organizaţiei să fie devotaţi şi să păstreze secretul acesteia, erau obligaţi de acesta să depună şi să semneze un jurământ, după o formulă "antidemocratică şi monarhică". Din aşa-zisul probatoriu administrat mai rezulta că organizaţia intenţiona să lupte pentru răsturnarea regimului democratic prin mijloace violente, cu ajutorul imperialiştilor anglo-americani, în scopul readucerii la cârma ţării a vechiului regim burghezo-moşieresc exploatator, în frunte cu regele Mihai. Actul de acuzare abundă în afirmaţii de genul că la percheziţiile făcute la domiciliile membrilor grupului s-ar fi găsit o "mulţime de arme" şi "pistoale automate". Referitor la Ioan Leonida Bodiu, se arată că la percheziţia domiciliară s-au găsit un pistol mitralieră de tip "Oriţa", în perfectă stare de funcţionare, precum şi patru grenade de mână, de asemenea în stare de funcţionare. Privitor  la Ioan Burdeţ, actul de acuzare indica faptul că la percheziţie a fost găsit un aparat de radio şi că ţinea la curent membrii organizaţiei cu toate informaţiile instigatoare difuzate de Radio Londra şi Vocea Americii. La finalul procesului, Ioan Leonida Bodiu a fost condamnat la 25 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea averii pentru "crima de uneltire contra ordinii sociale", 5 ani închisoare corecţională şi 2.000 lei amendă corecţionlă. S-a mai prevăzut că Ioan Leonida Bodiu va executa pedeapsa cea mai mare, 25 ani muncă silnică. În final, îl mai condamna pe acesta la plata către stat a sumei de 20.000 lei, cheltuieli de judecată. Ioan Burdeţ şi Toader Dumitru au fost condamnaţi la 20 de ani de muncă silnică, 10 ani degradare civică şi confiscarea averii pentru "crima de uneltire contra ordinii sociale". De asemenea, cei doi, ca şi Ioan Leonida Bodiu, aflaţi în groapa comună de pe "Dealul Crucii" din Nepos, mai erau obligaţi şi la plata sumei de 20.000 lei, cheltuieli de judecată.

 
 
ZAHARIA COTOC

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ