Între breaking news-uri şi news alert-uri din care aflăm cum face domnul preşedinte al României ordine şi curăţenie în PD-L (de parcă asta ar trebui să fie treaba unui om care ocupă cea mai înaltă funcţie în stat şi, se presupune, model de echidistanţă, apolitic prin Constituţie, deasupra oricăror interese de partid!), în care ne lămureşte el, cu emfază, cine e bun şi cine e rău, cine e corupt şi cine e cinstit, cine e „Regina” şi cine sunt „Nebunii”, între ştiri, corespondenţe şi exclusivităţi despre cum îşi dau unii în cap, violează babe octogenare sau se sinucid aruncându-se de pe blocuri sau poduri, televiziunile noastre cele de toate zilele mai vâră, din când în când, informaţii care interesează (sau ar trebui să intereseze!) pe toţi românii, chit că belesc sau nu ochii la televizor cât e ziua de lungă. În lupta acerbă pentru audienţă când vine vorba de serialele „Moştenirea” sau „Narcisa sălbatică”, în încleştarea pe viaţă şi pe moarte când vine vorba de ratingurile emisiunilor „Happy Hour” sau „Acces direct”, televiziunile mai fac câte un compromis, câte o concesie, şi ne vorbesc de scumpiri şi majorări. Ştiri din registrul „cât e pâinea sau curentul, cât e gazul sau kilul de cartofi”. Altfel spus, ni se explică cum suntem noi în rahat până la brâu şi cum nu va trece multă vreme până vom fi în rahat până în gât.
Bine, o fac cum o fac, adică prost, că şi reporterii ăştia ajunşi jurnalişti la apelul bocancilor şi-au ieşit din mână (dacă şi-au intrat vreodată!). Îţi iese greu câte o ştire de genul ăsta dacă stai toată ziua bună ziua cu microfonul în gura şi cu paparazzi în fundul fotbaliştilor de trei lulele, şmecherilor de Magheru, divelor de Dorobanţi, fufelor cu veleităţi de vedetă sau politicienilor de mahala.
Am aflat, astfel, că mărfurile alimentare s-au scumpit cu 1,1%, zahărul cu peste 2%, iar preţurile la legume şi conserve au sărit în aer majorându-se cu 6%. Şi asta nu e nimic, cică barabulele (n.r. cartofii) s-au scumpit într-un an cu peste 50%! Ce să zic, fâssss! Credeţi, cumva, că primul impuls a fost să caut o lamă şi să-mi tai venele, deşi, eu, când aud de scumpiri şi măriri de preţuri am un reflex pavlovian, cad în depresie, îmi aduc aminte de toate datoriile şi de toţi duşmanii şi îmi vine să îmi iau câmpii? Orice scumpire sau majorare, e clar, ne afectează buzunarele într-o măsură mai mică sau mai mare!
Însă, acum, serios, despre ce vorbim? Eu, personal, nu sunt mare fan cartofi, dar poate că alţii mănâncă dimineaţa, la amiază şi seara, prăjiţi, fierţi sau răntăliţi. Chiar şi scumpiţi cu 50%, de la 2 lei la 3 lei kilul, nu cred că barabulele sunt cauza faptului că marea majoritate a românilor sunt atât de săraci încât pot să facă în orice moment gluma cu urechile de elefant întorcându-şi pe dos buzunarele goale ale pantalonilor.
Dacă nivelul de panică generală este dat de măsura în procente a scumpirilor, apoi, fraţilor, ce ne facem dacă se scumpesc chibriturile cu 100%, legătura de pătrunjel cu 200% sau praful de copt cu 300%?
Urmând logica, să înţeleg că ar trebui să mă grăbesc iute-iute să-mi cumpăr o maşină pentru că preţul acestora şi al pieselor de schimb a scăzut cu 0,08%? Sau că ar trebui să fug tare-tare şi să-mi fac stocuri de ouă pentru că acestea sunt mai ieftine cu 1,25%? Pentru oricine are coeficientul de inteligenţă mai ridicat decât cel al unei bibilici e evident că altele sunt motivele pentru care românii o duc atât de rău, nicidecum scumpirea cartofilor cu 50%.
Mai degrabă mă îngrijorează declaraţia celor de la GDF SUEZ Energy România care lasă să se înţeleagă că gazele ar trebui să se scumpească cu 25%, majorare care ar afecta cu adevărat serios buzunarele oricărui român care nu doarme în peşteri, grote sau în mijlocul câmpului sub cerul liber. Sau declaraţiile lui Jeffrey Franks, şeful delegaţiei FMI la Bucureşti, care a precizat că vor exista scumpiri la gaze şi energie termică, însă doar pentru consumatorii non casnici, de parcă aceste scumpiri nu ar genera, la rândul lor, alte şi alte majorări de preţuri. Atunci să vedeţi cât va fi kilul de cartofi!
Cristian BARA
