Unul dintre editorialiştii Gazeta de Cluj a fost decorat de preşedintele Klaus Iohannis. Este vorba de Florentin Scaleţchi, un personaj controversat care, a fost condamnat la moarte de Ceauşescu, după ce a furat vaporul pe care-l conducea în calitatea sa de cel mai tânăr comandant de vas din România, dar pedeapsa i s-a comutat. După Revoluţie, Scaleţchi a devenit şeful Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului (OADO), care a fost condamnat la şase ani de închisoare pentru corupţie, şi a fost înfierat, în stil proletar, de fostul preşedinte al ţării, Traian Băsescu, cu care a fost şi coleg.
Preşedintele Klaus Iohannis a a semnat miercuri decretul privind conferirea titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant” unui număr de 505 revoluţionari, la propunerea Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor.
Potrivit unui comunicat al Administraţiei Prezidenţiale, titlul de „Luptător cu Rol Determinant” a fost instituit prin OUG 95/2014 pentru modificarea şi completarea Legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptători care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004.
Printre cei decoraţi se numără şi un personaj romanesc, Florentin Scaleţchi, unul dintre editorialiştii Gazetei de Cluj. Scaleţchi este o figură atipică pentru presa clujeană, el fiind cel mai tânăr comandat de vas din marina românească şi unul dintre cei care au încercat să fugă din cadrul regimului comunist. Însă evadarea lui Scaleţchi este una care ar merita să fie ecranizată pentru că Scaleţchi a încercat să fugă cu vasul pe care îl conducea. Într-un interviu apărut în Gazeta de Cluj, Scaleţchi îşi aminteşte că la 15 martie 1985, Florentin Scaleţchi a urcat la bordul navei Uricani, un mineralier de 12.500 tdw cu care a ajuns aproape de Istambul. Însă, în urma unei revolte a echipajului instrumentată de doi ofiţeri de securitate care erau la bord, Scaleţchi a întors vasul şi s-a predat autorităţilor din România.
”Mulţi dintre contemporanii evenimentului mi-au condamnat fapta, la unison cu cozile de topor comuniste care ne conduceau şi ne chinuiau vieţile, mulţi oameni întrebându-se – ce i-o fi trebuit, când le avea pe toate ? – printre ei numărându-se chiar actualul Preşedinte al României, domnul Traian Băsescu, fostul meu coleg de breaslă, care la vremea respectivă m-a condamnat cu profundă mânie proletară. Într-un interviu dat revistei VIP în aprilie 1995, pe când era Secretar de stat în Ministerul Transporturilor, domnia sa m-a acuzat total gratuit : „Ca profesionist Scaleţchi a fost un dobitoc. Ceea ce a fost mizerabil, murdar, în acţiunea lui Scaleţchi, a fost că a deturnat o navă. Nava este un fier, n-are glas, n-are suflet, n-are putere să se opună. Profesional, eşti obligat să o duci acolo unde cere armatorul. Acţiunea lui Scaleţchi a fost împotriva moralităţii elementare a unui comandant de navă”. Păi dacă propriul meu coleg nu a înţeles nimic din protestul meu politic, vă închipuiţi cam ce a fost în mintea celor care habar nu au cu ce se mănâncă munca de marinar şi care, mai mult, nu au avut niciodată posibilitatea să vadă cum se poate trăi decent şi cu demnitate într-o ţară din Europa occidentală, aşa cum o făcuse Băsescu, care a avut ocazia chiar să trăiască o perioadă în Belgia, la Anvers, ca agent comercial al Companiei de navigaţie NAVROM Constanţa”, arată Scaleţchi într-un interviu.
Legat cu lanţuri de 28 de kg
După ce a fost arestat de Securitate, în urma unui proces fulger, Scaleţchi a fost condamnat la moarte.”După 8 zile de cercetări făcute zi şi noapte, la foc automat, am fost judecat în faţa unei asistenţe de aproximativ 2.500 de suflete, oameni aduşi cu japca în sala de mese a Societăţii de navigaţie NAVROM. După aproximativ patru ore de proces în marş forţat, s-a făcut pronunţarea, care era deja dată şi chiar scrisă de la Bucureşti. A fost, într-adevăr, o condamnare pentru delicte politice, ca un exemplu de duritate şi intransigenţă a puterii faţă de asemenea acţiuni anticomuniste şi, de ce nu, un avertisment pentru toţi colegii mei, potenţiali organizatori a noi conspiraţii şi evenimente, desigur, nedorite de armata de slugoi a dictatorului. Fiind condamnat la moarte, am fost ţinut în acest regim special, având timp de doi ani, zi şi noapte, lanţuri ţigăneşti (adică bătute cu nituri) de 28 kg. la mâini şi picioare, într-o celulă cu încă 11 condamnaţi la moarte pentru crime deosebit de grave, dintre care numai mie mi s-a comutat pedeapsa, ceilalţi fiind executaţi. Un lucru pe care ţin neapărat să vi-l relatez se referă la faptul că, deşi Consiliul de Stat mi-a comutat pedeapsa după un an de detenţie, mie mi-au schimbat regimul după doi ani ! Acest lucru s-a întâmplat în închisoarea Rahova (fostul penitenciar Rahova, demolat în 1988), în pavilionul „H” – denumirea de la litera „h” din Codul penal, care definea condamnarea la moarte.
Apoi am fost dus la închisoarea de deţinuţi politici Aiud, unde, după 6 luni de regim de recluziune, am fost ţinut în regim de recluziune totală. Ce a însemnat asta ? Am stat singur, izolat într-o celulă de 3 x 2 m. şi 4,5 m. înălţime şi care nu avea geam, nu avea pat şi nici WC, dar cu „nelipsitele” lanţuri permanente la mâini şi picioare. Patul, adică o bucată de lemn, de la ora 5 dimineaţa la 22 seara era prins cu lacăt de perete, iar pe post de WC era o căldare de lemn stil putinică (noi pe vapor îi spunem ghiordel). Apoi am fost dus să stau singur, aproape un an de zile, într-o celulă a unei alte renumite închisori de exterminare , de la Galaţi, vechea închisoare, pe aşa-zisa „potcoavă”, dărâmată şi ea ulterior. De suferit, desigur că am suferit, în primul rând fizic, contractând afecţiuni cronice pe viaţă – un reumatism poliarticular, o hepatită cronică, dar şi o hipersensibilitate la viroze, gripe şi răceli, şi toate acestea din cauza condiţiilor inumane în care am fost ţinut şi a lanţurilor purtate permanent la mâini şi picioare timp de ani de zile”, mai povesteşte Scaleţchi.
Condamnat şi după Revoluţie
Controversele legate de Florentin Scaleţchi continuă şi după Revoluţie. El a fost preşedintele Organizaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului, care, potrivit lui, în urma unei înscenări, a fost condamnat în 2013 la 6 ani de închisoare pentru trafic de influenţă. Potrivit procurorilor Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), în cursul anului 2005, în calitate de preşedinte al OADO, Florentin Scaleţchi ar fi pretins de la o persoană, care ulterior l-a denunţat, suma de 20.000 de euro. Scaleţchi ar fi primit, în trei tranşe, echivalentul acestei sume reprezentând 24.000 de dolari. În schimb, acesta a lăsat să se creadă că are influenţă asupra magistraţilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, pentru reducerea, la judecarea recursului, a pedepselor ce fuseseră aplicate denunţătorului de către instanţa inferioară, au spus anchetatorii.
