Execuţia s-a consumat

82

Căderea Guvernului Sorin Grindeanu în cea mai lungă zi a anului, 21 iunie, este o premieră în istoria României post decembristă deoarece coaliţia de la putere şi-a demis propriul executiv. Din nou îl confirm pe istoricul Lucian Boia care spunea că românii sunt altfel decât alte popoare ale lumii.


Am scris într-un număr precedent că şi dacă s-ar fi respins moţiunea de cenzură, soarta lui Grindeanu era pecetluită, deoarece nu poţi conduce până la finele mandatului cu un Parlament ostil. Poţi să prelungeşti agonia deci funcţionarea executivului, dar momentul adevărului se apropie şi este implacabil, trebuind să vie o altă echipă la Palatul Victoriei.

Dar să evidenţiem sine ira et studio câteva aspecte care mi se par incontestabile.

După ce alianţa a câştigat alegerile a propus ca preşedinte pe doamna de la Constanţa, Sevil Shaidehh care nu a fost acceptată de preşedintele Iohannis. Atunci a fost desemnat domnul Sorin Grindeanu care era preşedintele consiliului judeţean Timiş. Grindeanu nu şi-a format el echipa ci a primit-o în plic de la Liviu Dragnea. Mi se pare un lucru neobişnuit. Când conduci o instituţie trebuie să îţi alegi oamenii cu care vei colabora şi nu  altcineva, oricât de bine intenţionat ar fi acesta. Constituirea cabinetului într-o manieră care este posibilă numai într-un stat totalitar a fost un viciu fundamental, care a compromis din start funcţionarea Guvernului. Am mai înţeles că nici Grindeanu nu a fost foarte încântat să conducă Guvernul, când nu avea nici un cuvânt cu privire la componenţa lui. Victor Ponta a declarat că mai mulţi dintre miniştrii lui Sorin Grindeanu au făcut parte din cabinetul său şi sunt buni profesionişti, dar un grup de oameni neomogen nu garantează reuşită într-o acţiune.

Cu siguranţă, Guvernul Grindeanu nu a fost cel mai performant din istoria României postdecembriste dar nici cel mai slab(dacă aş fi întrebat care a fost cel mai bun Guvern aş spune că cel condus de Adrian Năstase a reprezentat vârful, dar electoratul nu l-a ales preşedinte pe el ci pe Traian Băsescu. Şi Churchill în 1945 a fost respins de electorat deşi i-a dus pe britanici la victorie. În politică funcţionează din plin ingratitudinea). Nu cred că Sorin Grindeanu a făcut greşeli majore mai puţin adoptarea OUG 13 care a stârnit proteste unice prin amploarea lor, dar pe care într-un interval relativ scurt a fost retrasă.

Domnul Liviu Dragnea s-a angajat încă de la instalarea Guvernului, în ianuarie anul curent, că va verifica personal cum funcţionează acesta, pentru a vedea cum se respectă programul de guvernare. Este însă neplăcut că l-a ales ca evaluator-şef pe un personaj cu probleme penale. Este adevărat că până intervine o sentinţă penală definitivă de condamnare, funcţionează prezumţia de nevinovăţie, dar cu siguranţă se putea găsi altcineva pentru a nu se putea considera că este lipsit de imparţialitate. Pe de altă parte, dacă prestaţia lui Grindeanu din ultimele luni ar fi fost aşa de nesatisfăcătoare, nu i s-ar fi propus când i s-a cerut demisia, posturi importante. Apropo de Grindeanu, acesta a funcţionat ca ministru în Guvernul Ponta. Am însă convingerea că viitorul PSD-ALDE care va funcţiona în viitor care va cuprinde şi mulţi miniştrii demisionari va fi mai bine constituit. Venirea liberalilor la Guvern, cum propune Băsescu, nu este fezabilă, deoarece nu are sprijin parlamentar. A existat şi tentativa de a atrage UDRM la guvernare, pentru ca votul din parlament să fie lipsit de emoţie. S-a promis că în localităţile bilingve se vor aplica şi plăcuţe maghiare, procentul maghiarilor să scadă de la 20 la 15 %, apoi ca ziua de 15 martie să fie sărbătoare legală pentru maghiarii din România. Iohannis de la Berlin a cerut PSD-ului să nu promită autonomie pe criterii etnice. Lucrurile mergeau bine şi pe 20 martie, mai multe acte normative pro UDMR urmau să se adopte de către Parlament. UDMR-ul a avut pretenţii în continuarea, iar parlamentarii PSD din Ardeal şi-au exprimat public dezaprobarea faţă de înţelegeri, aşa că UDMR a rămas în afara jocurilor politice. Coaliţia nu a avut nevoie de votul maghiarilor, dar moţiunea de cenzură care a avut numai 10 voturi contra, s-a bucurat de sprijinul minorităţilor, altele decât cea maghiară. Vreo 15 voturi care au fost esenţiale.

Ar trebui ca un nou guvern al coaliţiei să nu facă promisiuni fără acoperire şi ceea ce îşi propune să nu afecteze pragul limită de 3% din PIB.

Post Scriptum

Despre deciziile ciudate ale Curţii Constituţionale într-un viitor editorial.

LĂSAȚI UN MESAJ