Tânăra, în vârstă de 21 de ani, o brunetă focoasă de o frumuseţe rar întâlnită – amintind de Mădălina Ghenea sau de Kim Kardashian – îşi aşteaptă rândul să intre în cabinetul de consultaţii al I.M.L. Cluj. Bate, nervoasă cu unghiile în masa pe care şi-a completat formularul şi priveşte cu teamă spre uşa Prosecturii, după ce-a prins din aer gluma unui angajat cum că până şi morţii ar putea ieşi de acolo, în orice clipă şi să o salute, într-atât e de frumoasă…
De la amănuntul că dincolo de uşa, bine asigurată cu cartelă, se află şi cadavre a început un „recital” de naivitate cum rareori a avut parte în viaţă autorul acestor rânduri. „Activată” de remarca tânărului autopsier, frumuseţea – răspunzând la telefon, în răstimpuri, cu ton răstit, iubitului care „patrulează” pe afară, îngrijorat – ne mărturiseşte, cu un accent „italo-someşan” că e gherleancă de origine, stabilită în Italia în urmă cu zece ani, împreună cu tatăl său, de pe urma divorţului dintre acesta şi mama ei. Arată că s-a întors în ţară de dragul iubitului, originar dintr-o comună din Mureş. „Mai bine nu m-aş fi întors”, aruncă Laura făcând „botişor”, o atitudine care o prinde extraordinar de bine, inclusiv accentul – pornind un adevărat spectacol „jucat” cu un vocabular destul de sărac, însă completat prin gesturi largi, „bazate” de un trup cu adevărat zeiesc. Tânăra – care depăşeşte 1,80 m in inălţime este îmbrăcată într-un „uni” de culoare neagră, care-i subliniază bustul proeminent şi mijlocul tras printr-un inel. Mărturiseşte, adresându-se tânărului autopsier, cu care şi-a găsit instantaneu un limbaj comun datorită „originii sănătoase” comune: „Am fost trântită, de o poartă, în urmă cu o săptămână, de către viitorul meu socru, după o discuţie în contradictoriu ce-a avut loc între acesta şi iubitul meu. A vrut să-l lovească şi eu am intervenit între ei iar acesta – băut aşa cum îi este obiceiul – m-a trântit de poartă şi mi-a dereglat silicoanele de la un sân, pe care nu demult mi le-am pus în Italia”, explică aceasta, uitându-se în continuare cu teamă spre uşa Prosecturii, ca să se asigure că nu iese vreun „zombi”. Între timp – eu am senzaţia că mă aflu într-un fel de Han al Ancuţei sau în „Decameronul” lui Boccacio – observ că în jurul fetei s-au mai adunat doi-trei masculi, angajaţi sau pacienţi, care-i ascultă cu nesaţ relatarea şi se bucură de prezenţa sa uimitoare. Continuă tânăra – divă înnăscută – bucuroasă că până şi într-un loc precum acesta frumuseţea ei e admirată: „M-am prezentat imediat la o clinică particulară iar un medic a consemnat agresiunea. Acum am venit la I.M.L. Cluj doar ca să-mi scot certificat şi să-l sperii puţin, nu ca să-l pun la plată pe viitorul socru, că şi aşa nu are bani, fiindcă 3.500 de euro costă o asemenea operaţie. Se opune iubirii dintre mine şi fiul lui şi trebuie să-l determin cât mai rapid să se dea pe brazdă şi să nu-mi mai tulbure iubirea”. Iar privirea sa fermă – întipărită pe un chip angelic, până în urmă cu câteva secunde, dar brusc schimonosit – îmi confirmă faptul că dacă această „divă” şi-ar pune în cap orice, poate chiar să schimbe istoria lumii, lucrul respectiv s-ar petrece, fără îndoială. Amintind de cunoscutul precept: „Fetele bune ajung în cer iar cele rele unde vor”! Este poftită apoi în cabinetul de consultaţii, de unde se întoarce cu un certificat medico-legal în care i-au fost recomandate între o zi şi două de îngrijiri – doar pentru juliturile de pe mâini, urmând însă să se prezinte la un ecograf, ca să se confirme şi eventuala deteriorare a silicoanelor. Apoi, cu un gest amintind de Marilyn Monroe îşi netezeşte pe trup rochia, se convinge că totul e-n regulă şi iese teatral din încăpere. Petrecută cu privirile de cei câţiva masculi – inclusiv de subsemnatul – care în tot acest timp îi ascultaseră cu nesaţ relatarea şi-i adulmecaseră parfumul.
