Cristian Bogdan Bara este unul dintre tinerii artişti plastici clujeni reprezentaţi de galeria IAGA şi propuşi spre o justificată cunoaştere şi recunoaştere. În consecinţă, o selecţie mai consistentă a lucrărilor sale a fost prezentată în cadrul recentei expoziţii clujene “Unkown Body – Corp necunoscut”.
Aproape tradiţionalist în tehnică -lucrează, cu preponderenţă, în acrilic pe pânză din bumbac- dar modern sau (ca să adoptăm un termen mai degrabă utilizat în domeniul literar) postmodern în exprimare, Cristian Bogdan Bara -masterand la Universitatea clujeană de Artă şi Design- este o apariţie plină de prospeţime în peisajul tot mai divers al plasticii contemporane. La el, lucrurile sunt sau par fi clare şi, aparent, simple: linia este linie, desenul este desen şi culoarea este culoare. Asta până când linia trece în culoare şi culoarea devine desen. Două dintre lucrările prezente în expoziţia amintită -“Parking lot” (Loc de parcare) şi “Am I home yet?” (Am ajuns acasă?)- ţin de dimensiunea oarecum mai exact preezentată a lumii, pe când celelalte trei -“The death of God/Nagasaki” (Moartea lui Dumnezeu/Nagasaki), “The death of God/Hindenburg Disaster” (Moartea lui Dumnezeu/dezastrul Hindenburg) şi “Eror 404: Identity not found” (Eroare 404: Identitatea nu a fost găsită)- se mută undeva mai încolo, într-o zonă ce ţine de concept. Însă, indiferent de mesajul explicit propus, atât prin temă, cât şi prin titlu, toate tablourile sale îndeamnă la o reflecţie suplimentară, necesară unei prime vizionări. Altfel spus, nu tot ce se vede chiar este chiar aşa cum pare a fi.
Astfel, banalul bloc din “Am ajuns acasă” sau parcarea din “Loc de parcare”, pe lângă calmul şi căldura transmise de aceste imagini familiare, conţin şi un fel de mister care, după un timp, se poate transforma, pentru privitor, în nelinişte. Vegetaţia abundentă care “îmbracă” structurile banale ce domină lucrările pare să ascundă ceva ce se află dincolo de acestea, sugerând că nu totul este la vedere şi că, în spatele unor ziduri ori ferestre, se poate afla o altă realitate, mult mai nebuloasă. Un alt fel de realitate este propusă şi în celelalte trei lucrări, situate într-o dimensiune declarat ideatică. Cele două “Morţi” îndeamnă spre o reflexie asupra evoluţiei istoriei, a existenţei şi, implicit, a naturii umane, iar cea de-a treia -al cărei titlu face o referinţă plină de ironie la adresele inexistente din/de pe internet- la confuzia identitară cu care se confruntă realitatea actuală.
Lăsând însă la o parte aceste posibile interpretări, să sesizăm că Bogdan Bara este (încă) unul dintre dintre plasticienii contemporani promovaţi cu consecvenţă de Galeria IAGA (lucrările sale au mai fost prezente şi în expoziţii anterioare, cum ar fi “Fragment” sau “Overtime – Peste timp”), galerie care pare a miza tot mai mult pe valoarea plasticienilor clujeni. Şi nu este puţin lucru, mai ales dacă avem în vedere că IAGA îşi prezintă artiştii pe plan internaţional, în expoziţii şi muzee consacrate. Să sperăm că şi acest demers va fi unul de succes.
