Gherla. Tânăr bătut, apoi purtat pe drumuri. Spitalul i-a eliberat actul de externare abia după insistenţa U.P.U. Cluj!

793
Silviu Ştefan Roman

Caz halucinant petrecut la Spitalul Municipal Gherla, care i-a umplut de indignare pe angajaţii a două instituţii medicale din Cluj: I.M.L. şi Unitatea de Preluare a Urgenţelor! După ce-a fost tăiat cu un cuţit şi stâlcit în bătaie, unui gherlean, căruia i s-a oferit un vag prim-ajutor după bătaia primită, i s-a refuzat a doua zi și eliberarea foii de externare de la secţia de Urgenţă a Spitalului Municipal Gherla! A fost nevoie de telefonul celor de U.P.U. Cluj şi de zile pierdute pentru ca medicii gherleni să-şi facă datoria şi să-i elibereze victimei hîrtia respectivă, necesară pentru obţinerea certificatului medico-legal şi depunerea plângerii pe numele vinovaţilor. Victima afirmă că situaţia a fost tergiverstă deoarece unul dintre agresori are o mătuşă, asistentă la spitalul respectiv!

 

 

Mamă: „La spital n-au vrut să-i schimbe decât pe bani bandajele!”

Silviu Ştefan Roman este un tânăr în vârstă de 29 de ani din municipiul Gherla. Marţi, 27 noiembrie, acesta având răni pe tot trupul e însoţit la I.M.L.Cluj de mama lui, care îl gardează cu străşnicie, hotărâtă să vegheze, asemeni unei leoaice şi tototdată să parcurgă toţi paşii necesari pentru ca bătăuşii fiului său să-şi capate pedeapsa. Îşi mărturiseşte regretul că în seara când fiul ei i s-a petrecut necazul era plecată din localitate şi n-a putut să se ocupe ca lumea de formalităţile de la Spitalul Muncipal Gherla, unde băiatul ei a primit o îngrijire total neprofesionistă. Însă până ca mama lui să se refere la povestea respectivă, Silviu îmi povesteşte, detaliat, împrejurările în care i s-a întâmplat pocinogul: „Sâmbătă, pe la ora două dimineaţa mă aflam în barul „Sova” din oraş şi la un moment dat am ieşit să fumez o ţigară. Brusc, m-am trezit atacat cu bâte şi un cuţit, de patru cinci inşi din zonă – din care doar pe doi îi ştiu, după porecle – „Măse” şi „Nepotu”. Drogaţi şi băuţi. M-au tocat, efectiv, lovindu-mă la ureche, la mâini şi la coaste. Am căzut – aşa cum era normal – la pământ, dar n-am leşinat. Am fugit de acolo într-o sală de jocuri, aflată în vecini, ca să sun la poliţie şi l-am implorat pe angajat să sune el dar el, de frică, nu a făcut-o… Indivizii m-au ajuns, repede, în bar şi mi-au mai dat şi nişte scune în cap şi lovituri de bâtă. Între timp a venit după mine ambulanţa dar mai târziu am aflat că, în timp ce eu mă aflam la Urgenţă, la vederea poliţiştilor, aceştia s-au luat la ceartă şi cu ei. Iar de la Urgenţă am plecat eu, a doua zi dimineaţă – însă pe parcursul şederii mele nimeni nu s-a interesat de mine şi nu mi s-au făcut niciun fel de investigaţii tomografice sau, măcar, vreo radiografie”! Intervine, teribil de furioasă şi mama tânărului: „Vă rog să mă credeţi, că v-o spun cu toată răspunderea şi seriozitatea, a doua zi, la spital, nu i s-a schimbat bandajul decât după ce i-am băgat bani în buznar unei asistente. Nici explorări n-au vrut să îi facă băiatului, chiar şi atunci, ne-au purtat din uşă-n uşă şi ne-au expediat zicând că-i weekend şi nu se deranjează… Apoi, oricât am cerut actele medicale – deşi erau de faţă şi reprezentanţii poliţiei –  ca să ne prezentăm cu ele la I.M.L.Cluj, ne-au refuzat zicând că nu e nevoie de aşa ceva. Ori, băiatul meu e la această oră cu degete şi coaste zdrobite, mâini învineţite şi tăieturi la ureche. Până şi poliţiştii au rămas uimiţi când au studiat imaginile de pe camerele de supraveghere când au văzut cât de crunt îl bat indivizii aceia pe fiul meu… Ăia n-au putut fi atât de feroce decât după consum de alcool sau substanţe”!

Promisiuni de rezolvare…dar după un telefon de la U.P.U.Cluj

Îşi face apariţia şi asistenta de la I.M.L.Cluj care rămâne mască în momentul când află că tânărul nu deţine niciun fel de documente medicale, deşi a fost internat la Serviciul de Urgenţă al Spitalului Municipal Gherla. Neobişnuită cu o astfel de situaţie, se duce la medicul de gardă pentru a se interesa ce e de făcut. Se întoarce la scurt timp şi-i îndrumă pe cei doi spre U.P.U.Cluj sfătuindu-i totodată să-i informeze pe cei de acolo asupra situaţiei lor. La care, dezamăgiţi şi furioşi, cei doi – mamă şi fiu – pornesc şontâc-şontâc spre destinaţia indicată de către asistenta de la I.M.L.Cluj. Se întorc, peste circa un sfert de ceas, cu o rază de speranţă în priviri şi îi raportează asistentei că treburile sunt ca şi rezolvate, însă, totuşi, sunt pierdute cu această ocazie două-trei zile. Arată că, la insistenţele celor de la U.P.U.Cluj, personalul Spitalului Municipal Gherla a găsit imediat actele  necesare şi-i aşteaptă nerăbdători să şi le ridice… Apoi, grăbiţi, îşi iau rămas bun de la subsemnatul – însă nu înainte de a-mi lăsa datele lor de contact, pentru a mă ţine la curent cu desfăşurarea cazului.

Spitalul Municipal Gherla
Spitalul Municipal Gherla

Telefon lămuritor, la închiderea ediţiei

La închiderea ediţiei iau legătura cu mama lui Silviu Ştefan, care-mi declară următoarele: „Miercuri, 28 noiembrie, ne-am întors la I.M.L.Cluj, cu toate actele necesare, iar la I.M.L. am primit un certificat cu unsprezece zile de îngrijri, pe baza actelor medicale care ne aşteptau la Gherla, de data aceasta, desigur, după telefonul dat de medicii de la Cluj. La spital personalul medical a fost numai zâmbet şi cei de acolo ne-au spus că le aveau încă de la intrarea fiului meu în spital – însă nu mi-au explicat de ce atunci când le-am cerut noi nu le aveau. Însă, între timp am găsit şi o posibilă explicaţie: se pare că unul din cei patru sau cinci agresori ai fiului meu are o mătuşă, care munceşte pe post de asistent medical la spital – şi de aceea probabil că au vrut să muşamalizeze cazul nostru! Oricum, s-au purtat cu noi de parcă noi am fi fost nebunii, iar  fiul meu bătăuşul – nu cel cotonogit! Iar acuma, repede, o să facem plângere penală, la poliţie, pe numele atacatorilor – şi promit că nu-i lăsăm să scape, nici în gaură de şarpe, pentru tot ce i-au făcut fiului meu”!