Deși Iancu de Hunedoara și Mahomed Cuceritorul au fost inamici ireductibili, care s-au confruntat, cu șanse schimbătoare, în bătălii sângeroase, este posibil ca cei doi comandanți militari să fi fost rude, chiar veri primari, scrie România Liberă.
Ipoteza este bazată pe un document emis de fiul lui Iancu de Hunedoara, regele Ungariei, Croației și Boemiei, ducele Austriei, Matia Corvin, scris în anul 1489 și publicat de academicianul Ioan-Aurel Pop. Matia Corvin sugerează în document o relație de rudenie cu Iancu de Hunedoara. Această ipoteză este întărită și de faptul că, după ce Iancu de Hunedoara l-a înfrânt, în 1456, în bătălia de la Belgrad, pe Mahomed Cuceritorul, marele comandant militar creștin s-a îmbolnăvit de ciumă și a murit în tabăra de la Zemun, iar sultanul, în loc să se bucure de dispariția celui mai puternic inamic al său, a ținut doliu și a postit, ca după moartea unei rude apropiate.
Istoricii spun că înrudirea dintre cele două mari personalități ar putea avea o explicație plauzibilă. Iancu de Hunedoara era fiul nobilului român Voicu de Hunedoara și al unei doamne din aristocrația transilvană, Elisabeta Morsinai. Istoricii maghiari folosesc numele de Erzsebet Morsinai, iar istoricii români folosesc numele de Elisabeta de Marginea. Această doamnă ar fi avut o soră, Stela, care ar fi fost răpită în timpul unei incursiuni otomane în sudul Transilvaniei. Stela, care avea o frumusețe deosebită, ar fi ajuns în haremul sultanului Murad al II-lea, iar în anul 1432 l-ar fi născut pe cel de-al treilea fiu al sultanului, Mahomed, cel care avea să fie cunoscut în istorie sub numele de Mahomed al II-lea Cuceritorul.
