Solicitările tot mai multe pentru serviciile conexe au metamorfozat studioul foto într-o casă de producţie profitabilă. În businessul foto dacă nu ai deja un nume, e dificil să mai pătrunzi pe o piaţă în care măiestria şi tehnologia nu sunt suficiente niciodată. La vreme de criză, arhitectura umană se reconfigurează în jurul meseriilor de care este nevoie oricând şi oriunde, iar beneficiarii avantajelor sunt cei care s-au gândit la toate de la bun început.

Fotografia, ABC-ul unei afaceri

Să pui bazele unei afaceri în industria fotografică nu e mare bătaie de cap. Cu un singur aparat foto poţi crea un întreg arsenal, inclusiv un studio. Aparatele digitale sunt făcute astfel încât să le folosească oricine. Important într-o afacere de profil este să găseşti pe cineva care să ştie să vândă.
Serviciile oferite iniţial sunt ca şi în orice debut de afacere cu poze. Se începe cu fotografia în şcoli, care s-a dovedit în timp, a fi foarte profitabilă, şi care reprezintă şi în prezent 60% din veniturile studiourilor. Următorul pas îl realizează fotografiile de nuntă, incluzând cununia civilă, cea religioasă şi fotografiile la restaurant, precum şi book-uri pentru copii şi fotomodele. Ca să încucunăm activitatea adăugăm în plus serviciile conexe de consiliere, coordonare şi make-up.
Cea mai profitabilă abordare a unui client este o ofertă personalizată în funcţie de bugetul şi cerinţele acestuia şi nu în funcţie de pachetele prestabilite, explică specialiştii în domeniu. Cele mai cautate servicii rămân fotografia de nuntă şi cea de şcoală (fotografia de promoţie şi legitimaţie), acestea reprezentând aproximativ 70% din veniturile unui studio.
Deşi concurenţa e tot mai mare, iar oferta pe piaţă a crescut, studioul se menţine încă o afacere profitabilă pe termen lung.

Fotografii nu doar la nuntă

Nicolae Cosniceru poate fi numit un pionier într-ale fotografiei de publicitate din România, pe care o practică cu succes încă din anii 1990. În toţi aceşti douăzeci de ani a scos din amorţeală o întreagă industrie a imaginii, ridicând standardele tehnice în căutarea perfecţiunea unei fotografii.  
“Până nu demult fotograful era doar fotograf, cu timpul însă, a trebuit să răspundă şi altor tipuri de servicii şi atât eu, cât şi alte studiouri ne-am transformat în mici case de producţie: primim o temă, un vizual şi trebuie să facem tot, de la producţie, până la asigurarea unor servicii conexe, cum sunt make-up-ul sau styling, pentru care subcontractam oameni din diverse domenii”, explica Cosniceru.

Românii sunt săraci, iar arta este un lux

Preţurile mari constituie una dintre principalele dificultăţi ale business-ului. Este o mare dificultate pe care o întâmpină tot timpul casele de producţie – lupta cu clienţii şi înţelegerea motivelor de ce preţurile sunt atât de mari. În spatele unei fotografii publicitare se află o tehnică foarte scumpă care trebuie tot timpul înnoită, precum şi costurile fixe care derivă din a face o afacere pur şi simplu, iar toate acestea se regăsesc în preţul unei fotografii.
Totuşi, unii directori de case de producţie nu consideră studioul foto o idee de afacere. “Un studio foto nu mi se pare, în România, o idee de afacere. Nici unul dintre fotografii care sunt acum pe piaţă nu cred că s-a făcut fotograf pentru a se îmbogăţi peste noapte. Toţi care fac lucrul ăsta îl fac, în primul rând, pentru că au fotografia ca pasiune şi ca dorinţă de activitate. E o modalitate de exprimare artistică elevată sau mai puţin elevată, pe care oamenii încearcă să o transforme într-o activitate productivă.” Fotografia de produs rămâne cel mai dificil gen de fotografie.

Arta fotografică nu se învaţă în şcoală, se simte

Exact ca meseria de designer sau cea de DJ, meseria de fotograf este una dintre acele meserii care sună bine şi care sunt practicate de foarte mulţi amatori. Mai mult sau mai putin bine. Există prea mulţi artişti care nu au studii, ca să nu mai vorbim de scriitori,sau pictori, care nu au terminat cu toţii Litere sau Arte, dar care nu îi face mai puţin talentaţi.
Fotografi pentru străinătate

Foto-străinătate

Cu un aparat performant şi accesorii te poţi descurca minunat oriunde în străinătate, dacă nu faci prea multe nazuri. Un portofoliu online te va ajuta să atragi mulţi clienţi. Străinii apelează la fotograf la fel de des cum unii români chemăm medicul, iar joburile în advertising abundă. Artiştii, fotomodelele, miresele, absolvenţii de liceu sau facultate, magazinele de confecţii şi oricine are ceva de vândut, pot fi posibilele victime ale industriei fotografice.

Prostituţie artistică

Fotografia profesionistă din România e sublimă, dar aproape inexistentă. Astăzi cu toţii ştiu să fotografieze. Nici nu pare într-atât de greu. Munca unui fotograf nu constă în câte imagini a realizat, ci cum a schimbat lume cu imaginile sale.
Locaţia şi migraţia oamenilor deja formaţi într-un studio, sunt dificultăţi cu care se confruntă majoritatea studiourilor. După ce capeţi puţină experienţă unii îşi iau viaţa în propriile mâini şi se apucă singuri să-şi facă o afacere din asta. Totodată, cu ei pleacă şi o parte din clientelă.

Fotograful Ştefan Socaciu, fotoreporter al Revisei Tribuna, ne-a împărtăşit gândurile sale legate de industria fotografică a Clujului:

“Fotografia Clujului se împarte în: fotografi ocazionali de evenimente (nunţi, botezuri etc) – care în afară de acest gen de evenimente nu mai fotografiază nimic. Pentru ei este doar un job ca oricare altul. Apoi avem fotografii profesionişti – care au făcut din fotografie o afacere; fotografii amatori – fac parte din diferite fotocluburi, asociaţii etc.; fotografii entuziaşti – care încă învaţă, merg la cursuri de fotografie, experimentează; fotografii consacraţi – care au deja un nume şi un renume, care şi-au demonstrat şi încă îşi demonstrează calităţile deosebite care i-au consactrat (de ex. Szabo Tamas, Mircea Albu, etc.); fotorerporteri – cei care lucrează în massmedia; artiştii fotografi; tehnicienii etc.

Ce reprezintă fotografia pentru mine? Eu mă exprim cel mai bine prin intermediul fotografiei. Fotografiile sunt făcute pentru a fi arătate. Eu arăt în fotografiile mele felul în care văd lucrurile şi viaţa, arăt un altfel de a vedea, arăt locuri, oameni, detalii, ansambluri, umbre, lumini, deformări, reflexii, culoari, forme, etc, lucruri pe care altfel, fie din grabă, fie din neatenţie, nu le observă oricine.

Despre fotografie ca pasiune si ca meserie

Pentru mine fotografia a început ca la toată lumea, ca o pasiune (este şi acum o pasiune). De aici am urmat cursurile Universităţii de Arte, secţia Foto-Video, iar acum lucrez ca fotoreporter la Revista Tribuna, unde tocmai am lansat un nou album ilustrat, al patrulea din seria albumelor dedicate Clujului. Acest album, Vârsta de fier, Cluj-Napoca şi ornamentele sale neştiute, arată detalii din fier forjat, porţi, grilaje, turnuri cu steguleţe, acoperişuri, uşi, balustrade, balcoane, etc., toate împodobite cu diferite preţiozităţi din fier forjat. Fotografiile din acest album au fost făcute de fotograful Szabo Tamas.

Ce se mai petrece prin Clujul actual în materie de fotografie?

– numeroase expoziţii de fotografie (Muzeul de Artă, Biblioteca Centrală Universitară, Muzeul Etnografic, etc.)
– lansări de cărţi ilustrate, albume, etc.
– alte proiecte fotografice, şcoli de fotografie, cursuri, fotocluburi, asociaţii, etc.
– proiectele Universităţii de Arte şi Design – secţia foto-video

Sorana Ionăşanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.