Intrarea în vigoare a Legii 150/2016 privind comercializarea produselor alimentare aduce modificări şi anulează unele obligaţii şi termeni în rândul furnizorilor, distribuitorilor şi retailerilor. În principal, interzicerea serviciilor şi taxelor de promovare, respectiv a taxelor de raft, impun schimbarea modelului de business. Prin urmare, toate contractele trebuie renegociate, politicile comerciale trebuie reconfigurate, iar soluţia cea mai comodă va fi acordarea discounturilor care îi va favoriza pe marii furnizori şi va avea implicaţii fiscale de majorare a costurilor.

Impactul major al noii Legi 150/2016 privind comercializarea produselor alimentare nu va fi obligaţia de a pune pe rafturi cel puţin 51%din volum produse din lanţul scurt – implicit româneşti – pentru fiecare dintre categoriile carne, ouă, legume, fructe, miere, lactate şi panificaţie. Guvernul trebuie să elaboreze norme de aplicare astfel încât să nu contravină cu directivele europene şi cu libera circulaţie a mărfurilor în UE. Oricum, retailerii spun că pentru toate aceste produse, cu excepţia legumelor şi a fructelor, aprovizionarea se face 80-90% de la furnizori locali.

 

Legea aduce noutăţi cu efect imediat în business

Cele mai mari modificări ce au un impact puternic imediat sunt cele care interzic oricărui comerciant să solicite facturarea/refacturarea şi să încaseze taxe şi servicii, precum şi cele referitoare la termenele de plată care sunt reduse la 30 de zile calendaristice pentru majoritatea produselor, respectiv la 7 zile calendaristice pentru produsele proaspete.

Astfel, aceste două prevederi impun schimbarea tuturor contractelor dintre furnizori şi comercianţi. La fel ca şi în vechea lege (321/2009), cei care au elaborat legea, nu au lăsat o perioadă rezonabilă. Prin urmare, renegocierea contractelor în doar cele 3 zile de la publicarea până la intrarea în vigoare a legii, pe 18 iulie, au fost imposibil de respectat, având în vedere că vorbim de sute sau mii de furnizori.

 

Renegocierea contractelor trebuie să se facă pe alte principii decât cele consacrate

Consecinţele legii continuă în ideea în care renegocierea trebuie să se facă pe alte idei fundamentale decât cele stabilite, întrucât dispar taxele de raft şi a serviciilor de promovare, cei ce se ocupă cu comerţul trebuie să găsească alte modalităţi pentru ca veniturile să rămână neschimbate.

Furnizorii lanţurilor de magazine nu vor mai putea plăti servicii de promovare a produselor, precum aşezarea pe raft a produselor după preferinţe sau servicii logistice, servicii ce aveau legătură directă cu operaţiunea de vânzare şi care erau permise în vechea lege 321/2009.

Până acum, acest model de business era întemeiat pe comerţ combinat cu servicii care aduc valoare adăugată produsului comercializat, cu cel bazat pe discounturi. Prin interzicerea facturării taxelor de raft şi a serviciilor de promovare va duce la înlocuirea acestui model.

Implicaţii fiscale care se vor reflecta în costuri

Aceste schimbări au şi implicaţii fiscale deloc neglijabile care se vor reflecta în costuri. Pentru a respecta reglementările fiscale, furnizorii nu vor putea acorda un discount mai mare retailerului, astfel, din moment ce vor dispărea taxele de raft furnizorii au dreptul să acorde discounturi legate de cantitatea de mărfuri rulate cu un comerciant, dar nu pot să plătească promovarea, deoarece şi-ar pierde dreptul de a reduce baza de impozitare cu TVA aferent ”discountului” astfel acordat”, potrivit consultantul fiscal, Ruxandra Jianu.

 

Legea 150/2016 include definiţii neclare

Conform legii, Ministerul de Finanţe este cel care urmăreşte respectarea acestor prevederi, însă ministerul nu a fost stabilită nicio indicaţie despre cum va funcţiona ministerul şi ce posibilităţi  va avea să emite norme sau ordine de punere în aplicare.

Un exemplu de definiţie neclară este acela în care s-a stabilit că produsul alimentar proaspăt este cel care nu e conservat prin sterilizare, deshidratare, congelare sau afumare, cu excepţia refrigerării. Având în vedere că marea majoritate a produselor sunt refrigerate în timpul transportului, ar reieşi că, în afară de mierea de albine şi apa minerală, niciun alt produs nu este proaspăt.

Legea care spune că hipermarketurile trebuie să vândă 51% produse alimentare româneşti este formulată vag, deoarece nu conţine clar expresia produse româneşti, care ar încălca libera circulaţie a mărfurilor în UE, ci se referă la produse provenite din lanţul alimentar scurt, expresie preluată din politica agricolă comună.

 

Proiectul de lege a fost foarte criticat

Marii retaileri (”retail” sau ”vânzare cu amănuntul este acea activitate comercială ce presupune vânzarea unui produs direct către consumatorul final), au criticat proiectul de lege, susţinând că multe dintre magazine, supermarketuri si hipermarketuri, s-ar putea închide. Proiectul de lege care îi obligă pe marii comercianţi din România să vândă produse româneşti în proporţie de minim 50% poate duce la închiderea supermarketurilor sau chiar a hipermarketurilor, potrivit lui George Bădescu, director executiv al Asociaţia Marilor Reţele Comerciale din România. (AMRCR).

Reprezentanţii AMRCR au spus că impunerea către comercianţi ca 51% din produsele aflate pe raft să provină din „lanţul scurt de aprovizionare“ îi avantajează pe producătorii necompetitivi, dar ataşaţi unor grupuri de interese, cărora li se garantează practic businessul indiferent de performanţă. „Această prevedere nu este însă în niciun caz favorabilă consumatorilor – cărora li se restrânge libertatea de a alege – şi nici de natură să îi ajute pe micii producători români, care vor fi în pericol să fie eliminaţi de alţi producători din zonele adiacente României“.

Nici Consiliul Concurenţei nu a agreat acest proiect de lege, susţinând că ridică o semne de întrebare privind modul de aprovizionare al magazinelor mari.

Reprezentanţii marilor reţele comerciale îşi exprimă speranţa că „în România vor continua să existe decidenţi responsabili, deşi, din păcate, unii dintre ei au preferat astăzi să rămână tăcuţi, lăsându-i pe ceilalţi să trâmbiţeze cu seninătate triumful populismul rudimentar“.

De asemenea, aceştia arată că rămân încrezători că aceşti factori de decizie vor analiza situaţiaşi se vor implica pentru a împiedica „efectele dezastruoase pe care această lege le va induce cu siguranţă în economia românească“.

 

Amenzi usturătoare pentru cei care încalcă această lege

Dacă legea va fi aplicată, dar nu va fi respectată, conducerea magazinelor riscă amendă de la 100.000 de lei şi poate ajunge până la 150.000 de lei. Sau chiar mai rău, suspendarea de până la şase luni a magazinului. Legea vizează supermarketuri şi hipermarketuri cu cifra de afaceri mai mică de două milioane de euro.

Reprezentanţii marilor magazine nu se opun acestei propuneri legislative, dar cer garanţii de la stat că nu vor rămâne cu rafturile goale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.