Matia Corvin s-a născut în urmă cu 574 de ani pe 23 februarie 1443. La patru zile după ce Matia a împlinit 46 de ani, intrând în ultimul an plin de viaţă (a decedat – s-a zis otrăvit – la Viena pe 6 aprilie 1490), cancelaria Ducatului de Milano a copiat pentru ea şi pentru Matia un cifru pentru corespondenţa dintre ei. Matia era principalul aliat al Milanului. Unicul său fiu, nelegitim pe deasupra, Ioan era căsătorit prin procură cu Bianca Maria Sforza, nepoata de frate a ducelui Milanului, Ludovico il Moro (Maurul).

Autorii cifrului erau Giovanni (Gian) Francisco Oliva, cancelarul duca-tului, şi Guidantonio Arcimboldo, arhiepiscopul de Milano. Cifrul arată o lume – măcar – aşa cum o priveau contestaţii conducători ai Milanului şi ai Ungariei (Croaţiei şi ale unor părţi din Austria, Boemia, Bosnia şi Serbia).

Cifrul s-a păstrat în fondul Ungheria din Arhivele de Stat din Milano. A rămas necunoscut numeroşilor cercetători maghiari şi –nominal– şi români care – de la Iván Nagy şi Albert Nyáry, şi Ion Bianu şi Nicolae Iorga – s-au perindat – oficial – prin arhivele şi bibliotecile fostului ducat lombard.

„Coloana I”

(Biserica

<şi forme de politeţe>)

„Coloana a II-a”

(Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană)

„Coloana a III-a”

(Europa Răsăriteană <şi structura ei>)

„Coloana a IV-a”

(„Restul” lumii

<şi cuvinte cheie>

Papa

[Inocenţiu al VIII-lea]

Imperatore

[Frederic al III-lea de Habsburg]

Re de Hungaria

[Matia Corvin (co-rege de iure îi era – din 1463 – Frederic al III-lea de Habsburg)]

Re de Franza

[Carol al VIII-lea de Valois]]

Cardinale

[Ascanio Sforza, fratele lui LudovicoilMoro, ducele Milanului]

Electori

[(termen folosit aici probabil pentru a desemna Reichstag-ul)7 la număr: arhiepiscopii de Köln, Mainz şi Trier, regele Boemiei, contele-palatin de Rin, ducele Saxoniei şi markgraf-ul de Brandenburg

Re de Polonia

[Cazimir al IV-lea Jagiello]

Re de Ispagna

[Ferdinand de Aragon <şi Isabella de Castilia>]

Cardinali

[cu sens probabil de colegiul cardinalilor]

Duca de Austria

[Sigismund de Habsburg, vărul primar al lui Frederic al III-lea]

Re de Dacia

 

Re de Inghliterra

[Henric al VII-lea Tudor]

Vescovo Varadino

[Ioan Filipecz, episcop de Oradea]

Re de Romani sive

Maximiano

[Maximilian I, fiul lui Frederic al III-lea, viitorul soţ al Anei de Bretagna şi al Biancăi Maria Sforza, ales rege al romanilor în 1486 (adică viitor împărat de drept)]

Re de Boemia

[Vladislav <al II-lea> Jagiello, fiul lui Cazimir al IV-lea (co-rege, defacto şi de iure îi era – din 1471/ 1479 – Matia Corvin)]

Re de Napoli

[Ferdinand de Aragon, tatăl Beatricei, soţia lui Matia Corvin

Protonotario

[(probabil) milanezul Giovanni Alimento Neri, unul din protonotari apostolici, începând din vara anului 1484]

Conte Palatino

[Filip I cel Drept de Wittelsbach]

Duca Zoanne Corvino

[fiul regelui Matia, Ioan Corvin, din 1479 duce de Liptov şi de Glogov, din 1487 soţul – prin procură – al Biancăi Maria Sforza, fiica lui Galeazzo Maria Sforza († 1476), fratele ducelui Ludovico]

Venetiani

[cu sens de toată administraţia veneţiană]

Archivescovo

[Ippolito de Este, fiul lui Ercole şi al Eleonorei, arhiepiscop de Estzergom (în toamna anului 1484 Matia îl arestase pe Petru Váradi, arhiepiscopul de Kalocsa)]

Duca de Saxonia

[Frederic al III-lea cel Drept de Wettin (viitorul protector al lui Martin Luther)]

Baroni

[magnaţii (Ştefan Báthory, voievodul Transilvaniei, Paul Kinizsi, comite de Timiş, Ştefan Szapolyai, comite de Zips şi guvernator al Austriei huniade, ori Nicolae Újlaki, ducele Bosniei)]

Turco

[Baiazid al II-lea (poate şi fratele şi rivalul său Djem, care avea să sosească la Roma, pe 13 martie 1489, şi pe care Matia îl considera ruda sa de sânge, tot aşa cum îl socoteau Djem şi Baiazid pe Matia)]

Sua Santita

[exprimare pentru papă/ papi]

 

Duca de Bavaria

[George cel Bogat<şi> Sigismund de Wittelsbach]

Signori

[nobilii (aici cu sens probabil de Dieta Ungariei)]

Duca de Bretagna

[Francisc al II-lea de Dreux-Montfort († 9 septembrie 1488) <i.e. fiica sa Ana, viitoarea soţie a lui Maximilian I, Carol a VIII-lea şi Ludovic al XII-lea>]

Sua Maiesta

[exprimare pentru rege/ pentru regi]

Marchiso de Brandeburg

[Ioan Cicero de Hohenzollern]

Citta

[oraşele (cu posibil sens de „stare parlamentară”)]

Duca de Ferrara

[Ercole I de Este, soţul Eleonorei, sora Beatricei]

Sua Signoria

[exprimare pentru duce/ pentru duci şi republica veneţiană]

Arhiepiscopus Coloniensis

[Hermann al IV-lea de Hessa, arhiepiscop de Köln]

Castelle

[cetăţile (cu accent probabil pe cele ţinute de tânărul – de nici 16 ani – Ioan Corvin)]

Pace

[pace (cu sens de acord ferm scris)[

Vostra Signoria

[adresare pentru duce/ pentru duci şi republica veneţiană]

ArchipiscopusMoguntinus

[Berthold de Henneberg, arhiepiscop de Mainz]

Populi

[supuşii de rând]

Guerre

[război (şi chiar orice tip conflict armat)]

Vostra Excellentia

[adresare pentru duci şi prelaţi (în general pentru membrii unei elite)]

Archiepiscopus Trevirenesis

[Ioan al II-lea de Baden, arhiepiscop de Trier]

Gentedarme

[oştenii (darşi cu sens de miliţie populară)]

Tregua

[armistiţiu (cu sens de înţelegere nesigură]

Vostra Celsitudine

[adresare pentru monarhi (de rang regal şi imperial)]

Denari

[bani (indiferent de moneda folosită)]

Per mare

[pe cale maritimă]

La Regina de Hungaria

[Beatrice de Aragon]

Per terra

[pe cale terestră]

 

Structura teritorială şi tematică a cifrului pe cuvintele sale cheie

Cifrul, care avea o scăpare „fatală” (includerea tardivă „la coadă” a soţiei lui Matia, Beatrice de Aragon, ostilă succesiunii lui Matia prin Ioan, socotit de ea – care a reuşit să năruiască planurile Caselor Habsburg, Sforza şi de Hunedoara–prunc de vrăjitoare), introducea o nouă coroană şi un nou stat în părţile estice ale Creştinătăţii. Ca rang în cifru (de sus în jos pe coloană), ele se aşezau după Ungaria şi Polonia, cu regii lor, şi înainte de Boemia, cu regii – de fapt – ai ei. Ca poziţie în cifru (de la stânga la dreapta pe rându-rile coloanelor), noul stat şi noua coroană corespundeau cardinalilor la Roma, Ducatului Austriei în Imperiul Romano-German, iar în Apus Angliei.

Pe numele lor, noua coroană şi noul stat reveneau regelui Daciei. Deşi Matia era deja de acord să împartă Ungaria între Ioan Corvin şi regele romanilor Maximilian I de Habsburg, această Dacie nu-i revenea, atât după diplomaţia milaneză, cât şi după Matia (tot conform cifrului), ducelui Ioan.

Era a lui Ştefan al III-lea cel Mare al Moldovei. După moartea lui Matia, el a pleda cauzat lui Ioan în faţa tatălui lui Maximilian I, Frederic al III-lea (25 iulie 1490). Două săptămâni mai târziu, Maximilian le-a cerut transilvănenilor să-l accepte pe Ştefan drept guvernator în numele său (11 august).

Dacia şi dacii au dispărut apoi – aparent – vreme de şase ani până în primăvara lui 1496. Începând de atunci cancelaria Republicii Veneţia şi a organizat toate informaţiile din Răsăritul Europei sub rubrica Hungaria, Polonia, Dacia et Croatia.

http://www.archiviodistatovenezia.it/divenire/ua.htm?idUa=138#

Cea din urmă îi revenea lui Ioan Corvin, decedat apoi în octombrie 1504 la doar trei luni după Ştefan. Altfel decât la 1489,Boemia nu mai conta. Din iulie 1490 era unită personal cu Ungaria, Vladislav II-lea Jagiello fiindu-le rege ambelor. Iar prin Pacea de la Bratislava din noiembrie 1491, el împărţea coroana Ungariei cu Casa de Habsburg.

Rubrica venetă a rezistat până la bătălia de la Mohács (29 august 1526), Acolo a căzut Ludovic al II-lea, unicul fiu al lui Vladislav al II-lea. Au fost aleşi doi regi ai Ungariei, Ioan Szapolyai (10 noiembrie) şi Ferdinand I, nepotul de fiu al lui Maximilian I (17 decembrie). Peste puţin timp (pe 14 ia-nuarie 1527), avea să moară – otrăvit s-a zis –ultimul urmaş legitim al lui Ştefan al III-lea, Ştefan al IV-lea (Ştefăniţă), aliatul Casei de Habsburg.

La acea vreme, călugării de la Putna continuau să-l pomenească pe Matia în rând cu membrii şi rudele familiei lui Ştefan. După ei, Matia îl dăruise pe Ştefan în Ţara Ardealului. Tot aşa, Ştefan avea să-l dăruiască – la 1497 – pe cuscrul său Birtoc [Bartolomeu Drágffy, urmaşul Drăgoşeştilor], voievodul Ţării Ardealului (cel din urmă venise – peste capul lui Vladislav – cu oastea Transilvaniei în ajutorullui Ştefan, atacat de Jan Albert, al Poloniei, fratele lui Vladislav). La fel, sub anul 1492, la fostul cronicar oficial al lui Matia, Antonio Bonfini, Ştefan îi urmase defunctului rege drept crăişor al valahilor.

Secole mai târziu, practic toate documentele dintre anii 1489 şi 1504 care-l priveau pe Ştefan au dispărut din arhivele Ardealului. Dintre sursele vremii – până în anii 2000 – a mai (re)apărut oficial numai proclamaţia transilvană a lui Maximilian. A fost publicată prima dată de partea austriacă la 1849 (spre toamnă), iar de cea maghiară în anul 1914 (spre vară).

Apoi s-a spus că ideea Daciei s-a născut prin Sigismund Báthory, Mihai Viteazul rezumându-se ulterior la „a-l plagia”. Dacia se născuse cu un veac mai înainte prin crăişoriivalahilor: Matia Corvin şi Ştefan al III-lea cel Mare.

Alexandru Simon

5 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.