Institutele medicale din Cluj, triste şi bolnave. Tratează anual mii de pacienţi din toată ţara, dar investiţiile în aparatură medicală sunt aproape zero

343

Cele patru institute medicale din Cluj-Napoca sunt supra-aglomerate şi supra-solicitate, majoritatea pacienţilor fiind din afara Transilvaniei. Deşi aparatura se defectează şi se uzează ca urmare a utilizării foarte frecvente, investiţiile în aparate medicale noi sunt la cota de avarie în fiecare an. Ministerul Sănătăţii alocă atâţia bani câţi să nu spună că nu a alocat. La Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal nu s-a cumpărat niciun aparat nou anul acesta, la Institutul Oncologic s-au făcut achiziţii minime, iar Institutul Inimii a ajuns în situaţia să facă baluri caritabile ca să adune fonduri. Doar la Institutul Regional de Gastroenterologie, lucrurile stau ceva mai bine.

 

Toată lumea ştie că în Cluj-Napoca vin să se trateze bolnavi din toată ţara. Dacă îi întrebi pe directorii marilor spitale câţi pacienţi sunt din afara judeţului sau a regiunii, toţi răspund, fără să stea pe gânduri, că undeva la 70-80%. Dacă e să privim strict la suprafaţă acest aspect, putem să emitem doar opinii pozitive – suntem un centru medical renumit, avem doctori buni, spitale bine dotate. Ca să nu o mai lungim, adică suntem printre cei mai şmecheri din ţară. Dincolo de această parte frumoasă a situaţiei, care ne împinge uşor spre lăudăroşenie, există şi părţi întunecate, exact ca în zicala care spune că pentru orice există un preţ. De exemplu, se formează liste de aşteptare, banii se termină repede, localnicii sunt săriţi de la tratament/intervenţii, aparatele se defectează, infrastructura cedează şi e nevoie de bani mulţi ca să ţii pasul cu numărul mare de bolnavi.

Deocamdată ne vom opri la capitolul aparatură. Într-un centru medical renumit cum e Cluj-Napoca, te aştepţi ca investiţiile în aparatură să fie masive, infuzia de bani de la Ministerul Sănătăţii şi de la autorităţi să fie cât de cât acceptabilă. Nu mare, pentru că oricum niciodată nu s-au alocat bani mulţi pentru sistemul sanitar, ci acceptabilă. Dar nu e nici pe departe aşa.

Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal, Institutul Oncologic prof. dr. Ion Chiricuţă, Institutul Inimii Niculae Stăncioiu, Institutul Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie prof. dr. Octavian Fodor sunt cele patru mari spitale din Cluj-Napoca aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii. Investiţiile de anul acesta în aparatură au fost minime. Ministerul a dat atâţia bani cât să nu spună că nu a dat.

institut transplant renal

Investiţii zero în aparatură pe fosta moşie a lui Mihai Lucan

Cea mai grea situaţie este la Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal. Condus ani la rând de maestrul premierelor mondiale în transplant renal, Mihai Lucan, institutul a ajuns acum în colaps financiar. Anul acesta, nicio investiţie nu s-a făcut la acest spital, niciun aparat medical nu a fost cumpărat. Medicii şi pacienţii se zbat în sărăcie. Actuala conducere şi-a permis doar ”luxul” de a cumpăra materiale şi instrumente medicale mărunte, strictul necesar.

”Investiţiile pentru aparatură le asigură Ministerul Sănătăţii, anul acesta nu s-au făcut investiţii, abia pentru anul viitor am făcut propuneri. Ce am făcut achiziţii, au fost prin forţe proprii, instrumente medicale, lucruri mărunte”, spune Silviu Moga, managerul Institutului Clinic de Urologie şi Transplant Renal.

 

Aparat de spart pietre la rinichi stricat

De multe ori, directorilor de spitale le este greu să spună lucrurilor pe nume când vine vorba despre propria ogradă. Silviu Moga afirmă că situaţia de la institut este acceptabilă la capitolul aparatură.

”Situaţia noastră actuală este acceptabilă, numai că în specialitatea noastră predomină foarte mult tehnica minim invazivă şi care ţine pasul foarte mult cu procesul tehnologic, deci tot timpul apar aparate noi şi urologia se bazează foarte mult pe tehnici minim invazive. Deocamdată noi nu putem oferi pacienţilor toate procedurile, de exemplu litotriptorul (un aparat care ajută la spargerea pietrelor la rinichi – n.red.) nu mai funcţionează şi noi vrem să achiziţionăm unul nou”, declară Moga.

Litotriptorul se află pe lista nevoilor Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal, alături de alte aparate.

”Aparatele de care este nevoie la institut sunt litotriptor, un turn de endoscopie, ecograf plus instrumente pe care le utilizăm în activitatea de zi cu zi. Aceste aparate se situează undeva la valoarea de 500.000 euro”, punctează Silviu Moga.

 

Investiţii minime în aparatură la Institutul Oncologic

La Institutul Oncologic vin pacienţi din toată ţara, holurile sunt ticsite zilnic de oameni care se luptă cu boli crunte, aparatele medicale funcţionează aproape la flux continuu şi nu de puţine ori au fost situaţii când s-au defectat din cauza suprasolicitării. Cu toate acestea, investiţiile în aparatură au fost anul acesta la cota de avarie. Ceva mai bine decât la Institutul de Transplant Renal, dar tot rău, dacă privim lucrurile obiectiv, la rece.

”Avem aparatul RMN, care este achiziţionat printr-un proiect cu fonduri norvegiene, acela este dat în funcţiune deja de anul trecut din decembrie. Mai avem şapte aparate de anestezie, achiziţionate cu fonduri de la Ministerul Sănătăţii şi un aparat de electrochirurgie cu fonduri de la Consiliul Judeţean (250.000 lei). Urmează să se finalizeze achiziţia unui aparat de radioterapie prin programul cu Banca Mondială, aflat în derulare. A avut loc licitaţia şi urmează să vedem care sunt paşii următori. Mai vrem să achiziţionăm un computer tomograf, pe partea de farmacie, două aparate de diluţie pentru chimioterapie”, spune Cătălin Vlad, managerul Institutului Oncologic.

 

Aparatura se defectează din cauza suprasolicitării

80% din pacienţii Institutului Oncologic sunt din afara Regiunii Nord-Vest. Este simplu să ne dăm seama cât de mult este suprasolicitată aparatura din acest spital şi cât de mari sunt nevoile acestui spital în comparaţie cu ceea ce se poate înnoi în fiecare an.

”La volumul mare de pacienţi pe care îl tratăm şi cum evoluează lucrurile, cu siguranţă mai avem nevoie de aparatură. Aparatura este suprasolicitată ca urmare a numărului mare de pacienţi, doar 20% din pacienţi sunt din Regiunea Nord-Vest (cei pe care ar trebui să îi trateze institutul), restul sunt din toată ţara, noi nu refuzăm niciun pacient şi atunci sigur că aparatura este suprasolicitată, se defectează”, adaugă Cătălin Vlad.

Managerul evită să spună cât de des se defectează aparatele, câte sunt uzate moral şi fizic, câte ar trebui înlocuite de urgenţă. Este un subiect sensibil şi în mod sigur nu ar da bine să vadă Ministerul Sănătăţii nemulţumirile în presă. Poate ar reduce şi mai mult finanţarea şi aşa ”subţire”.

institutil inimii cluj

La Institutul Inimii se fac baluri caritabile

Nici la Institutul Inimii situaţia nu este mai bună. Florin Crişan, managerul spitalului, spune că dacă ar fi să vorbească despre toate nevoile legate de aparatură ar trebui să scriem un întreg articol doar despre acest lucru. Îl credem pe cuvânt. Despre nevoia de aparatură medicală de la Institutul Inimii se ştie de mult timp. Medicii au ajuns în situaţia de a organiza, în fiecare an, un bal caritabil ca să facă bani pentru dotarea spitalului. Banii de la Ministerul Sănătăţii şi din alte surse sunt prea puţini.

”Ne-ar mai trebui vreo 6-7 ecografe de diferite performanţe, un computer tomograf, un RMN, aş vrea să schimb toate paturile de terapie intensivă, un aparat de rotablaţie coronariană ş.a. Toate aparatele de care are nevoie institutul costă aproximativ 2 milioane euro”, declară Florin Crişan.

Lista investiţiilor de anul acesta este scurtă, dar ceva mai lungă decât la Institutul de Transplant Renal sau Institutul Oncologic: un ecograf în valoare de 32.000 euro, opt paturi de spital în valoare de 30.000 euro, 20 de injectomate, cinci infuzomate, două monitoare complexe de terapie intensivă, un aparat de ventilaţie mecanică pentru terapie intensivă, un electrocauter pe chirurgie.

institut gastroenterologie

Investiţii mai serioase la Institutul de Gastroenterologie

Din cauza utilizării frecvente, şi la Institutul Institutul Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie aparatele se defectează. Cel puţin aici, investiţiile în aparatură au fost anul acesta mult mai serioase decât la celelalte trei institute.

”Anul acesta am cumpărat masă de operaţie şi lampă scialitică (250.000 lei), turn de laparoscopie, echipament de manometrie; echipament de vizualizare internă şi generator laser, care au costat cam 1,1 milioane lei, colonoscoape, gastroscoape şi duodeonoscoape (1,5 milioane lei), ecograf pentru urgenţe; pe anatomie patologică, aparatură în valoare de peste 500.000 lei. Ca şi planuri pentru anul viitor, vreau să ne dotăm cu un RMN. Până acum şi dacă am fi dorit să facem acest lucru nu am fi putut pentru că nu avem spaţiu. Până anul viitor, mai este în vigoare un contract cu Hiperdia şi după ce expiră contractul noi putem să aducem RMN-ul nostru”, explică Mihai Mleşniţe, managerul institutului.

1 COMENTARIU

  1. […] Efectele adverse acute pot fi de de lungă durată, mi-a răspuns, ele apărând în lunile sau anii de după expunerea la radiații. Avantajul aparatelor cu iradiere locală este limitarea efectelor nocive la regiunea tratată. Principalele efecte sunt oboseala și iritația pielii, asemănătoare unei arsuri solare. Efecte acute sunt greața și vărsăturile, eventual ulcerațiile, disconfortul intestinal. Apoi vin bolile cardiace, declinul cognitiv sau practita de iradiere. Nu de puţine ori aparatele de la oncologie se defectează din cauza suprasolicitării. Managerul Institutului, dr. Cătălin Vlad, declara pentru Gazeta de Cluj: […]

LĂSAȚI UN MESAJ