Judecător al Curții de Apel Cluj vorbește despre Macovei II

1730

Magistratul de la Curtea de Apel Cluj, Sergiu Leon Rus a publicat un articol pe pagina personală despre controversatul subiect al momentului : situaţia SIPA şi „doi ş-un sfert” intitulat „Despre incredibila, completa şi surprinzătoarea inutilitate a comisiei Macovei II în privinţa arhivei SIPA”.


„Din capul locului precizez că situaţia SIPA şi „doi ş-un sfert” (înfiinţare şi funcţionare fără lege – act normativ emis de Parlament şi fără control parlamentar al activitaţii – raport anual) – denumiri pe care le păstrez în toate referirile, chiar şi din perioade în care jocul acronimelor era altul – reprezintă nu numai o sfidare la adresa statului de drept, ci chiar mai mult decât atât, o fraudă sistematică şi masivă a aparatului de stat în dauna drepturilor individuale. Din această perspectivă, magistraţii care au colaborat ca delatori, turnatori, comanditari, simbriaşi, cunoscând bine ceea ce fac, iar ulterior au emis în fiecare an declaraţii false pe proprie răspundere că nu ar fi făcut-o, trebuie traşi la răspundere, inclusiv penală. Că se va întâmpla astfel, este incert; se pare că există o politică concertată de omerta sub aceste aspecte, care poate veni chiar de la CSAT. Aceste chestiuni le-am mai spus pe ici, pe colo, şi fără îndoială că vor fi închegate într-un ansamblu mai unitar şi coerent, sub formă de articol, când le va veni vremea; pentru necesităţile rândurilor de faţă constituie doar o utilă introducere în temă asupra contextului de legalitate şi constituţionalitate – în care, este bine să avem în vedere tot timpul – nu se încadrează.

Evenimentul Zilei a publicat recent Raportul final nr. 96 din 17.04.2008 privind activitatea Comisiei constituite prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1348/C din 31 mai 2007, modificat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 1489/C din 11.06.2007 şi completat prin Ordinele Ministrului Justiţiei nr. 2175/C din 27.08.2007 şi nr. 2959/C din 21.11.2007, la care mă refer ca fiind „Raportul Predoiu”, după numele ministrului care l-a comandat, emis de o comisie care şi-a desfăşurat activitatea în perioada iunie-decembrie 2007; este primul document care permite o privire în profunzime în această chestiune de mare importanţă.

Din raport reiese că prin OMJ nr. 790/C din 20.03.2006, fostul ministru al justiţiei, Monica Macovei, a desemnat prima „comisie de inventarirere a arhivei şi documentelor în lucru aparţinând Direcţiei Generale de Protecţie şi Anticorupţie”, formată din istorici, consilieri de stat, consilieri ai ministrului justiţiei, reprezentanţi ai conducerii DGPA (SIPA) – director general şi directori generali adjuncţi – în componenţă intrând şi judecătorul detaşat Cristi Vasilică Danileţ, fiind desemnat un aparat tehnic format din angajaţi ai DGPA. Această comisie a realizat exclusiv inventarierea arhivei DGPA, arhivând şi opisând atât arhiva gestionată de aparatul central al fostei DGPA, cât şi cea comunicată de serviciile teritoriale ale DGPA. Pa baza recomandărilor acestei comisii s-a elaborat un nomenclator arhivistic pentru documentele proprii ale fostei DGPA, cu termene de păstrare, inexistent anterior.

Comisia a finalizat inventarierea abia la finele lui 2006 (cu depăşirea termenului), fără a mai îndeplini şi obligaţia prevăzută de art. 2 alin. 4 din HG nr. 127/2006 (de sortare şi transmitere mai departe).

Prin OMJ nr. 1251/C din 19.01.2007 a fost desemnată cea de-a doua comisie a Ministerului Justiţiei (comisia Macovei II), formată doar din doi consilieri ai ministrului justiţiei, acelaşi Cristi Vasilică Danileţ (care a fost membru şi în prima comisie) şi procurorul Paul Dumitriu. Potrivit dispoziţiei ministrului Macovei, atribuţile celei de-a doua comisii s-au rezumat strict la „analizarea şi stabilirea destinaţiei documentelor aparţinând foste DGPA, aflate în custodia Ministerului Justiţiei şi depozitate la sediul central al ANP (Administraţia Naţionale a Penitenciarelor)”.

Cea de-a doua comisie avea obligaţia „de a prezenta Ministrului Justiţiei, în termen de 3 luni de la numire, un raport cu sinteza activităţii desfăşurate, analiza documentelor menţionate şi propuneri în vederea stabilirii destinaţiei acestora”.

Ei bine, această comisie II nu a respectat termenul şi nu a întiocmit nici un fel de raport asupra propriei activităţi; ministrul justiţiei a tolerat această situaţie inadmisibilă. Pretextul nerealizării vreunei dări de seamă şi netransmiterii arhivei mai departe a fost presupusul număr redus al membrilor comisiei (2 persoane), scuză care apare în chiar Raportul Predoiu şi actualmente pe toate materialele emise de Cristi Vasilică Danileţ.

Această scuză trebuie înlaturată cel puţin pentru următoarele motive:

– Cristi Vasilică Danileţ a făcut parte din comisia Macovei I şi cunoştea magnitudinea problemei care – aparent – i se cererea a fi rezolvată. Ca atare, putea să refuze activitatea sau cel puţin să solicite ministrului desemnarea unui aparat tehnic, întocmai cum s-a procedat în cazul comisiei I a aceluiaşi ministru; cu ţoţii – inclusiv ministrul – erau în cunoştinţă de cauză.

– este posibil ca însuşi Cristi Vasilică Danileţ să fi făcut propunerea de comisie, fără menţiuni legate de amploarea activităţii. Îndeobşte, un act administrativ este emis pe baza unei documentaţii prealabile, ceea ce cu siguranţa a fost făcut şi în cazul acestui ordin de ministru, existând cel puţin o propunere. Nu cunosc, dar este interesant de ştiut dacă propunerea a venit chiar de la Danileţ.

– la nici un moment nu a existat vreo cerere din partea comisiei de asigurare a personalului necesar. Comisia II putea oricând să solicite ministrului punerea la dispoziţie a unor arhivari, dactilografi, manipulatori. Putea fi refuzată, dar era datoria ei să facă asta, dacă se dorea într-adevăr derularea unor activităţi.

– comisia nu a întocmit vreun raport la finele termenului stabilit, nici măcar pentru a învederea imposibilitatea realizării obiectivului.
În aceste condiţii, se pune întrebarea naturală de ce este numită o comisie pentru o activitate despre care se ştia de la început că nu poate fi realizată, care nu cere resursele necesare funcţionării şi căreia i se permite să nu realizeze activitatea respectivă” punctează judecătorul Sergiu Leon Rus.

LĂSAȚI UN MESAJ