Judecătorul Danileț se bagă în ”troaca” cu violatorii din Vaslui

Judecătorul clujean Cristi Danileț și-a dat cu părerea despre faptul că opinia civică își exprimă nemulțumirea vizavi de magistrații care i-au lăsat în liberate pe cei șapte violatori ai unei fete de 17 ani. Potrivit lui Danileț, judecătorii nu vor lua în considerare apelurile venite din partea societății civile care își exprimă dezacordul privitor la eliberarea violatorilor. Însă, judecătorul clujean se pare că nu ia în calcul posibilitatea ca opinia publică să treacă peste deciziile instanțelor și să facă dreptate în mod tradițional: violatorii să fie unși cu smoală și fulgi, castrați și plimbați prin fața instanțelor.

Cazul elevei de 17 ani violate cu bestialitate de șapte tineri din comuna Văleni, județul Vaslui a inflamat opinia publică nemulțumită mai ales de faptul că magistrații care judecă acest proces i-au eliberat pe inculpați din arest preventiv. Lăsând la o parte viciile juridice procedurale care au dus la eliberarea violatorilor, opinia publică este extrem de nemulțumită de faptul că instanța a decis judecarea violatorilor în libertate. Motiv pentru care în spațiul virtual a fost lansată o petiție prin care se cere arestarea celor șapte violatori.

Pentru a acumula capital de imagine sau doar pentru a-și da cu părerea, magistratul clujean Cristi Danileț a postat pe blogul lui faptul că petiția respectivă nu valorează nici cât o ceapă degerată.

Însă, ținând cont de situația dată, este posibil ca alte persoane, animate de aceleași principii justițiare, să considere că justiția are aceeași valoare și că dreptatea trebuie făcută mult mai aplicat. Astfel, dacă justiția este discutată ca între tarabagii este posibil ca ea să își diminueze valoarea în mod considerabil.

De altfel, fără să se țină cont de părerea lui Danileț sau a altora, Consiliul Superior al Magistraturii a sesizat Inspecția Judiciară care început o anchetă judiciară în care verifică modul în care violatorii au fost eliberați din arest. De asemenea, conform surselor judiciare, procurorii au pornit verificările pentru a descoperi de ce procurorul de ședință nu a contestat verdictul Judecătoriei Vaslui, de a înlocui măsura arestului preventiv cu cea a arestului la domiciliu, pentru trei dintre cei șapte inculpați acuzați de viol și lipsire de libertate în mod ilegal. Conform surselor citate, „se pare că unul dintre cei trei inculpați care au recunoscut fapta ar fi fost prietenul fetei, iar victima și-a retras plângerea cu privire la acesta, însă acest fapt nu înlătură răspunderea penală a lui”, arată sursele judiciare.

„Petiţie online pentru arestare? Pai, justiţia nu este plebiscitară!”

”Circulă o petiţie pe net prin care se cere arestarea unor indivizi cercetaţi pentru comiterea unei infracţiuni de viol. Cazul judiciar este în derulare, fiind pe rolul unei instanţe din România.

Poate că cei care semnează acest document online înţeleg să se implice via internet în dezbaterea unei cauze penale care priveşte o acuzaţie de comitere a unei fapte extrem de grave (infracțiunea de viol comisă de două sau mai multe persoane se sancţionează cu închisoare de la 5 la 12 ani). În această situaţie dezbaterea chiar are loc: ea se desfăşoară în mediul virtual, în cadrul forumului creat automat în care persoane care îşi declină sau nu identitatea reală îşi exprimă opiniile despre faptă, despre dosar, despre persoane etc. Evident, comentatorii au la dispoziţie doar informaţiile prezentate de mass-media. Niciunul nu a accesat site-ul ce conţine informaţii oficiale…

Dar poate că cei care semnează această petiţie cred că ei au dreptul să ceară arestarea cuiva şi că există vreo autoritate competentă care va analiza cererea lor. Cu privire la acest aspect spun că este o inducere în eroare a populaţiei semnatare în primul rând prin titlul demersului (‘Cerem arestarea celor 7 băieți violatori din Vaslui!!’), în al doilea rând prin mijlocul folosit (petiţie=cerere). Aş vrea să fie clar pentru toată lumea: indiferent de subiectul abordat, petiţiile online nu au nicio valoare juridică, adică ele însele nu vor determina producerea vreunei consecinţe în sensul dorit de petiţionari. Ele sunt doar subiecte propuse spre dezbatere şi atât.

Prin urmare, întorcându-ne la cazul de faţă, vă asigur că judecătorul cauzei nu se va uita peste această petiţie, pentru că ea nu este un document care să ajungă la dosar în condiţii procedurale. Cererile în cadrul unui proces trebuie concepute şi depuse după anumite formalităţi înscrise în Codul de procedură (civilă sau penală, după caz); or, publicului nu i se recunoaşte de către lege dreptul de a interveni în procese aflate în derulare, cu atât mai puţin prin instrumente online nevalidate. Vă mai asigur că nici Inspecţia, nici CSM nu se va uita peste această petiţie din aceleaşi raţiuni. Oricum, acestor ultime organisme chiar le este interzis de lege să se amestece în modul de desfăşurare a unui proces, ele neputând ordona sau influenţa în vreun fel pe judecătorul cauzei.

Aş dori să mai reţinem un aspect: lăsarea acuzatului în libertate pe parcursul procesului nu înseamnă nevinovăţia sa, după cum arestarea lui nu înseamnă vinovăţia sa. Ci măsurile preventive se adoptă pe baza unor suspiciuni rezonabile de comitere a unei fapte ilicite, iar soluţia finală trebuie luată pe baza unor certitudini cu privire la comiterea faptei şi existenţa vinovăţiei persoanei acuzate, după cum am arătat şi cu alt prilej. Prin urmare cred că ar fi legitim pentru public să îşi dorească nu arestări, ci procese rapide, desfăşurate cu respectarea drepturilor omului şi finalizate prin sancţionarea fermă şi exemplară a celor vinovaţi, dacă e cazul.

Personal, consider chiar periculos ca oamenii să creadă că pot vreodată influenţa prin astfel de demersuri modul de derulare a unei cauze: se adună azi câteva mii de oameni care cer arestarea, mâine ca să ceară condamnarea, poimâine fac o demonstraţie că nu sunt de acord cu soluţia instanţei etc. Publicul îşi poate eventual exprima opinia cu privire la modul de administrare al justiţiei (‘vrem aer condiţionat în sălile de judecată’, ‘vrem publicarea tuturor hotărârilor judecătoreşti pe internet’, ‘vrem transmiterea online a şedinţelor de judecată’, ‘vrem sancţionarea mai aspră a violatorilor, a corupţilor, a tâlharilor’), dar în niciun caz nu se poate implica în înfăptuirea justiţiei într-un dosar individualizat. Pentru că trebuie înfăptuită în condiţii de deplină independenţă, adică în absenţa oricăror imixtiuni, presiuni, ameninţări, influenţe, justiţia nu se face la cererea publicului şi nici pentru a mulţumi publicul. Nici măcar propria convingere a magistratului nu are relevanţă, ci probele din dosar şi legea sunt singurele criterii pe care el trebuie să le ia în considerare atunci când soluţionează o cauză concretă”, consideră magistratul Cristi Danileț.

Ucigașul agresorilor transformat în erou național

Este de notorietate cazul lituanianului Drasius Kedys care, pus față în față cu o Justiție impotentă și coruptă, i-a ucis pe violatorii fiicei sale. După comiterea crimelor, Drasius Kedys a fost dat în urmărire generală și a fost găsit, după doi ani de la comiterea asasinatelor, mort într-o locuință. Cauzele oficiale ale morții s-au schimbat de pe-o zi pe alta. A murit de frig, s-a înecat cu propria vomă, a ingerat o substanță nocivă. Procurorul care s-a ocupat de caz a negat vehement probabilitatea unei crime: „nici vorbă de așa ceva…sunt pure speculații”, pentru ca la scurt timp cazul să fie închis. Ulterior a fost găsit mort, înecat, și politicianul pedofil care scăpase de furia tatălui.