Au trecut deja două săptămâni de când am fost achitat definitiv în dosarul Gazeta de toate acuzaţiile absurde care mi s-au adus. Am bifat şase luni de închisoare, dintre care două luni la izolare pentru că eram vezi, Doamne, periculos, şi 11 ani de drumuri la Brăila şi Galaţi, în total 114 termene de judecată şi un total de 118.560 de km făcuţi în această perioadă, plus calculând o medie de două zile/deplasare 228 de zile pierdute aiurea. Nu mai punem la socoteală cheltuielile făcute şi umilinţa îndurată în toţi aceşti ani. Au trecut.
Şi nu mai mă gândesc la toate firmele care editau Gazeta de Cluj, Gazeta de Bistriţa, Bună Ziua Ardeal sau Gazeta de Oradea care au fost falimentate datorită deciziilor procurorilor securişti Daciana Deritei şi Mircea Hrudei şi confirmate de judecători foarte ”competenţi” de la instanţele clujene în frunte cu judecătoarele Sorina Siserman, care a luat mandate de interceptare pe siguranţă naţională pentru inculpaţii din dosarul Gazeta şi judecătorul Ariana Ilieş care ştia că suntem vinovaţi,inainte de proces, pentru că a avut o revelaţie drăcească. Firme editoare au fost împiedicate să lucreze, iar toate bunurile şi conturile bancare au fost blocate în mod abuziv, lucru constatat deja de instanţă.
Pentru că scopul operaţiunii Gazeta a fost să ne închidă gura, să-i sperie pe ceilalţi ziarişti şi ca serviciile secrete să-şi crească propria pepiniera de ziarişti obedienţi. De ziarişti gata să scrie la ordin, să împrăştie dezinformări cât casa şi să atace la momentul dorit ţintele stabilite de sistem. Am fost şocat să văd că nicio televiziune naţională n-a dat măcar o ştire cu deznodământul dosarului Gazeta. Când am fost arestat acum 12 ani şi târât în cătuşe de către băieţii de la BCCO Cluj prin faţa camerelor de luat vederi, cred că am numărat cel puţin şase televiziuni naţionale; a doua zi după arestare ticăloşii, procurorul Mircea Hrudei şi miliţianul Toma Rus , au ţinut o conferinţă de presă comună televizată în direct în care se lăudau ce grup infracţional organizat au destructurat, ce ziarişti periculoşi şantajişti au prins şi alte aberaţii. Acum silenzio stampa. Nu numai că televiziunile naţionale au ignorat cu desăvârşire evenimentul, dar nici agenţiile de ştiri gen Mediafax sau Agerpres n-au aflat de achitarea noastră.
În seara reţinerii mele aşa-zisului ziarist Cristian Tudor Popescu a făcut turul televiziunilor din Bucureşti să explice în calitatea sa de şef al, acum defunctului, Club Român de Presă că măsura arestării preventive a ziariştilor din Cluj este foarte bună şi foarte OK. Imbecilul n-a mai spus nimic acum că am fost exonerat de toate acuzaţiile. E normal. Cristian Tudor Popescu nu-şi aparţine, e la ordin. În iunie 1990 îi lăuda pe minerii care i-au schilodit si omorat pe studenţi, s-a opus vehement apoi ca în legea CNSAS să fie statuată obligaţia ca toţi ziariştii să fie verificaţi dacă au colaborat sau nu cu Securitatea înainte de 1990. De ce te-ai opus, imbecilule? În perioada 1996-2000 a atacat constant PNŢ-ul punând umărul la dispariţia celui mai anticomunist partid postcomunist din România, i-a atacat sau i-a apărat pe homosexuali la ordin, iar acum este împotriva adoptării legilor justiţiei. Totul la ordin.
Dar avem cristiantudorpopeşti şi la nivel local. Unele publicaţii clujene n-au aflat nici acum că am fost achitat. Treaba lor, atâta minte au. Nu merită nici măcar un scuipat în botul lor de căcăcioşi. Nu-şi dau seama cretinii că un singur caz de condamnare pentru şantaj al unui ziarist fragilizează întreaga comunitate jurnalistică. S-a văzut in cazul ultimului scandal mediatic din scumpa noastră urbe: când devii incomod eşti imediat acuzat de şantaj. Este cea mai facilă şi mai degradantă acuzaţie. Şi rămâne un semn de întrebare întotdeauna care-i foloseşte acuzatorului, hărţuitorului si nu celui acuzat ziaristului.
Astfel că decizia de achitare în dosarul Gazeta după o luptă extenuantă este o victorie şi pentru cretinii care nu s-au bucurat pentru ea. Această victorie îi protejează în principal pe ei, pe ziarişti. Dar sigur cu DIICOT-ul te poţi bate, cu BCCO-ul la fel, cu prostia niciodată, aşa că le urez confraţilor mei care n-au priceput nimic: La mulţi ani! Cu executare.
Liviu Man
Nu cred ca nu continuați lupta împotriva securoilor, milițienilor și idioților din sistem. Dacă nu voi atunci, cine?
Meritați mult mai mult. Stima.
Nu scăpați ocazia de a-i da în judecată pentru reaua voință cu care au acționat și cereți despăgubiri pentru tot răul care vi s-a făcut. Succes!