Măguri-Răcătău: din raiul Mănăstirii Muntele Rece în infernul dinafara lui. Hoţii, spionaj cu microfoane şi alte paranghelii!

1321

O şedere de câteva zile în locurile mirifice din zona Muntele Rece mi-au prilejuit trăiri cu adevărat incredibile şi, în acelaşi timp, diferenţiate: de la savurarea sfinţeniei locului până la aflarea unor poveşti incredibile – care par de-a dreptul fantasmagorice pentru România secolului XXI – şi mai ales pentru judeţul Cluj! Jaf din banii publici, falsuri în acte, grupări mafiote în zona muntoasă dar şi instalări de microfoane spion în barul sătesc! Iată câteva întâmplări care înfierbântă imaginaţia localnicilor şi dau frisoane oricui le ascultă. Totodată apare şi un justiţiar, combinaţie de Eminescu şi Avram Iancu, personaj care – pe lângă sesizările făcute autorităţilor – descrie tot ce-a descoperit într-un poem-pamflet!

 

Stareţul Arsenie, din rocker, om al lui Dumnezeu

Mănăstirea Muntele Rece este situată pe locul numit „La eroi”, aflat în cătunul Bordeşti, la altitudinea de 940 m, între două dealuri, dintre care cel mai înalt atinge 1204 m. Aşezarea Muntele Rece este cea mai mică din cadrul comunei, atât după numărul de locuitori cât şi după suprafaţa ocupată şi cuprinde şapte cătune: Mâţeşti, Păltinei, Bordeşti, Crişeni, Dodeşti, Râşca Şcoală şi Râşca Moară. Mănăstirea, cu hramul „Înălţarea Domnului” s-a născut din necesitatea cinstirii memoriei celor sutelor de eroi care s-au jertfit pentru eliberarea Transilvaniei în toamna anului 1944 în bătălia dată cu trupele germano-maghiare pe culmile dintre Someşul Rece şi Valea Ierii. În 14 iulie 1994, adunarea parohială a credincioşilor din Muntele Rece, la propunerea părintelui Ovidiu Sabău, a solicitat Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului aprobarea pentru construirea unei biserici în vecinătatea Cimitirului Eroilor pentru a îmbunătăţii condiţiile de desfăşurare a slujbei de pomenire şi a ceremonialului. Primul vieţuitor al mănăstirii de „la Eroi”, ieromonahul Antion – Nicandru Pantea, ardelean din Baia de Arieş, cu metania în mănăstirea Frăsinei-Vâlcea, a venit în primăvara anului 1995. Beneficiind de ajutorul credincioşilor, al armatei şi al câtorva întreprinderi clujene, de sprijinul părintelui Ovidiu Sabău şi al câtorva tineri doritori de viată monahală, acesta a continuat lucrările începute de localnici. Biserica a fost tencuită, acoperită, dotată cu un iconostas sculptat şi un clopot. A început construirea casei monahale şi a unei clădiri anexă, în care va fi amenajat un muzeu care să amintească evenimentele petrecute în toamna anului 1944. După decesul părintelui Pantea, în anul 2000, într-un accident de maşină şi un stagiu de câţiva ani când a funcţionat ca mănăstire de maici, în anul 2011 mănăstirea a fost preluată de părintele Arsenie Gălăţean, transferat de la Mănăstirea Soporu de Câmpie. Acum, în anul de graţie 2018 în mănăstirea de călugări de la Muntele Rece sunt patru trăitori: protosingerul Arsenie, stareţul mănăstirii, călugării Ioachim şi Modest şi rasoforul Veniamin, cel din urmă aflat înainte de depunerea jurământului de tundere întru monahism. Viaţa părintelui stareţ Arsenie are o istorie fabuloasă: după ce îmbrăţişase, cu rezultate de excepţie, cariera muzicală – chitarist şi rocker – acesta s-a hotărât să se rupă de artă şi să-l slujească necondiţionat pe Dumnezeu. Culmea, invitaţia de a participa la o televiziune televizată i-a venit când acesta deja îmbrăcase rasa călugărească. Scund de înălţime şi extrem de ager – totodată renumit pentru severitatea sa atunci când e vorba de respectarea normelor ortodoxiei – Arsenie a făcut efectiv minuni în ceea ce priveşte finalizarea construcţiilor, pe care le-a moştenit într-o stare dezastruoasă. Explică acesta, cu modestie: “De când am venit am încheiat construcţia bisericii, a altarului de vară, a clopotniţei, a casei monahale, trapeza mănăstirii şi altele. Fraţii care sunt lângă mine acum nu au venit întâmplător la mănăstire, sunt inşi cuprinşi de dragoste pentru Dumnezeu, nu au îmbrăcat haina monahală după vreo decepţie amoroasă sau cine ştie ce… De altfel, oamenii cu astfel de probleme se cern rapid, în circa şase luni şi nu rezistă în mănăstire. Cât despre viaţa noastră de zi cu zi, aceasta conţine programul liturgic şi munca sau ascultările. Acum tragem tare la finisarea casei parohiale şi folosim în acest scop banii din donaţii dar şi salariile noastre, în virtutea faptului că atunci când ne-am călugărit am depus votul sărăciei”, explică părintele-stareţ.

Arsenie staretul Dispensarul dezafectat Ioan Maxin Precup

“Eminescu de Dodeşti” – un etern revoluţionar

Atmosfera în mănăstire e cu adevărat tămăduitoare pentru suflet, iar singurul lucru “diavolesc” pare a fi câinele (aparent) blajin al mănăstirii, care se gudură la picioarele tuturor, cerşind mângâieri – despre care părintele află într-un târziu că duce o viaţă dublă. Noaptea, patrupedul roade papucii muncitorilor găzduiţi în casa parohială şi, pe deasupra, fură găini din gospădăriile localnicilor. Părintele ia urgent o măsură radicală: de dragul continuării lucrării şi nedisturbării relaţiei cu muncitorii îl leagă în lanţ, ce-i drept cu strângere de inimă, după care comandă construcţia de urgenţă a unei cuşti pentru patruped… “Chiar dacă iubim animalele, eu consider că omul primează şi pentru el trebuie făcute în primul rând sacrificiile”, arată Arsenie. Acesta, tobă de carte deţine, pe lângă darul oratoriei, şi o uimitoare tehnică de a concentra esenţele vieţii, în scris, prin panseuri de o mare profunzime, lucru vizibil în conţinutul celor trei cărţi publicate de domnia sa. Evident, părintele Arsenie – care-şi semnează cărţile cu numele său din “lume” Gheorghe Mircea Gălăţean – a parcurs istoria filosofiei şi creaţia marilor scriitori ai lumii, aducându-şi la rândul său contribuţia prin adevărate perle de gândire… De aceea, sejurul meu la mănăstire este încântător – şi va rămâne aşa, chiar dacă împrejurările mă forţează să fac nişte drumuri în sat. După doar două zile de şedere sunt “reperat” de către Ioan Maxin Precup, un personaj cu totul special al Apusenilor, fost viceprimar al comunei Măguri Răcătău între anii 2004 – 2008, care mă roagă să-l vizitez fiindcă are multe să-mi transmită. Acesta este cel care, în perioada anilor 1998 – 2000, a destructurat, prin dezvăluirile sale, celebra “sectă sinucigaşă” din Măguri Răcătău, ai căror lideri preferau să-şi lase membrii să moară decât să-i ducă la medic. Om de mare curaj şi poet popular de talent, s-a luptat toată viaţa cu sus-puşii zilei, alegându-se şi cu o teribilă „răsplată” de pe urma spiritului său justiţiar: la pensionare nu i-au fost recunoscuţi douăzeci de ani de muncă, astfel că la această oră duce o luptă pe viaţă şi moarte şi cu Casa de Pensii Cluj…  Acum – spirit neliniştit – are o altă poveste pe care să-mi comunice: a strâns documentaţie, însumând peste zece dosare, referitoare la activitatea primarului comunei, Petru Prigoană, pe care le-a prezentat deja la DIICOT, Parchet, Consiliul Judeţean, Prefectură şi în câte şi mai câte locuri… Îmi prezintă diversele speţe în care consider că respectivul este amestecat, năucindu-mă, după care îmi oferă sinteza întregii tătăşenii, cuprinsă într-un poem. Acesta sună astfel:

“Poemul primarului din Măguri Răcătău”

În 2008 Prigoană Valer era un brigadier silvic de izbândă

Pus toată pădurea să o vândă…

Şi cum tot felul de grupări există

Făcea parte dintr-o grupare pedelistă

De la care avea această misiune:

Primarul  de la Măguri Răcătău de a-l pune.

Îl găseşte pe Petrică, băiat înalt şi frumuşel

Din comuna vecină Mărişel.

Sigur că Legilor în vigoare gruparea trebuia să li se supună

Şi să candideze în Mărişel, la el în comună

Deşi 44 de gospodării din Mărişel

Din 56 aparţineau de Măguri-Răcătău, administrativ.

Odată cu întocmirea PUG-urilor situaţia s-a legiferat definitiv:

Râul Someşu-Rece comunele le despărţeşte

Petrică din străbuni pe malul stâng al Someşului Rece locuieşte.

Deşi a profitat în trecut de această anormalitate

Şi a avut şi are domiciliul fals în actul de identitate

Că a declarat fals pe propria răspundere la el nu contează

Şi uite aşa BEC-urile şi instituţiile judeţene le fentează…

Cu Petrică primar apare şi prima realizare:

Dispar 11 miliarde, bani prevăzuţi pentru canalizare.

Trebuie proiect de o lucrare când te apuci…

Petrea, nu. Îngroapă 3 conducte de la Măguri la Cruci

Pe o distanţă de vreo 4 kilometri

Cu un consiliu format din socrul, cumnatul, cumetrii…

În 2014 vine Petrică în şedinţă să propună

Să înstrăineze tot fondul forestier din comună.

Era decedat Radu, nu-i permit să-l îngroape în cimitirul parohial

Cimitir cumpărat cu bani de la bugetul local –

Asta, Doamne sfinte

Banii fiind alocaţi de conducerea dinainte…

Cum a făcut cu Radu lui Nelu de la Tău

Unora din conducerea de la Măguri Răcătău

Se vede clar cât de mult de cetăţenii comunei le pasă

Nici să-i înmormânteze în cimitir nu-i lasă…

După ce-i asigură lui Petrică şi al doilea mandat –

Se vede că aşa a fost de la Domnul dat –

Valer Prigoană moare la doar 48 de ani…

Un bugetar plin de averi şi plin de bani…

Să audă parchetele de la Cluj, s-audă dl. Calimente

Doar bugetar – 135 de apartamente!

E clar de ce l-a vrut pe dl. Petrică primar

Un tânăr ce nu lucrase o zi la Panemar.

Petrică-n zece ani, ce performanţă a reuşit:

Să nu ducă măcar proiectele fostei conduceri la bun sfârşit…

În schimb mânării-ilegalităţi a făcut într-una

Cum n-a făcut nimeni de când e comuna…

Pentru acoliţii lui îşi permitea să se-ndure:

Îi împroprietăreşte cu teren şi pădure

Şi-n fals fac acte că ar fi fânaţ…

E clar că la ei Legea-i un găinaţ!

Comisia de fond funciar de la Măguri Răcătău aşa-i făcută

Petrică comandă şi agentul agricol execută

Şi chiar dacă cât se poate de haios sună

La al treilea mandat nu ştie că locuieşte în altă comună?

Acum situaţia e clară, nu are cum s-o ascundă

Pentru declaraţii false va trebui să răspundă!

Şi cum a săvârşit ilegalităţi berechet

Vor urma plângeri după plângeri la Parchet…


Mă despart de “Eminescu de Dodeşti”, cuprins de un sentiment de neputinţă – nu înainte ca bardul să-mi strige, înainte de a urca în maşină: “Ceva mai jos e punctul sanitar din comună, azi dărâmat tot prin grija edililor noştri, ajuns marca distinctivă a satului Muntele Rece”! Îl sun pe primarul comunei, pentru a-i afla punctul de vedere asupra acuzelor lui Ioan Maxin Precup, însă  acesta nu se arată interest de problemă. “Nu-mi trimiteţi nimic, nu mă interesează ce spune un prost de Dodeşti”… Apoi, după câteva minute îşi nuanţează ideea prin următorul sms: “Oare trebuie publicat părerile (poeziile) unui cetăţean care nu face cinste acestei comunităţi, iar problemele importante nu le vedem! Cum consideraţi! Pe mine nu mă interesează şi nici pe comunitate pamfletele aşa-zisului Eminescu de Dodeşti, îl cunoaştem cine este”!

Aparatul spion

Spionaj cu microfoane în barul sătesc!

Cu un an în urmă semnam în paginile Gazetei articolul “Pensionar din Muntele Rece, ajuns cerşetor după ce un strănepot i-a luat apartamentul şi cardul de pensie”! Era vorba de o escrocherie descoperită de nepoţii lui Vasile Bordea – un pensionar suferind de demenţă senilă, în vârstă de 83 de ani –  după ce au făcut o vizită la apartamentul său cu o cameră din Cluj-Napoca, situat pe Calea Mănăştur şi l-a găsit cu broasca schimbată, iar la afişierul blocului apărea şi numele noului proprietar, nimeni altul decât un strănepot de-al bătrânului. Asta, în situaţia în care pensionarul mai are opt nepoţi în sat, cei îndrituiţi de fapt să ia o decizie în cazul unchiului lor.  „Un vecin mi-a povestit că în urmă cu câteva luni s-au făcut hârtiile respective, iar evenimentul s-a petrecut după cum urmează: strănepotul i-a luat bătrânului nişte bani din portofel, apoi i-a dat de băut şi l-a pus să semneze nişte hârtii în prezenţa unei persoane necunoscute. Îmi pare rău că vecinul nu-i aici, e plecat la Cluj dar poate să confirme oricând acest lucru”, relata atunci un sătean. „Treaba cu locuinţa de la Cluj n-a fost remarcată de bătrân, însă faptul că i-a cedat cardul strănepotului a dus la consecinţe triste de tot pentru el: rămas fără bani hălăduia pe uliţele satului şi prin barul nostru cerşind mâncare, ţigări şi băutură. Îi dădeam pe cont dar acasă continua să trăiască într-o mizerie ieşită din comun, murdar şi neîngrijit. Eu sunt nepotul lui dinspre mamă, care i-a fost soră şi mai am încă şase fraţi şi un văr, cu toţii indignaţi la culme de situaţia în care a ajuns bietul bătrân”, explică Iuliu Bordea, proprietarul barului din sat şi ruda cea mai apropiată de victima escrocheriei. “Să vă spun cum stau lucrurile. De câte ori am trecut pe la magazinul acesta al familiei Bordea, l-am găsit pe bătrân tot aici: aici dormea, aici mânca, iar acasă n-avea foc şi lemne. Trăia într-o mizerie de nedescris pentru că strănepotul îl părăsea imediat după ce-i lua banii, că numai la el putea fi pensia bătrânului”, declara, la rândul său Marcel Roşu, un alt localnic. Între timp a început un proces dificil între nepoţi şi strănepot pentru custodia bătrânului – actualmente aflat în grija nepoţilor – dar acesta se desfăşoară încet. Aflu acum, la debutul lui septembrie 2018, după un telefon dat familiei Bordea, că  între timp a apărut un alt element senzaţional, desprins parcă din filmele cu James Bond: a fost găsit un aparat-spion, ascuns la intrarea în barul lor… Explică d-na Lucia, soţia lui Iuliu Bordea, pe terasa barului din sat: “În 29 iulie, anul trecut, aflaţi în plin proces cu strănepătul bătrânului, ne-am trezit că tot ţiuie ceva deasupra uşii barului. Atunci, un băiat din sat a urcat pe un scaun şi a găsit un fel de cutie de chibrituri, care avea şi o cartelă de Orange. Mi-am chemat fiii şi am aflat că e vorba de un dispozitiv numit microfon-spion, pe care nu ştim cu siguranţă cine l-a instalat, însă bănuim că e vorba de cel cu care ne judecăm pentru calitatea de tutore al bătrânului. Am oferit aparatul, imediat, avocatei noastre – care la rândul său l-a predat la Parchet. Însă, din păcate, deşi a trecut un an de zile de la eveniment încă nu am aflat cine este proprietarul dispozitivului… Sperăm totuşi – deşi rudele oponentului nostru sunt extrem de “bazate”, activând în sistem – că justiţia va face dreptate şi în cazul nostru, oameni simpli, de la munte, care neam de neamul nostru n-am pătimit ce pătimim acum, iar următoarea înfăţişare – cea cu martori – va fi curând, pe 18 septembrie”.

Aparatul a fost ascuns

Urc în maşină şi demarăm în grabă spre primitoarea mănăstire Muntele Rece, aflată pe vârful muntelui, la vreo zece kilometri de sat. Întrebându-mă, dacă n-ar fi mai bine în fond să mă călugăresc şi eu – asta fiindcă lumea reală pare prea infestată de demoni de tot felul…