Femeia, medic de profesie, are privirile unui om disperat şi hăituit. Aşteaptă, pe coridoarele I.M.L.Cluj, să stea de vorbă cu un angajat despre situaţia care a adus-o la insitutuţia medicală clujeană. Între timp, îi mărturiseşte reporterului Gazeta de Cluj că a evadat, în urmă cu câteva zile, din Franţa, unde se stabilise în urmă cu mai bine cu un an. Totul, de teama soţului care şi-a lovit cu capul de pereţi copilul de 5 luni iar pe ea a ameninţat-o cu moartea. Pe deasupra, a comis gestul disperat şi pentru ca nu cumva statul francez să-i confişte copiii din cauza purtării abuzive a bărbatului ei.
Doamna doctor, având până-n 40 de ani, îmi mărturiseşte că în urmă cu câteva zile a reuşit să fugă din domiciliul conjugal din oraşul francez Tolouse, împreună cu cei doi copii în vârstă de cinci luni şi un an şi şapte luni. Precaută, nedorind să i se afle cu exactitate identitatea – asta pentru că are în faţă un lung război, cu soţul şi probabil şi cu statul francez – îmi mărturiseşte, în reprize, cu zgârcenie, întreaga grozăvie trăită, pe data de 6 noiembrie, în domiciliul conjugal din Tolouse: „Soţul meu e român, originar din Iclod şi era stabilit de ceva vreme în Franţa, unde munceşte la „traveaux public” (n.n. – lucrări publice). În urmă cu peste un an m-am mutat şi eu în Franţa. Însă acesta, de la o vreme a dat în patima alcoolului şi a devenit extrem de violent – cu mine şi cu copiii noştri. M-a bătut în mai multe rânduri – şi acest lucru a fost văzut şi de vecini, care au sesizat de fiecare dată autorităţile – însă 6 noiembrie soţul depăşit orice limită: băut şi pus pe harţă şi-a lovit cu capul copilul de cinci luni şi pe mine a fost cât pe ce să mă omoare. Lucrurile păreau deja scăpate de sub control: instituţiile de specialitate din Franţa îşi fixaseră deja, cum v-am spus, atenţia pe noi şi exista pericolul să ne confişte copiii, aşa că am făcut un gest disperat, singurul valabil la această oră: a doua zi, când soţul era plecat la muncă, am luat câteva lucruşoare, copiii – şi am pornit cu maşina noastră spre patrie. Vă închipuiţi ce dramă, am lăsat toată agoniseala noastră acolo, doar ca să-mi salvez viaţa mea şi a copiilor – fiindcă fiţi siguri, bărbatul meu ne omora, mai devreme sau mai târziu”. Mărturiseşte că mai fusese la I.M.L., vineri 10 noiembrie, seara – cu copiii – însă la ora aceea nu găsise pe nimeni la cabinetul de consultaţii. După ce e întrebată de către medici unde-i sunt micuţii – şi în special cel despre care spune că a fost agresat de către tată – aceasta arată că se află în apropiere, în grija cuiva de încredere. La rugămintea medicilor îi aduce degrabă şi copilul de cinci luni este consultat, însă medicii nu descoperă nicio urmă vizibilă de violenţă. În consecinţă, îi recomandă femeii deplasarea pentru consultaţii amănunţite, de specialitate, la U.P.U. a Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii din Cluj-Napoca…
“În acest caz a fost depusă o plângere, fiind înregistrată o lucrare penală la nivelul Sectiei 4 Poliţie pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, faptă prevăzută de Codul penal”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Carmen Jucan, purtător de cuvânt al I.P.J. Cluj.
Si acuza francezii Rusia.